Anulare act administrativ . Decizia 497/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/CA
Ședința publică din 16 octombrie 2008.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - domiciliată în,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.966/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și - ambele domiciliate în,-, jud.C și intimatul pârât - GUVERNUL ROMÂNIEI - DEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE DE RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr.7284/118/25.07.2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Ordinului nr. 2352/02 mai 2007 prin care s-a validat hotărârea nr. 2706/14.03.2006 numai pentru o parte dintre moștenitorii autorului comun.
Motivând acțiunea reclamanții învederează în esență, că, după apariția Legii nr. 9/1998 au formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, indicând 7 moștenitori în viață, rămași de pe urma autorului lor, ce a fost strămutat din Bulgaria în anul 1940, menționând totodată că, este posibil ca o parte din frați, să fi făcut o astfel de solicitare, fără a fi trecuți și reclamanții.
Se arată că, în cauză, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 republicată a emis paralel două hotărâri, respectiv hotărârea nr. 2723/10.04.2006 pentru toți moștenitorii trecuți în cererea depusă, hotărâre invalidată prin Ordinul nr.3206/2007 și hotărârea nr.2706/2006, în care au fost trecuți o parte din moștenitori, validați prin Ordinul nr. 2352/02 mai 2007.
Precizează reclamantele că, au depus cereri și la Comisia centrală, solicitând să nu fie achitate despăgubirile întrucât sunt mai mulți moștenitori, cerere care a fost ignorată de autoritatea centrală.
Apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 7 al. 7 din Legea nr. 9/1998 întrucât nu sunt persoane cu vocație succesorală după emiterea hotărârii, astfel că nu există posibilitatea de a partaja despăgubirile primite de ceilalți moștenitori care au fost de rea-credință.
În subsidiar, reclamantele solicită obligarea persoanelor vinovate din cadrul autorității centrale pârâte, să le plătească despăgubirile care s-au acordat incorect pentru o parte din moștenitori, conform hotărârii nr. 2723/2006.
Ulterior, prin precizările depuse la dosar (filele 31-33), reclamantele au învederat că solicită anularea Ordinului nr. 2352/02 mai 2007 prin care s-a invalidat hotărârea nr.2706/2006 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, iar cu privire la capătul de cerere subsidiar, au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, să fie obligați la plata despăgubirilor pentru vătămarea drepturilor legitime.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 9/1998 și ale Legii nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 13 mai 2008 s-a dispus în considerarea dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă conexarea la prezenta cauză a dosarului nr-, având același obiect și cauză.
La dezbaterea pe fond a cererii reclamantele, prin apărătorul ales, au învederat instanței că nu mai insistă în soluționarea capătului de cerere subsidiar întemeiat pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin.1 din Legea nr. 554/2004, pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 2352/2007.
Prin Sentința civilă nr.966/CA din 20 mai 2008, Tribunalul Constanțaa respins cererile conexe formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reține în esență că, a fost investită cu soluționarea cauzei având ca obiect anularea Ordinului nr. 2352/2007 prin care a fost validată hotărârea nr. 2706/14.03.2006.
Prin hotărârea nr. 2706/2006 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 republicată s-au admis cererile nr. 445/21.02.2005 și nr. 1619/03.05.2005 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești numiților, și, moștenitori ai defunctului, hotărâre validată prin Ordinul nr. 2352/2.05.2007, act administrativ ce face obiectul controlului de legalitate.
Potrivit art. 351alin.1 lit. b din HG nr. 1277/2007 privind modificarea și completarea HG nr. 753/1998, una din atribuțiile principale ale autorității centrale pârâte constă în a "analiza hotărârile primite de la comisiile județene și, în cazul hotărârilor care întrunesc condițiile cerute de lege, propune plata despăgubirilor acordate conform legii nr. 9/1998, iar în cazul hotărârilor care nu întrunesc condițiile legale, propune invalidarea sau rectificarea acestora".
În speță, din documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat (ordin nr. 2352/2007) rezultă că hotărârea nr.2706/14.03.2006 a fost adoptată urmare cererii depusă de numita, a înscrisurilor anexate, precum și a declarației autentificată sub nr. 1374/22.06.2005 de privind moștenitorii legali ai autorului, în care nu sunt menționate și reclamantele (fila 62).
Astfel, în considerarea dispozițiilor speciale ale Legii nr.9/1998 și a normelor de aplicare, instanța constată că ordinul nr.2352/2007 este legal și temeinic, fiind emis cu respectarea prevederilor legale.
Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios de plină jurisdicție, în sensul că în temeiul dispozițiilor art.18 din lege, instanța poate să dispună anularea unui act administrativ, să dispună măsuri în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei provocate reclamantului, numai atunci când constată că actul supus cenzurii este nelegal.
Or, în speță, motivele invocate de reclamantă nu vizează nelegalitatea actului contestat, ci recunoașterea unui drept prevăzut de lege, care nu poate fi realizat prin anularea ordinului nr.2352/2007 ci, cel mult prin completarea actului menționat sau anularea ordinului nr. 3206/2007 prin care s-a invalidat hotărârea nr.2723/2006 de acordare a compensațiilor bănești pentru toți moștenitorii autorului, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamant și, pe cale de consecință, le respinge ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, formulează recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.304 pct.7 și pct.9 Cod pr.civilă, cu referire la art.304 (1) Cod pr.civilă, cu următoarea motivație, în esență:
- hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii, deoarece apreciază că motivele pe care le-a invocat în anularea ordinului nu vizează nelegalitatea actului contestat, ci recunoașterea unui drept prevăzut de lege, care nu poate fi realizat prin anularea actului ci, cel mult prin completarea sa;
- greșit a reținut instanța de fond că, nu s-a solicitat anularea ordinului nr.3206/2007, aspect ce nu a fost pus în discuția părților și nereal, pentru că formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Constanța;
- încălcând principiul rolului activ prevăzut de art.129 al.5 Cod pr.civilă, instanța de fond nu a înțeles a solicita relații în referire la formularea de către reclamanți a unei cereri de completare/rectificare a Hotărârii nr.2706/2006 a Comisiei Județene, putând afla astfel că, pe rolul instanței în referire la acest aspect, se află înregistrat dosar nr-;
- se invocă de către recurentă nelegalitatea hotărârii pentru aplicarea greșită și trunchiată a legii: - art.35 (1) al.1 lit."b" din HG nr.1277/2007 în
condițiile în care autoritatea centrală omite a
respecta al.2 pct.4 din textul de lege indicat;
- incorectitudine interpretare disp.art.7 din Legea
nr.9/1998.
- interesul recurentei nu este pur teoretic, ci și practic în promovarea acțiunii, iar în condițiile date autoritatea locală și cea centrală manifestând abuz de putere și interpretând greșit legea, au făcut ca să legalizeze un abuz al moștenitorilor, ce a avut la bază un fals - declarația autentică nr.1374/22 iunie 2005 moștenitoarei privind moștenitorii legali ai defunctului.
Deși legal citați, intimații nu au înțeles a solicita încuviințarea vreunei probe și nici nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva susținerilor făcute de părți și a probatoriului administrat, Curtea văzând și dispozițiile art.312 pct.3 Cod pr.civilă, admite recursul pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivitart.1 al.1 din Legea nr.9/1998- privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 07 septembrie 1940 - astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.403/2006, "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 07 septembrie 1940, denumit în continuare tratat au dreptul la compensații stabilite potrivit legii, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese. precum și pentru plantațiile de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
În al.2al textului de lege sus-citat, legiuitorul a prevăzut: " De prevederile al.1 beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari", cu mențiunea că, dispozițiile acestui text de lege au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.312/19 noiembrie 2002, " în măsura în care înlătură moștenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensațiilor prevăzute la al.1 al art.1 din aceeași lege".
În contextul textelor de lege citate și în referire la situația de fapt, Curtea reține în esență, că:
1. La data de12.07.2005cu cererea înregistrată subnr.2836/reclamantele și se adresează Președintelui Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 de pe lângă Prefectura Județului C, solicitândacordarea compensațiilor stabilite prin legepentru bunurile imobile construcții, terenuri și recolte neculese pe care părinții lor le-au avut în proprietate în Bulgaria, comuna, județul, cu mențiunea că, autorii lor au făcut obiectul Tratatului d l Craiova din 07 septembrie 1940,împreună cu cei 8 copii în viață:, și.
În temeiul art.7 din Legea nr.9/1998 Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pronunțăHotărârea nr.2723/10.04.2006 prin care se aprobă cererea nr.2836/L/12.07.2005 și se propune acordarea compensațiilor bănești numiților:, și, moștenitoriidefunctuluipentru bunuri certificate cu acte și abandonate statului bulgar.
Ulterior, în temeiul art.7 din Legea nr.9/1998, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pronunțăHotărârea nr.3969/17.09.2007 prin care respinge cererea nr.2836/L/2005, cu motivația că,autorul a mai constituit obiectul unui dosar soluționat prin hotărârea nr.2706/2006 validată prin Ordinul Cancelariei Primului Ministru sub nr.2352/02.05.2007.
Cu alte cuvinte, în baza aceleiași cereri, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pronunță două hotărâri contradictorii, atât timp cât, prin Hotărârea nr.2723/10.04.2006 aprobă cererea, iar prin Hotărârea nr.3969/17.09.2007 procedează la respingerea acesteia.
2. Curtea reține că, o parte din moștenitorii defunctului și anume, și formulaseră cererile nr.445L/21.02.2005 și nr.1619L/03.05.2005solicitândacordarea compensațiilor stabilite prin legepentru bunurile imobile construcții, terenuri și recolte neculese pe care părinții lor le-au avut în proprietate în Bulgaria, comuna, județul, astfel că, în temeiul art.7 din Legea nr.9/1998 Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pronunțăHotărârea nr.2706/14.03.2006 prin care se aprobă cererile propunându-se acordarea compensațiilor bănești.
Hotărârea nr.2706/14.03.2006 a Comisiei Județene C estevalidată prin Ordinul Sefului Cancelariei Primului Ministru nr.2352/02.05.2007.
3.În prezenta cauză, este fără putință de tăgadă că, instanța a fost investită cu soluționarea cauzei având ca obiect - conform precizărilor depuse la dosarul de fond fila 31 -anularea Ordinului nr.2352 emis la data de 02 mai 2007de Cancelaria Primului Ministru,prin care s-a validat Hotărârea nr.2706 din 14.03.2006a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Investirea instanței în maniera sus-expusă, a fost făcută de către reclamantele, și prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ subnr.7284/118/25.07.2007, iar ulterior, aceleași reclamanteformulează o nouă acțiune, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe subnr.11590/118/11.12.2007.
În cel din urmă dosar (nr-), la data de 15.01.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților formulează cerere de conexare în temeiul art.163 al.1, 2 și 3 Cod pr.civilă, în vederea reunirii cauzelor, pentru ca la termenul de judecată din 06 martie 2008 instanța să fi dispus respingerea excepției de conexitate dedusă din dispozițiile textului de lege sus-amintit și înaintarea cauzei completului inițial investit, acordându-se termen la data de 13 mai 2008.
Astfel investit, completul, în ședința publică din data de 13 mai 2008 înțelege a repune în discuția părților excepția de conexitate "invocate de reclamante" și constatând întrunirea prevederilor art.164 Cod pr.civilă dispune conexarea dosarului nr- la dosar nr- în care pronunță Sentința civilă nr.966/20 mai 2008, prin care sunt respinse cererile conexe formulate de reclamanți, astfel cum sus s-a reținut.
În dosar nr- la data de 28.07.2008 reclamanta formulează cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând și relații referitoare la acest dosar, astfel că, cu adresa nr-/14.08.2008 instanța comunică imposibilitatea repunerii pe rol, având în vedere Sentința civilă nr.966/20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-.
4.Totodată, Curtea reține că, reclamantele, și, în termen legal, conform art.7 al.4 din Legea nr.9/1998, au formulat acțiune având caobiect anularea Ordinului nr.3206/06.06.2007 emis de Seful Cancelariei Primului Ministru,și în referire la dispoziția cuprinsă în ordin laart.1 prin care s-a invalidat "Hotărârea nr.2723 din 10.04.2006 a Comisiei Județene C, a domnilor,pentru următoarele motive:pentru autorul a mai fost constituit un dosar ce conține Hotărârea nr.2706 din 14.03.2006 validată prin Ordinul Cancelariei Primului Ministru nr.2352 din 02.05.2007".
Această acțiune a fost înregistrată subnr- pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ,astfel cum rezultă din copia acțiunii depusă la dosar de recurentă și fișa dosarului anexată acesteia.
5. Reținând situația de fapt sus-expusă, Curtea apreciază că,în respectarea dispozițiilor art.129 al.5 Cod pr.civilă,într-adevăr instanța de fonda pronunțat hotărârea recurată prin încălcarea principiului rolului activ pe care judecătorul trebuie să-l manifesteîn fapt, în referire la următoarele aspecte principale:
- necesitatea de a dao calificare exactă cererii, în funcție de conținutul său, și nu în funcție de denumirea dată de parte,știut fiind că, potrivit art.84 Cod pr.civilă, cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită;
- judecătorul conduce desfășurarea procesului civil,veghind la respectarea dispozițiilor legale și are puterea de a fixa termenele și de a ordona măsurile necesare judecării cererii(prezentarea unor probe, luarea unor măsuri etc).
Desigur, în acest context, pentru respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare,instanța are îndatorirea de a pune în discuția părților orice aspect intervenit pe parcursul judecății cauzei, judecătorul fiind în drept să ceară părților a prezenta explicații, oral sau înscris, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare (art.129 al.4 Cod pr.civilă).
Odată ce,judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, Curtea reține că, hotărârea pronunțată de instanță este nelegală și netemeinică, atât timp cât, în exercițiul rolului activ, judecătorul poate urmări și atenuarea unor dispoziții legale restrictive, prin aplicarea altor dispoziții legale.
Reținerile instanței de fond referitoare la împrejurarea că, motivele invocate în anularea Ordinului "nu vizează nelegalitatea actului contestat, ci recunoașterea unui drept prevăzut de lege, care nu poate fi realizat prin anularea actului, ci cel mult prin completarea sau anularea Ordinului nr.3206/2007", nu pot fi primite de instanța de control deoarece, în speță, conform motivării hotărârii,instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cauzeicu care a fost investită, încălcând astfel disp.art.129 al.6 conform cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Este fără putință de tăgadă că, instanța avea a examina dacă, în speță,față de obiectul dedus judecății, sunt aplicabiledispozițiile cuprinse în art.7 pct.7 din Legea nr.9/1998 cu modificările aduse prin Legea nr.403/2006, cu referire la art.35 (1) al.2 pct.4 din HG nr.1277/17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998,precum șiabuzul de putere și interpretarea greșită a legii de către autoritățile publice pârâte urmare legalizării unui abuz al moștenitorilor,ce are la bază declarația autentificată sub nr.1374/22 iunie 2005 dată de moștenitoarea privind moștenitorii legali ai autorului, în care nu au fost nominalizați toți moștenitorii, între care recurenta și intimatele și.
Atât timp cât, astfel cum rezultă din reținerile expuse, Curtea a găsit întemeiate mai multe motive, între care unele atrag modificarea hotărârii recurate, iar altele casarea acesteia, urmare admiterii recursului, instanța dispune casarea în întregime a hotărârii atacate pentru a se asigura o judecată unitară, după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei, în mod legal, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe ce urmează a examina, cu prilejul rejudecării:
- aspectele invocate de recurentă referitoare la existența pe rolul acesteia a dosarului nr- atașat la dosarul nr-, obiectul și stadiul său procesual, legătura acestuia cu prezenta cauză;
- a solicita relații în referire la cererea de completare/rectificare a Hotărârii nr.2706/2006 a Comisiei Județene;
- a analiza dispozițiile cuprinse în art.7 pct.7 din Legea nr.9/1998, în referire la incidența acestora în cauză;
- a analiza dispozițiile cuprinse în art.35 (1) al.2 pct.4 din HG nr.1277/17 octombrie 2007;
- a administra orice probe sunt apreciate ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - domiciliată în,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.966/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și - ambele domiciliate în,-, jud.C și intimatul pârât - GUVERNUL ROMÂNIEI - DEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE DE RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud./28.10.2008
Dact.Sz - 2 ex/28.10.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
