Anulare act administrativ . Decizia 495/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 495/
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta "" SRL,cu sediul în B,--. și de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 85/ /10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă "" SRL prin avocat conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 4,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 85//10.02.2009 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B având ca obiect taxă specială de primă înmatriculare.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 11471,75 lei taxă specială de primă înmatriculare, încasată pentru autoturismul marca cu dobânda legală aferentă, precum și diferența dintre sumele 592 lei și 593 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare încasată pentru două autoturisme marca și taxa de poluare datorată potrivit OUG nr.50/2008, cu dobânda legală aferentă.
Totodată s-a respins acțiunea în privința capătului de cerere vizând restituirea sumelor de 2104,69 lei respectiv 4043,62 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare încasată pentru autoturismele marca Audi A4 și Mercedes Benz ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a respins excepția de prematuritate a acțiunii invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză s-a făcut dovada plății sumei de 11.471,75 lei, conform ordinului de plată nr.151 din 11.12.2007, pentru înmatricularea în țară a autoturismului marca sub nr. -, an de fabricație 2007, provenind din import - achiziționat din Germania.
La acel moment temeiul juridic al încasării taxei speciale îl reprezentau dispozițiile art.214/1-214/3 din Codul fiscal (abrogate în prezent) și art.31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, atât noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare sau din alte state. Instanța reține că taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate.
Se constată în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei auto de primă înmatriculare plătită în baza dispozițiilor menționate din Codul fiscal.
În drept, potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României " prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne" iar conform alineatului 4 "autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat".
În acest sens instanța constată că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum dispozițiile art.2141- 2143din Codul fiscal conțin reglementări contrare, instanța constată că taxa de primă înmatriculare instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
În consecință nu se poate reține punctul de vedere al pârâtei în sensul că reclamanta ar fi îndreptățită numai la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza dispozițiilor legale în vigoare la acel moment și taxa specială de mediu/ taxa de poluare, instituită ulterior prin nr.OUG50/2008.
Față de cele expuse, instanța constată că acțiunea reclamantei este fondată în parte, și a va admis-o ca atare, iar în temeiul art.18 alineat 1 din Lege nr.554/2004 a contenciosului administrativ obligat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiul B să restituie taxa specială în cuantum de 11.471,75 lei, ilegal încasată pentru înmatricularea autoturismului marca, înmatriculat sub nr. -.
Pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data plății efective, pentru lipsa de folosință a sumei de 11.471,75 lei, achitată de reclamantă, în vederea reparării integrale prejudiciul cauzat acesteia, potrivit art.1082 și art.1084 Cod civil.
În referire la acela două autoturisme marca, înmatriculate sub nr.- și nr.-, instanța constată că acestea sunt noi și de producție internă - produse de Automobile A, astfel încât nu se poate reține în cazul acestora încălcarea dispozițiilor art.23, art.28 și respectiv art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Ca urmare plata taxei speciale era datorată potrivit dispozițiilor art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la acea dată, ulterior devenind aplicabile prevederile art.11 din nr.OUG50/2008, potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
În consecință instanța a obligat pârâta să restituie reclamantei diferența dintre sumele de 592 lei si respectiv 593 le, achitate cu titlu de taxă specială pentru cele două autoturisme marca și taxa de poluarea datorată conform dispozițiilor nr.OUG50/2008, dobânda legala aferentă calculată până la data plății efective.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei referitor la solicitarea de restituire a taxei auto pentru autoturismele marca Audi A4, înmatriculat sub nr.B-87- și Mercedes Benz, înmatriculat sub nr.B-87-, tribunalul constată că aceasta este întemeiată și a fi admisă, potrivit art.137 alineat 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art.31 alineat 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridica care face înmatricularea, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului, iar în cauză se constată să plata a fost făcută de finanțatorul Leasing A, proprietarul celor două autoturisme achiziționate în leasing.
Raporturile juridice dintre reclamantă și persoana juridică ce a făcut plata taxei speciale la. B sunt reglementate de prevederile contractelor de leasing financiar încheiate, neexistând raporturi directe cu organul fiscal.
Cum nu există identitate între reclamantă și titularul dreptului dedus judecății, instanța a respins acțiunea în privința capătului de cerere vizând restituirea sumelor de 2103,69 lei, respectiv 4043,62 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismele marca Audi A4, înmatriculat sub nr.B-87- și Mercedes Benz, înmatriculat sub nr.B-87-, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta Baa rătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor OUG nr.50/2008 care este în acord cu cerințele legislației europene.
Astfel, prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, taxa de poluare aplicându-se doar cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Cu privire la restituirea sumei de 11 471,75 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare încasată pentru autoturismul marca, arată recurenta că încasarea taxei s-a făcut în temeiul legislației în vigoare, cu respectarea principiului de drept tempus regit actum. Au fost respectate astfel prevederile Legii nr. 571/2003, ale Constituției și ale OUG nr.50/2008.
În motivarea recursului declarat reclamanta a arătat că sentința s-a pronunțat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, taxele încasate fiind stabilite în mod discreționar în contradicție cu legislația europeană.
În mod greșit a reținut instanța lipsa calității procesuale active în privința celor două autoturisme achiziționate în leasing, în realitate suma fiind plătită de societatea reclamantă, societatea de leasing fiind doar un intermediar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304/1 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție parțial temeinică și legală a cărei reformare se impune.
În privința autoturismului în mod corect a reținut instanța că taxa de primă înmatriculare a fost încasată ilegal, deoarece art. 214/1-214/3Cod fiscal (abrogate în prezent) contravin dispozițiilor Tratatelor de Instituire ale Comunității Europene care interzic statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent.
Potrivit art.148 al.2 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, context în care, prin instituirea taxei de primă înmatriculare legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat.
De altfel, datorită faptului că art.214/1-214/3 din Codul Fiscal veneau în contradicție flagrantă cu dispozițiile Tratatului de Instituire al Comunității Europene, acestea au fost abrogate.
Această taxă pe poluare pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată deoarece prevederile OUG 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau export, precum și a altor taxe cu efect echivalent(art.23).
Potrivit al. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art.28 din același tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context, prin instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, instanța urmând să constate că prevederile OUG 50/2008, sunt reglementări contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice, în Partea a Treia(Politicile Comunității), instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, iar introducerea taxei de poluare a avut exact acest efect, taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că, la data aderării, dispozițiile tratatelor originareînainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte, de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei de poluare acesta a fost încălcat.
În ceea ce privește taxa specială de primă înmatriculare pentru cele două autoturisme marca, Curtea constată că aceasta a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține, justificat că Statul Român are temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
De asemenea, noua taxă este instituită de OUG nr.50/2008 pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și alte destinații.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consemnării raportului juridic de drept fiscal, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 al.1 din constituția României.
În ceea ce privește cele două autoturisme achiziționate în leasing, Curtea reține în baza probelor administrate că taxele speciale au fost achitate de societatea reclamantă.
Conform celor două contracte leasing depuse la dosar, obligația de plată a taxelor speciale revine reclamantei astfel încât societatea de leasing nu fost decât un intermediar care a virat către stat sumele de bani primite de la acesta.
Astfel, societatea de leasing a emis facturi cu sumele reprezentând taxe speciale de înmatriculare facturi pe care societatea reclamantă le-a achitat conform dovezilor existente la dosar.
De altfel, societatea de leasing nu ar avea nici un interes să promoveze o astfel de acțiune și să suporte cheltuielile pe care le presupune introducerea unei astfel de cereri, atâta timp cât sumele recuperate nu îi aparțin acestea provenind de la utilizatorii autoturismelor.
Așa fiind, Curtea constată că există identitate între persoana care a introdus cererea și titularul dreptului dedus judecății, prima instanță făcând o apreciere greșită a probelor administrate în cauză și reținând astfel o situație de fapt neconformă realității.
Așa fiind, și având în vedere motivele expuse, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată ilegal și în privința acestor două autoturisme, impunându-se în consecință restituirea către reclamantă a sumelor de bani achitate cu acest titlu.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 pr.civ, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă cu consecința modificării în parte a sentinței și restituirii integrale a taxelor speciale pentru autoturismele menționate, sume actualizate cu rata dobânzii legale de la data achitării până la data plății efective, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul aceluiași text de lege Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă conform dovezilor existente la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta "" SRL,cu sediul în B,-- împotriva sentinței nr.85/ /10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.85//2009 a Tribunalului Brăila în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei sumele de 2104,69 lei respectiv 4043,62 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare încasată pentru autoturismul marca AUDI A4 înmatriculat sub nr. B-87- și Mercedez Benz, înmatriculat sub nr. B-87-, și suma de 1185 lei taxă specială pentru două autoturisme, sume reactualizate cu rata dobânzii legale de la data achitării până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 85/ /10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă B la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă CS SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./11.06.2009
Tehnored./2ex./12.06.2009
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
