Anulare act administrativ . Sentința 5/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.5/CA
Ședința publică de la 07 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministrul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic
pentru pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I și Inspectoratul General al Poliției Române, lipsă fiind reclamantul și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministrul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei,de către grefier, care învederează că avocat, apărător al reclamantului, a depus la dosar o cerere de soluționare a cauzei cu privire la excepția invocată în lipsa sa și de acordare a unui termen pentru fond.
Instanța acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la excepțiile de necompetență materială, de nelegalitate și pe fond.
Consilier juridic solicită respingerea excepției de necompetență materială și a excepției de nelegalitate a art.54 alin.2 din Ordinul nr.400/2004 al I, cu motivarea că polițiștii sunt funcționari publici cu statut special, cărora le sunt aplicabile prevederile Legii 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, lege specială față de Legea nr.188/1999, care se aplică acestei categorii de funcționari publici numai în situațiile nereglementate de Legea nr.360/2002. În speță, regimul disciplinar al polițiștilor este reglementat de Legea nr.360/2002, astfel că nu le pot fi aplicate dispozițiile privind răspunderea disciplinară din Legea nr.188/1999 și nici cele ale actelor normative emise în executarea acesteia, cum ar fi HG 1210/2003.
Susține că, potrivit practicii judiciare studiate, s-a mai invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr.400/2004 iar excepția a fost respinsă.
Consideră că se poate trece la soluționarea și pe fond a cauzei și pune concluzii de respingere a acțiunii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea formulată, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean I și Inspectoratul General al Poliției române B:
- anularea Dispoziției nr. 523 din 29.01.2007 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean I;
- anularea Dispoziției nr. 803 din 13.02.2007 a Inspectoratului General al Poliției române;
- anularea Dispoziției nr. 542 din 20.02.2007 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean I;
- reîncadrarea ca polițist a reclamantului în cadrul Poliției municipiului P și plata drepturilor salariale de care a fost lipsit începând cu data încetării raportului de serviciu și până la reîncadrarea efectivă.
În fapt precizează reclamantul că, la data de 08 decembrie 2006 la ora 20,30-21,00 înainte de a intra în serviciul de patrulare, a fost depistat având o concentrație de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat. Urmare acestui fapt s-a dispus cercetarea prealabilă, iar comisia de disciplină a stabilit că se impune sancționarea reclamantului în temeiul art. 57 lit. "a" din Legea nr. 360/2002, cu amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1 an, însă Șeful Inspectoratului General al Poliției Iad ispus sancționarea disciplinară cu destituirea din Poliție.
Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a făcut contestație, care la rândul său a fost respinsă prin Dispoziție Inspectoratului General al Poliției române.
Reclamantul consideră că a fost nelegală și netemeinică această măsură, deoarece, incidentul s-a petrecut ca urmare unui eveniment în familie (pomenirea de 1 an a socrului său), ocazie cu care a consumat o bere și s-a odihnit numai 3 ore, astfel că la verificarea efectuată s-a constatat acea concentrație de alcool.
De acest eveniment a ținut cont comisia de disciplină, când a făcut propunerea de amânare a promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1 an. Această propunere a fost încălcată de Inspectoratul General de Poliție I cu nerespectarea nr.HG 1210/2003 art. 35 alin. 3 dispunând aplicarea unei pedepse mai grele decât cea propusă de comisia de disciplină.
La data de 25.06.2007 reclamanta a depus prin registratură o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004, motivat de faptul că acest articol dă posibilitatea șefului unității să aplice o sancțiune mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.
Nelegalitatea acestui articol constă și în faptul că Ordinul nr. 400/2004 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel că dispozițiile lui nu pot modifica o hotărâre de guvern.
Precizează reclamantă că Ordinul nr. 400/2004 al Ministerului Administrației și Internelor a fost dat pe baza și în aplicarea Legii nr. 360/2002. în conținutul său această lege prevede care este sfera reglementării care urmează a fi stabilită prin ordin al ministrului administrației și internelor. În privința răspunderii juridice și a sancțiunilor Legea nr. 360/2002 prevede că ceea ce se reglementează printr-un astfel de ordin este procedura cercetării prealabile (art. 59 alin. 2), competențele de aplicare a sancțiunilor disciplinare (art. 60 alin. 1), regulamentul comisiilor de disciplină (art. 62 alin. 3) și competențele de repunere a polițistului în drepturile anterioare în anumite situații expres prevăzute de lege (art. 65 alin. 4).
Făcându-se aplicarea art. 76 din Legea nr. 24/2000 rezultă că ceea ce depășește cadrul stabilit prin dispozițiile Legii nr. 360/2002 constituie prevederi fără o bază legală. O astfel de situație este și cea prevăzută de art. 54 din Ordinul nr. 400/2004 întrucât reglementează o situație pe care ministrul administrației și internelor nu era abilitat prin lege să o reglementeze. Aceasta cu atât mai mult cu cât în privința sancțiunii care poate fi aplicată de persoana competentă exista deja o reglementare cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 - art. 35 alin. 3, dispozițiile acestei hotărâri fiind aplicabile și polițiștilor în temeiul art. 78 din Legea nr. 360/2002.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a precizat că excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 nu este întemeiată, motivat de faptul că prin acest ordin a fost reglementat regimul disciplinar al personalului din
dispozițiile art. 2 din acest ordin stabilesc că acesta se aplică în mod corespunzător atât polițiștilor cât și cadrelor militare din
Totodată s-a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazul de față fiind atacată o dispoziție a Șefului I, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași.
Curtea examinând cele două excepții invocate urmează a constata următoarele:
Cu privire la excepția de nelegalitate a art. 54 alin. 2 din Ordinul MIRA nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din cadrul MIRA invocată de reclamant -, se va constata că această excepție nu este fondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Conform Ordinului nr. 400/2004 este reglementat regimul disciplinar al personalului din
Dispozițiile art. 2 din ordin stabilesc că acesta se aplică, în mod corespunzător și în părțile în care îi privesc, atât polițiștilor cât și cadrelor militare din
Potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 400/2004 "în cazul funcționarilor publici din, procedura privind constatarea și aplicarea sancțiunilor disciplinare și desfășurarea activităților specifice acesteia, se efectuează conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice și a altor acte normative date în aplicarea acestora".
Polițiștii sunt funcționari publici cu statut special cărora, în temeiul art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, numai în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, reglementează statutul special al polițistului ca funcționar public civil investit cu exercițiul autorității publice (art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1).
Potrivit art. 42 lit. "d" din aceeași lege, polițistul este dator ca, prin activitatea sa publică ori privată să nu compromită prestigiul funcției sau al instituției din care face parte.
În considerarea acestui statut special, aceeași lege prevede o procedură de cercetare prealabilă obligatorie și existența unui consiliu de disciplină, care analizează faptele, probele și apărările celui învinuit de săvârșirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 58 din lege.
speciale ale Legii nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, în materie disciplinară sunt de strictă interpretare, inclusiv cele ale art. 61.
În condițiile în care regimul disciplinar al polițiștilor este reglementat în cuprinsul Capitolului 4 "Recompense, răspunderea juridică și sancțiuni" din Legea nr. 360/2002, polițiștilor nu le sunt aplicabile dispozițiile Capitolului VIII "Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici" din Legea nr. 188/1999.
Din moment ce polițiștilor nu le sunt aplicabile dispozițiile din cuprinsul Legii nr. 188/1999 privind răspunderea disciplinară, nu le pot fi aplicabile nici actele normative emise în executarea acestor dispoziții, cum este nr.HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Ca urmare, Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din întrunește condițiile de legalitate instituite de prevederile art. 75 teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece are ca temei prevederile Legii nr. 360/2002 și se limitează la cadrul stabilit de art. 59 alin. 2 din acest act normativ.
Conform art. 27 alin. 3 din nr.HG 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, în vigoare la data emiterii ordinului, stabilește că "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Ca urmare celor reținute, urmează a fi respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ, urmează a se observa că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care dispune că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale".
În cauza de față actul administrativ atacat îl reprezintă Dispoziția Șefului I nr. 523 din 29.01.2007 prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție, dispoziția nr. 803 reprezentând doar soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva primei dispoziții.
Astfel fiind urmează a se constata că instanța competentă să judece în fond această cauză este Tribunalul Iași - Secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, invocată de reclamantul -, domiciliat în P,-, județul I, la familia, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1-A, sector 1, Inspectoratul de Poliție Județean I, cu sediul în I,-, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, Șoseaua - cel M, nr. 13-15 sau-, sector 5, B, și ministrul internelor și reformei administrative.
Declină competența de judecare a acțiunii formulate de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean I și Inspectoratul General al Poliției Române, la Tribunalul Iași.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru soluția privind excepția de nelegalitate și de la pronunțare pentru soluția de declinare de competență.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
14.02.2008
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Iustinian Obreja Manolache
