Anulare act administrativ . Decizia 4966/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4966
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 18 2009, privind recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței nr. 1037 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 25 2009.
C RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1037 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI
A fost obligat pârâtul să prelungească certificatele de urbanism nr. 2490/17.08.2007 și 2548/30.08.2007 eliberate reclamantului.
S-a respins cererea privind anularea adreselor nr. -/11.08.2008 și -/11.08.2008 emise de Direcția de Urbanism din cadrul Primăriei Mun.
Analizând cererea și înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut că prin Ordinul Prefectului Jud. D nr. 125/23.02.2007, reclamantului și numitei le-a fost atribuită în proprietate suprafața de 490 mp. teren situat în intravilanul mun. C, str. - nr. 147.
La aceeași dată, prin Ordinul Prefectului jud. D nr. 126/23.02.2007, reclamantului i-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 250 mp. situat în C, str. -, nr. 108 conform procesului verbal și schiței anexă întocmite de Primăria Mun.
În baza acestor titluri de proprietate și a documentației întocmite, prin cererile înregistrate sub nr. 67369/24.07.2007 și 69596/31.07.2007 reclamantul a solicitat eliberarea unor certificate de urbanism în scopul înstrăinării terenului în discuție, fiind emise în aceste sens certificatele de urbanism nr. 2490/17.08.2007 și 2548/30.08.2007.
În cuprinsul certificatului de urbanism nr. 2490/17.08.2007 se reține că folosința actuală a terenului în suprafață de 490 mp. este curți construcții, destinația după fiind zonă de locuințe.
De asemenea, în cuprinsul certificatului de urbanism nr. 2548/30.08.2007 se reține că folosința actuală a terenului în suprafață de 250 mp. este de zonă amenajată, destinația după fiind zonă de locuințe -10 etaje.
În ambele certificate de urbanism se menționează că acestea pot fi utilizate pentru înstrăinarea terenurilor menționate.
Ulterior, la data de 29.07.2008, reclamantul a formulat cererile înregistrate sub nr. -/2008 și -/2008 prin care solicita Primarului Mun. C prelungirea celor două certificate de urbanism.
Prin adresele nr. -/11.08.2008 și -/11.08.2008, pârâtul a comunicat reclamantului că, având în vedere dispozițiile art. 1 din OUG114/2007 potrivit cărora "schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută", precum și faptul că terenurile acestuia se încadrează în această zonă, nu se poate prelungi valabilitatea certificatelor de urbanism, informațiile precizate în acestea nefiind de actualitate.
Împotriva acestor adrese reclamantul a formulat plângere prealabilă înregistrată la Primăria C sub nr. -/11.09.2008, la care pârâtul nu a înțeles să comunice un răspuns privind modul de soluționare.
Potrivit adresei nr. 36110/27.03.2009 emisă de Primăria Mun. C, pentru imobilul proprietate privată a reclamantului în suprafață de 250. ce a făcut obiectul cererii de prelungire a certificatului de urbanism nr. 2548/30.08.2007, destinația după planul urbanistic general aprobat prin nr. 23/2000 a fost de zonă de locuințe cu regim de înălțime P+ 3-10 etaje.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța a constatat întemeiată acțiunea cu următoarea motivare:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 50/1991, " ertificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legiifac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică - în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții"
Potrivit alin. 6 din același articol, certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, și pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții.
De asemenea, potrivit art. 28 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, certificatul de urbanism se întocmește în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism (, și ), iar potrivit art. 36 din același act normativ, prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acestuia.
Potrivit dispozițiilor legale citate anterior, fără a conferi dreptul de executare a lucrărilor de construcții, așa cum precizează în mod expres lin. 5 al art. 6 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism, constituind un act de informare, se rezumă a face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor existente la data solicitării, așa cum rezultă acestea din planurile urbanistice și planurile de amenajare a teritoriului, ce se eliberează în vederea obținerii autorizației de construire cât și pentru operațiuni notariale privind circulația juridică a terenurilor, cum este cazul în cauza de față.
Fiind un simplu act de informare întocmit în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism, certificatul de urbanism nu poate determina schimbarea destinației, reducerea suprafeței ori strămutarea terenurilor la care se referă după cum, cu atât mai puțin, astfel de modificări nu pot fi determinate de prelungirea certificatului de urbanism emis.
De asemenea, deși dispozițiile legale citate nu prevăd expres acest lucru, este neîndoielnic că la soluționarea unei cereri de prelungire a certificatului de urbanism va fi avută în vedere aceeași documentație analizată la data emiterii acestuia, o eventuală modificare ulterioară a cadrului legislativ în privința interdicțiilor de construire neputând produce efecte retroactiv în privința unui act de informare deja emis și în legătură cu care se solicită numai prelungirea valabilității, înainte de expirarea acesteia.
Ori, în speța de față, constatând prin cele două certificate de urbanism, că terenurile proprietatea reclamantului sunt situate potrivit și în zona cu destinație de locuințe cu regim de înălțime P + 3-10 etaje, putându-se construi cu avizul deținătorilor de utilități din zonă, în condițiile în care nu au intervenit modificări în ce privește planul urbanistic zonal sau general, pârâtul nu poate refuza prelungirea acestora invocând o dispoziție legală ulterioară emiterii acestora - OUG114/1997.
De altfel, așa cum rezultă din adresa nr. -/25.11.2008 emisă chiar de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței, în condițiile în care planul urbanistic zonal a fost aprobat anterior intrării în vigoare a OUG114/2007, pot fi emise chiar autorizații de construire în această zonă, fără a se pune problema schimbării de destinație.
Ca atare, având în vedere că, așa cum s-a reținut anterior, prelungirea valabilității celor două acte administrative nu este de natură să schimbe destinația imobilelor în discuție, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1 din OUG114/2007, cu atât mai mult cu cât scopul declarat de solicitant este înstrăinarea celor două terenuri, iar nu construirea, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâtul la prelungirea valabilității certificatelor de urbanism.
S-a apreciat nefondată cererea privind anularea adreselor nr. -/11.08.2008 și -/11.08.2008 emise de Direcția de Urbanism din cadrul Primăriei Mun. C, având în vedere că aceste adrese nu pot fi calificate drept acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, nefiind în măsură să creeze, să modifice ori să raporturi juridice.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs pârâtul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism fiind un simplu act de informare, nu poate determina schimbarea destinației, reducerea suprafeței ori strămutarea terenurilor existente la data solicitării, deoarece potrivit dispozițiilor art. 31 din Ordinul nr. 1430/2005 intitulat "redactarea certificatului de urbanism," alin. 3 lit. c, la regimul tehnic din conținutul certificatului de urbanism se înscriu informații extrase din certificatul de urbanism, inclusiv din regulamentele de urbanism aferente, ori din planurile de amenajare a teritoriului, după caz, precum și restricțiile impuse (interdicții temporare sau definitive de construire).
Astfel, s-a argumentat că o interdicție definitivă de construire este impusă de schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea acestor suprafețe ori strămutarea lor, condiție prevăzută de dispozițiile art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului modificat prin OUG nr. 114/2007 așa cum corect s-a răspuns de către Direcția Urbanism din aparatul de specialitate al primarului municipiului
Așadar, legea interzice expres și fără echivoc schimbarea destinației terenurilor care sunt amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism.
S-a arătat că sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond cum că la soluționarea unei cereri de prelungire a certificatului de urbanism va fi avută în vedere aceiași documentație analizată la data emiterii acestuia, deoarece, certificatele de urbanism emise conțin condiții de construire potrivit documentației de urbanism aprobată, având în vedere situația reală din teren la data solicitării emiterii, însă la data solicitării prelungirii certificatelor de urbanism ce fac obiectul prezentului litigiu intrase în vigoare actul normativ - OUG nr. 114/2007 care a impus o interdicție de schimbare a destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, de reducerea suprafețelor acestora ori de strămutare a lor.
Invocându-se prevederile art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 24/2001, s-a arătat că, certificatele de urbanism emise nu conțineau interdicția de construire prevăzută de dispozițiile legale, deoarece formularul este tipizat, punând autoritatea locală în imposibilitatea modificării condițiilor de construibilitate.
Totodată dacă s-ar fi emis prelungirea certificatelor de urbanism eliberate pentru vânzare fără menționarea interdicției de construire, s-ar fi prejudiciat interesele potențialului cumpărător al terenurilor reclamantului, care ar fi plătit un preț nereal, fiind indus în eroare de certificatele de urbanism emise cu încălcarea prevederilor legale, astfel că autoritatea locală ar fi fost în culpă.
S-a arătat și că potrivit art. 71 din OUG nr. 195/2005 modificat prin OUG nr. 114/2007 se impune interdicția de schimbare a destinației terenurilor amenajate ca spații verzi în fapt, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, așa cum sunt imobilele reclamantului, precum și interdicția de schimbare a spațiilor verzi prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.
La data solicitării prelungirii certificatelor de urbanism Direcția Urbanism din aparatul de specialitate al primarului municipiului Cae fectuat o cercetare la locul situării imobilelor reclamantului, luând în acest sens imagini foto care au fost prezentate instanțe de fond, din care reiese că terenul reclamantului este amenajat ca spațiu, situație confirmată și de procesul verbal privind starea de fapt a imobilului depus ca material probatoriu la prezentul dosar.
Mai mult decât atât, s-a arătat că reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul de a arăta că terenul proprietatea acestuia nu reprezintă o zonă amenajată în fapt.
Or, pornind de la interpretarea textuală a cuvântului "amenajare" care semnifică "îngrijire rațională" și având în vedere că terenurile reclamantului se află amplasate în zona Parcului Pedagogic s-a considerat că instanța a apreciat în mod greșit că nu este vorba de un teren amenajat ca și spațiu.
Instanța a fost în eroare atunci când a reținut că în cauza dedusă judecății, se poate tine cont de adresa nr. -/25.1 1.2008, emisă de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței, întrucât această adresa se referă la zona Parcul și nu la zona Parcul pedagogic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
La data de 28.10.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a susținut că motivele invocate de către recurent sunt nefondate, solicitând instanței respingerea recursului.
Motivele întâmpinării:
Referitor la incidența OUG 114/2007, ordonanță ce constituie temeiul legal al refuzului de a se prelungi valabilitatea certificatelor de urbanism s-a arătat că la momentul depunerii documentației necesare obținerii certificatelor de urbanism, respectiv, în perioada iulie 2007, s-a considerat de către serviciile specializate din cadrul Instituției Primarului Municipiului C, că îndeplinesc toate cerințele legale și în concordanță cu legislația în vigoare, i s-au eliberat reclamantului cele două certificate de urbanism care aveau o valabilitate de un an de la data eliberării, cu drept de prelungire încă un an.
Ca urmare, la momentul când s-a solicitat prelungirea, urmează a se avea în vedere condițiile și legislația incidență, din anul când s-a solicitat eliberarea certificatelor de urbanism (iulie 2007).
Referitor la dispozițiile OUG 114/2007, care reprezintă temeiul legal al refuzului recurentului, de a prelungi valabilitatea certificatelor de urbanism, s-a arătat că art. 1 (1) din acest act normativ are în vedere interzicerea schimbării destinației unor terenuri, care fie sunt amenajate ca spații verzi, fie sunt prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism.
oricărui teren este dată prin Hotărâre a Consiliului Local în baza unei documentații de specialitate și a unei propuneri și se reflectă în -ul și PUZ-ul localității respective.
Din probele administrate la instanța de fond, rezultă că, destinația celor două terenuri, destinație reflectată de și PUZ este aceea de teren construibil.
Mai mult, termenul de "folosință", nu poate fi asimilat cu cel de "destinație în fapt".
De asemenea, s-a susținut că pentru a fi incidente dispozițiile OUG 114/2007, ar trebui să existe o schimbare de destinație a terenului, însă, din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că aceste terenuri au avut, anterior apariției OUG 114/2007 destinația de teren construibil, destinație pe care o au și în prezent.
S-a invocat și punctul de vedere al ministerului d ezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței, care explică pentru situații similare (Parcul ) că, dacă schimbarea de destinație a survenit anterior apariției OUG 114/2007, aceasta nu mai este incidentă, întrucât ordonanța interzice pentru viitor astfel de schimbări de destinație, sens în care se pot emite autorizații de construcție fără a se încălca dispozițiile acestei ordonanțe.
Punctul de vedere al ministerului d e resort, nu face altceva decât să sublinieze un principiu fundamental al dreptului, acela că legea nu retroactivează, principiu ce se aplică în toate situațiile, nu numai pentru zona, sau zona Liceului Pedagogic.
Cu atât mai mult, s-a susținut că ordonanța nu este incidentă în situația în speță, în care terenurile au avut tot timpul aceeași destinație, de teren construibil. Prin ipoteză, pentru a putea fi incidență această ordonanță, recurentul ar fi trebuit să probeze că, anterior apariției OUG 114/2007 terenurile reclamantului aveau destinație de zonă.
În recurs nu s-au administrat probatorii.
Analizându-se motivele de recurs formulate în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului se reține că recursul este nefondat și urrmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Analizându-se dispozițiile art. 36 din Normele de aplicare ale Legii 50/1991, așa cum erau acestea în vigoare la data refuzului de prelungire a certificatelor de urbanism eliberate anterior reclamantului se reține că acestea fac vorbire de "prelungirea termenului de valabilitate al certificatului de urbanism", ceea ce confirmă valabilitatea raționamentului primei instanțe în sensul că la prelungirea termenului de valabilitate al certificatului de urbanism trebuie avută în vedere situația juridică de la emiterea acestuia, deoarece analiza de oportunitate a autorității administrative la prelungire se referă numai la termenul înscris în certificat iar nu la alte elemente cuprinse în acesta. Aceasta deoarece, în caz contrar legea ar face vorbire de prelungirea certificatului de urbanism în sine iar nu numai a termenului de valabilitate al acestuia.
Prin urmare, autoritatea administrativă învestită cu o cerere de prelungire a valabilității certificatului de urbanism nu se poate pronunța decât cu privire la acest aspect, fără a putea modifica alte elemente ale certificatului de urbanism emis anterior.
Desigur că în analiza oportunității prelungirii termenului de valabilitate a unui certificat de urbanism pot fi avute în vedere și elemente privind schimbarea regimului juridic al imobilului cu privire la care s-a eliberat certificatul însă această analiză trebuie făcută în concordanță cu dispozițiile legale, respectiv potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 50/1991, "în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare ale teritoriuluiavizate și aprobate potrivit legii".
Or, în speță, cele două terenuri ale reclamantului cu privire la care s-au eliberat certificatele de urbanism a căror prelungire se solicită, sunt situate potrivit și în zonă cu destinație de locuințe cu regim de înălțime P + 3 - 10, iar nu în zonă amenajată ca spațiu, așa cum se susține de către recurentă.
Din acest punct de vedere, dacă s-ar ajunge la concluzia că o zonă amenajată în fapt ca spațiu, ar putea constitui temeiul unui refuz justificat de prelungire al termenului de valabilitate al unui certificat de urbanism emis anterior cu respectarea dispozițiilor legale, s-ar ajunge la ideea că un certificat de urbanism poate fi emis și cu nerespectarea și, respectiv cu încălcarea art. 6 alin. 1 din Legea 50/1991.
De asemenea nu poate fi reținută ca fondată susținerea că prin OUG nr. 114/2007 s-a impus o interdicție de schimbare a destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, care ar face imposibilă prelungirea certificatelor de urbanism eliberate anterior reclamantului, deoarece acceptând acest argument s-ar ajunge la concluzia limitării atributelor dreptului de proprietate al reclamantului, pentru o cauză de utilitate publică ce derivă din lege însă fără o dreaptă și prealabilă despăgubire ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Constituție.
Prin urmare, se impune interpretarea dispozițiilor OUG nr. 114/2007, așa cum a fost aceasta făcută prin adresa nr. -/25.1 1.2008, emisă de ministerului d ezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței, în sensul că această ordonanță nu se aplică retroactiv și nu are efect asupra unui aprobat anterior intrării acesteia în vigoare.
Referitor la această adresă nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că se referă o altă zonă a municipiului C, întrucât are în vedere o interpretare de principiu a OUG nr. 114/2007, iar nu specificul zonei la care se referă în mod expres.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței nr. 1037 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
