Anulare act administrativ . Decizia 49/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 49/CA
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian Obreja
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V în contradictoriu cu intimata " ", având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.184/CA/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 01 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.184/CA din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a admis acțiunea formulată de " " V, a fost anulată decizia nr.7/9.04.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva raportului de inspecție fiscală nr-3783/20.02.2008 și a fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 319.727 lei, reprezentând impozit pe profit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta C" "SRL, în anul 2001 achiziționat un teren la o valoare de 31.279 lei, valoare de intrare în contabilitate, pe care l- reevaluat în trimestrul II 2005 si în trimestrul III 2007, surplusul de valoare din reevaluare în cuantum de 1.998.292 lei, fiind înregistrat în contabilitatea reclamantei prin creditarea contului 105" diferențe din reevaluare".
În luna noiembrie a anului 2007, reclamanta a vândut terenul reevaluat, imobilizare corporală pe care scăzut-o din contabilitate la valoarea sa contabilă, care, potrivit Legii contabilității si a reglementărilor de aplicare a acestora, este egală cu suma valorii de intrare în contabilitate ( prețul de achiziție), la care se adaugă rezerva din reevaluare.
Din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese că, realmente, rezerva din reevaluare, cu o valoare de 1.998.292 lei, a fost înregistrată în contul 105 " diferențe din reevaluare", iar odată cu vânzarea terenului în litigiu nu a fost anulată si rezerva din reevaluare, nefiindu-i modificată destinația, ea fiind menținută în continuare si după înstrăinarea activului imobiliar, existând în societate si la momentul efectuării expertizei.
Prin decizia de impunere nr. 31 din data de 20.02.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 3783/20.02.2008, în sarcina reclamantei s-a stabilit o obligație suplimentară de plată către bugetul de stat în cuantum de 319.727 lei, cu titlu de impozit pe profit pentru anului 2007, aferentă surplusului de valoare rezultat din reevaluare.
Prin decizia nr. 7/9.04.2008 emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative formulate de către reclamanta C" "SRL V, pârâta a reținut faptul că, întrucât potrivit prevederilor art. 19 al. 1 din Legea nr. 571/2003, pct. 12 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 cu modificările si completările ulterioare, în vigoare până la data de 31.12.2007, și Ordinul nr. 1752/2005, rezervele din reevaluare constituie elemente similare veniturilor, care devin impozabile din punct de vedere fiscal la momentul vânzării activelor, adică în momentul scoaterii din evidență a activului pentru care au fost constituite, în mod corect organul de inspecție fiscală a determinat profitul impozabil pentru anul 2007 luând în calcul la stabilirea masei impozabile si rezerva din reevaluare în sumă de 1.998.292 lei, asupra căreia a calculat impozitul pe profit suplimentar în sumă de 319.727 lei.
Potrivit prevederilor art. 19 din Codul fiscal, profitul impozabil se calculează ca diferență dintre veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, așa cum sunt acestea înregistrate în contabilitate. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor, printre ca se numără si rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit art. 22 al. 5 din Codul fiscal.
Potrivit art. 22 al. 5 din Codul fiscal, dar si Deciziei nr.2/2004 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 576/2004, coroborate și cu prevederile art. 19 din Codul Fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidențiat potrivit reglementărilor contabile în contul " rezultat report" sau în contul "alte rezerve",analitice distincte, se impozitează numai la momentul modificării destinație rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, inclusiv prin acordarea de dividende, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv de modificare a destinație rezervei, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul venitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Înregistrarea si menținerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinației sau distribuției.
Din expertiza contabilă efectuată rezultă faptul că reclamanta, odată cu vânzarea activului corporal reevaluat( a terenului ) în anul 2007, luna noiembrie, nu a anulat și rezerva din reevaluare, constituită în contul rezerve din reevaluare 105, nici nu i-a schimbat destinația acestei, aceasta existând si actualmente în societate, fiind menținută în capitaluri.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta PVc are consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că, deși este adevărat că HG nr.1861/2006, modifică și completează Normele de aplicare a Codului fiscal, însă nu aduce nicio modificare punctului 12 din Norme, cu privire la impozitarea sau nu a rezervelor din reevaluare, ci introduce doar un nou alineat conform căruia "veniturile și cheltuielile generate de executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate conform reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului impozabil".
Susține recurenta că, odată cu intrarea în vigoare a HG nr.1861/2006, aceasta este singura modificare suferită de prevederile ce reglementează capitolul impozitului pe profit din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, că legiuitorul a acordat facilitatea fiscală a rezervei din reevaluare, de care face vorbire instanța de fond, însă începând cu anul 2008, prin intrarea în vigoare a HG nr.1597, care modifica punctul 12 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal în sensul că veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea impozitului pe profit sunt cele înregistrate în contabilitate, precum și orice alte elemente similare veniturilor, printre acestea fiind și rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit art.22 alin.5 din Codul fiscal, și că doar de la data de 1 ianuarie 2008, prin HG nr.1597, sunt introduse rezervele din reevaluare ca element similar veniturilor, motivarea instanței de fond fiind corectă însă începând cu data de 01.01.2008 și nu de la data de 01.01.2007.
Mai susține recurenta că, în momentul vânzării bunului, respectiv noiembrie 2007, conform art.19 din Codul fiscal, coroborat cu pct.12 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, la stabilirea profitului impozabil se luau în calcul și "alte elemente similare veniturilor".
Prin întâmpinarea formulată, se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, motivat de faptul că legislația fiscală a suferit modificare importantă în privința impozitării rezervelor prin OUG nr.34/2009 și că, totodată, HG nr.1597/2007 nu stabilește că ar fi supuse impozitării rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, ci doar că acestea sunt asimilate veniturilor.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare au fost depuse înscrisuri( filele 18-27 dosar).
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond reține următoarele:
Reclamanta, în anul 2001 achiziționat un teren la o valoare de 31.279 lei, valoare de intrare în contabilitate, pe care l- reevaluat în trimestrul II 2005 si în trimestrul III 2007, surplusul de valoare din reevaluare în cuantum de 1.998.292 lei, fiind înregistrat în contabilitatea reclamantei prin creditarea contului 105" diferențe din reevaluare".
În luna noiembrie a anului 2007, reclamanta a vândut terenul reevaluat, imobilizare corporală pe care scăzut-o din contabilitate la valoarea sa contabilă, care, potrivit Legii contabilității si a reglementărilor de aplicare a acestora, este egală cu suma valorii de intrare în contabilitate ( prețul de achiziție), la care se adaugă rezerva din reevaluare.
Din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese că, realmente, rezerva din reevaluare, cu o valoare de 1.998.292 lei, a fost înregistrată în contul 105 " diferențe din reevaluare", iar odată cu vânzarea terenului în litigiu nu a fost anulată si rezerva din reevaluare, nefiindu-i modificată destinația, ea fiind menținută în continuare si după înstrăinarea activului imobiliar, existând în societate si la momentul efectuării expertizei.
Prin decizia de impunere nr. 31 din data de 20.02.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 3783/20.02.2008, în sarcina reclamantei s-a stabilit o obligație suplimentară de plată către bugetul de stat în cuantum de 319.727 lei, cu titlu de impozit pe profit pentru anului 2007, aferentă surplusului de valoare rezultat din reevaluare.
Prin decizia nr. 7/9.04.2008, emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative formulate de către reclamanta C" "SRL V, pârâta a reținut faptul că, întrucât potrivit prevederilor art. 19 al. 1 din Legea nr. 571/2003, pct. 12 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 cu modificările si completările ulterioare, în vigoare până la data de 31.12.2007, și Ordinul nr. 1752/2005, rezervele din reevaluare constituie elemente similare veniturilor, care devin impozabile din punct de vedere fiscal la momentul vânzării activelor, adică în momentul scoaterii din evidență a activului pentru care au fost constituite, în mod corect organul de inspecție fiscală a determinat profitul impozabil pentru anul 2007 luând în calcul la stabilirea masei impozabile si rezerva din reevaluare în sumă de 1.998.292 lei, asupra căreia a calculat impozitul pe profit suplimentar în sumă de 319.727 lei.
Potrivit prevederilor art. 19 din Codul fiscal, profitul impozabil se calculează ca diferență dintre veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, așa cum sunt acestea înregistrate în contabilitate. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor, printre ca se numără si rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit art. 22 al. 5 din Codul fiscal.
Corect a reținut instanța de fond că, potrivit art.22 alin.5 din Codul fiscal, dar si Deciziei nr.2/2004 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 576/2004, coroborate și cu prevederile art. 19 din Codul Fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidențiat potrivit reglementărilor contabile în contul " rezultat report" sau în contul "alte rezerve",analitice distincte, se impozitează numai la momentul modificării destinație rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, inclusiv prin acordarea de dividende, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv de modificare a destinație rezervei, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul venitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Înregistrarea si menținerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinației sau distribuției.
Din expertiza contabilă efectuată rezultă faptul că reclamanta, odată cu vânzarea activului corporal reevaluat( a terenului ) în anul 2007, luna noiembrie, nu a anulat și rezerva din reevaluare, constituită în contul rezerve din reevaluare 105, nici nu i-a schimbat destinația acestei, aceasta existând si actualmente în societate, fiind menținută în capitaluri.
De asemenea corect s-a reținut că reclamanta nu datorează impozitul pe profit în cuantum de 319.727 lei, aferent acestei rezerve, care a fost inclusă în baza de impozitare.
Potrivit legislației în vigoare, reclamanta, în anul 2007, ar fi datorat acest impozit numai dacă, odată cu vânzarea bunului, ar fi modificat și destinația rezervei, ceea ce nu s-a realizat.
Se va observa că HG nr.1597/2007, nu stabilește că sunt supuse impozitării rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, ci doar că acestea sunt asimilabile veniturilor, punctul introdus având caracter de exemplu, fiind în continuare aplicabile prevederilor Deciziei 2 din 7 aprilie 2007 Comisiei Fiscale Centrale, impozitarea aplicându-se numai în situația în care rezerva suferă modificări de natura celor de la punctul 1 din întâmpinare, împrejurare ce nu este aplicabilă în cauza de față.
rezervei, indiferent dacă aceasta este distribuită sau suferă modificări în sensul celor arătate în cuprinsul punctului 1 din întâmpinare, este prevăzută cu titlu de excepție, începând cu anul 2009, prin introducerea alin.5 ind.1 în articolul 22 din Codul fiscal, la data de 14 aprilie 2009, prin OUG nr.34/2009, ceea ce duce la concluzia că impozitarea rezervei nu era prevăzută până la acel moment.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a fi menținută, ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr.184/CA/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.RL/1.03.2010
Tehnored.gref,TN/1.03.2010
Jud.fond- Tribunalul Vaslui
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja
