Anulare act administrativ . Decizia 491/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 491/CA
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect - anulare act administrativ + pretenții, recurs împotriva sentinței numărul 188/CA/23.06.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurente, și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurente și precizări, susținând că nu s-a solicitat restituirea diferenței dintre taxe.
Avocat, pentru intimată, depune la dosar înscrisuri reprezentând practică judiciară în materie și un punct de vedere referitor la plata taxei de poluare.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurente, pune concluzii de admitere a recursurilor.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea celor două recursuri și menținerea hotărârii primei instanțe, prin care s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea actului contestat și au fost obligate pârâtele la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Consideră că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta, în mod abuziv, a respins cererea reclamantei-intimate de restituire a sumei reprezentând taxă de primă înmatriculare și apoi și contestația formulată de reclamantă și adresată P
Față de cele susținute în întâmpinare, solicită a se respinge recursurile ca fiind nefondate pentru că nu sunt incidente prevederile OUG nr.50/2008. Potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa rezultată ca diferență între cea achitată de către reclamantă și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice aprobate prin HG 686/2008, dar în această cauză taxa specială a fost încasată în baza legislației în vigoare anterior intrării în vigoare a OUG 50/2008, astfel că reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei, apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, deoarece legea civilă nu poate retroactiva.
Avocat susține că chiar legiuitorul a înțeles să modifice OUG 50/2008, în sensul restituirii integrale a sumelor încasate drept taxă de primă înmatriculare, la acest moment existând un proiect de lege adoptat de și înaintat Camerei Deputaților.
Referitor la motivul privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea și acestui capăt de cerere, deoarece corect s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
Pentru cele arătate, solicită respingerea recursurilor, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 188/CA/25 iunie 2008 a Tribunalului Vasluis -a dispus:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL V cu sediul în V, str. -, - Sc. E,.3, parter, județul V, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V cu sediul în V,-, județul V.
Dispune anularea adresei nr. 5107 din 7.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice V și a deciziei nr. 10/25.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 10.930,7 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și să-i plătească dobânzi legale de la data plății și până la restituirea taxei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 543,3 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond:
Reclamanta - SRL Vas olicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V anularea adresei nr. 5107/7.02.2008, a deciziei nr. 10/25.03.2008, precum și restituirea taxei de primă înmatriculare în valoare de 10.930,7 lei, cu dobânzile legale până la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare."
Astfel, procedurile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele iar după modificarea acestei legi prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale prevăzându-se categorii de persoane exceptate, cuantumul taxei speciale calculându-se conform formulei prevăzute de art. 214, indice 1, alin.3, cod fiscal.
Această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-au încălcat prevederile art. 90(1) din Tratat, astfel că și taxa a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea acestor prevederi, precum și ale Tratatului de aderarea a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005.
Reclamanta a achitat taxa specială conform dispozițiilor codului fiscal și calculației stabilite de Ministerul Finanțelor, obligația de plată a taxei echivalând cu un act administrativ de obligare la plată.
Împotriva actului administrativ-fiscal vătămător, reclamanta a formulat plângere prealabilă conform legii contenciosului administrativ.
Apreciind că au fost încălcate prevederile art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme de la 01 ianuarie 2007 prin art. 214, indice 1 și art. 214 ind. 3 cod fiscal, instanța va admite acțiunea formulată și precizată de reclamantă, va anula adresa nr. 5107 din 7.02.2008 și decizia nr. 10/25.03.2008 și va obliga pârâta să restituie acesteia taxa de primă înmatriculare precum și dobânzile legale până la data restituirii potrivit art. 1084 și 1082 cod civil.
Atât adresa Administrației Finanțelor Publice V, cât și decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V constituie acte administrative fiscale în sensul art. 41 din G nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel că sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ în înțelesul art.2 al.1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a fost lipsită de suma de 10.930,7 lei, prejudiciul suferit de aceasta putând fi recuperat numai în acest mod.
Împotriva acestei sentințe au promovat cereri de recurs pârâtele în cauză.
Pârâta V prin recursul depus la dosar susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond, după cum urmează:
- taxa de primă înmatriculare în cauză a fost calculată conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a Ordonanței 418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în vigoare la data cererii, iar Curtea constituțională nu a fost sesizată cu cenzura în procedura prevăzută de Legea nr. 47/1992, a acestor prevederi din Codul fiscal, astfel că în acest context sentința de fond este nelegală, întrucât organul fiscal are obligația de aplicare a dispozițiilor legale în vigoare, iar nu la cenzurarea legalității lor;
- cât privește dispoziția instanței de fond de a anula adresa nr. 5107/7 februarie 2008, consideră recurenta că acest act nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, așa încât nu putea fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ;
- prin intrarea în vigoare a nr.OUG 50/21 aprilie 2008 la data de 1 iulie 2008 a fost stabilit cadrul legal de restituire a diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, plătită în intervalul 1 iulie 2007- 30 iunie 2008 și taxa de poluare nou instituită, iar în ipoteza în care instanța ar dispune restituirea în întregime a taxei de primă înmatriculare, s-ar crea un regim juridic discriminatoriu în raport de ceilalți contribuabili, respectiv și la eludarea legii întrucât reclamanta nu ar mai putea fi obligată la plata taxei de poluare la acest moment.
Solicită, așadar, admiterea recursului și la modificarea sentinței de fond în sensul obligării sale doar la restituirea diferenței dintre suma achitată de reclamantă ca taxă de primă înmatriculare și suma reprezentând taxă de poluare, conform art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Recurenta V preia în esență motivele de recurs evocate de pârâta V, adăugând faptul că în mod eronat prima instanță a considerat că au fost încălcate prevederile art. 90 din tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, atât timp cât măsurile contestate au avut la bază dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, pe care Curtea constituțională nu le-a înlăturat în procedura specifică.
Consideră recurenta că actualul cadru legislativ de restituire a sumelor plătite cu titlu de diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare este incidentă în cauză, fiind reglementată la Capitolul VI pct. 1 art. 6 din Anexa la HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008 iar aceste dispoziții se află în concordanță cu criteriile europene.
De asemenea, în ceea ce privește taxa de timbru la care a fost obligată de instanța de fond, arată recurenta că pentru a-și găsi incidența dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă ar fi trebuit ca pârâta-recurentă să se fi aflat în culpă procesuală, însă în speță nu a făcut decât să aplice dispozițiile legale în vigoare, astfel că nu datorează cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Reclamanta prin întâmpinare consideră recursurile promovate ca nefondate, corect instanța de fond subliniind faptul că prin OG nr. 50/2008 reclamanta a fost repusă în termenul de solicitare a taxei de primă înmatriculare promovarea acțiunii sale fiind anterioară intrării în vigoare a acestei ordonanțe (respectiv 1 iulie 2008) astfel că nu-i sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii cuprinse într-un act normativ intervenit pe parcursul litigiului, pentru că în acest mod s-ar încălca principiul neretroactivității în timp a legii.
La cererea instanței, părțile au învederat faptul că reclamanta nu a formulat până la data soluționării prezentului recurs, cerere de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, în condițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce aceasta fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urnă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și notificările comisiei europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul
Concomitent și corelat cu această soluție legislativă, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa pe poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu
Totodată, pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din încasarea taxei speciale găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului și a obligației de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând, prin art. 11 din nr.OUG 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 12 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturism și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței menționate privind taxa pe poluare pentru autovehicule să se restituie, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice aprobate prin nr.HG 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să instituie dispoziții tranzitoriii de natură a stinge toate litigiile născute din încălcarea Tratatului în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal au produs efecte juridice. Curtea consideră că soluția compensării, chiar și după data pronunțării hotărârii recurate, este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/26 iunie 2008, a Reprezentanței Permanente a României pe lângă E, Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa pe poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
În atare condiții, curtea va da eficiență dispozițiilor nr.OUG 50/2008, în sensul că va considera procedura instituită prin art. 11 din actul normativ citat ca fiind pe deplin aplicabilă și cazului dedus judecății, întrucât acesta se referă în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 din faptul plății taxei speciale pentru autoturisme.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursurile promovate de V urmează a fi admise, în sensul că modificându-se în parte hotărârea atacată, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, acestuia urmând să i se restituie de către pârât suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin parcurgerea procedurii stabilite prin Normele aprobate prin G nr. 686/2008.
Referitor la anularea adresei 5107/7 februarie 2008 a curtea constată ca fiind corect punctul de vedere al V din cuprinsul deciziei 10/25 martie 2008, prin care a respins ca inadmisibilă contestația reclamantei privind anularea acestei adrese, întrucât nu se constituie ca un act administrativ în sensul dispozițiilor din Codul fiscal, astfel că sentința de fond va fi modificată și sub aspectul respingerii cererii de anulare a adresei 5107/2008 a
Cât privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în cauză, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea recurentei V, ca reprezentant al statului în teritoriu, privitoare la lipsa culpei sale procesuale, atât timp cât "Statul" prin componența sa legiuitoare, a recunoscut implicit încălcarea Tratatului de aderare a României la prin instituirea taxei de primă înmatriculare, atunci când a înlocuit-o cu taxa de poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008, astfel încât corect a fost obligată a suporta consecințele procesuale a conduitei sale, prin achitarea cheltuielilor de judecată avansate de cei vătămați, de emiterea actului normativ în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de PVî mpotriva sentinței civile nr.188/CA/23.06.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite în parte acțiunea reclamantului V contra pârâtei P
Obligă pârâta să restituie reclamantului taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil la data de 24.08.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor G nr.50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice aprobate prin G nr.686/2008, cu dobânda fiscală aferentă.
Respinge cererea de anulare a adresei nr. 5107 din 7.02.2008 a
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./20.11.2008
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
