Anulare act administrativ . Sentința 5/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 5/F/CA/2010
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea in contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr-, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Ministerul T și Sportului:
-anularea Ordinelor nr. 1623/5.10.2009 și 2076/5.11.2009 emise de pârât;
-reintegrarea sa în funcția de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a A-I;
-obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite funcției de director coordonator adjunct, salariul de încadrare, indemnizația de conducere și sporul de vechime începând cu 5.10.2009;
-obligarea pârâtului la plata sumelor datorate bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale, contribuțiile la fondul de sănătate și alte fonduri, începând cu luna octombrie 2009.
In motivarea acțiunii se susține că cele două ordine sunt lovite de nulitate, fiind date cu încălcarea dispozițiilor art. 65, art.67, art. 73, 74 și art. 76 din Codul Muncii, nefiindu-i acordat preavizul de minim 15 zile lucrătoare, nefiindu-i oferit un alt loc de muncă din cel vacante aflate în structurile din subordinea pârâtului și nu a fost notificat cazul său la AJOFM A în vederea redistribuirii.
De asemenea, arată că nu putea fi concediat fără desființarea locului de muncă ocupat, desființare care trebuia să fie efectivă, cu o cauză reală și serioasă, urmând să beneficieze de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Se mai afirmă că, în măsura în care contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, îi sunt aplicabile prevederile Codului Muncii și celelalte dispoziții legale în materie.
In drept, s-au invocat prevederile art.1 și următ. din Legea nr. 554/2004.
In probațiune s-au depus: ordine, contractul de management si dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin întâmpinarea depusă la filele 18-25, pârâtul Ministerul T și Sportului a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a introducerii prezentei acțiuni înainte de primirea răspunsului la plângerea prealabilă pe care a înaintat-o ministerului.
În ceea ce privește fondul, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, încetarea raporturilor de muncă având loc ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant, Ordinul nr. 1623/2009 conținând motivele pentru care a fost dispusă măsura contestată.
De asemenea, se arată că, de fapt, contractului de management nu-i sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, acesta având un caracter sui generis, regimul său juridic fiind reglementat de acte normative speciale, respectiv, OUG nr. 37/2009(OUG nr. 105/2009) și HG nr. 527/2009, iar litigiile în legătură cu acest act se soluționează conform legii contenciosului administrativ.
La termenul din 5.01.2010 instanța s-a pronunțat, în sensul respingerii, asupra excepției inadmisibilității invocată de pârât.
Asupra acțiunii in contencios administrativ de față, instanța retine urmatoarele:
Prin Ordinul nr. 1623/5.10.2009 emis de pârâtul Ministerul T și Sportului, în temeiul art.9 alin. 1 lit. g din Contractul de management nr. 480/23.05.2009, s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului, având funcția de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a A-I, ca urmare a desființării postului.
Acest ordin a fost completat prin Ordinul pârâtului nr. 2076/5.11.2009, în sensul că, în preambul se adaugă și prevederile Legii nr. 53/2003- Codul Muncii, iar, la art. 1 alin. 1 se menționează și încetarea raportului de muncă al reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. c din Codul Muncii.
Reclamantul a solicitat pe calea procedurii prealabile revocarea ordinului atacat, plângerea fiind transmisă pârâtei în termenul prevăzut de art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În fapt, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a A-I, în temeiul prevederilor art. III alin. 3 și 4 din OUG nr. 37/2009, prin Ordinul nr. 841/22.05.2009 emis de Ministrul T și Sportului, pe o perioadă de 4 ani.
Conform art. 1 alin. 2 din ordinul de numire, raportat și la dispozițiile alin. 6 al art. III din actul normativ sus-menționat, exercitarea funcției se realizează în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților, precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia.
Contractul de management încheiat între părți sub nr. 480/23.05.2009 este asimilat contractului individual de muncă potrivit art. III pct. 7 din OUG nr. 37/2009.
Temeiul juridic care a stat la baza ordinului de eliberare din funcție al reclamantului l-a constituit art. 9 pct. 1 lit. g din contractul de management, raporturile contractuale încetând ca urmare a desființării postului prin Ordinul emis cu aceiași dată de 5.10.2009, de către Ministrul T și Sportului sub nr. 1586.
Pentru determinarea dreptului substanțial aplicabil în speță, având în vedere argumentele contradictorii ale părților, instanța apreciază că se impune coroborarea dispozițiilor art. 10 din HG nr. 527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, în conformitate cu care itigiile izvorâte din încetarea contractului se soluționează conform prevederilor care reglementează contenciosul administrativ, cu cele ale art. IV pct. 11 din OUG nr. 105/2009 ce stabilesc dispozițiile legale aplicabile încetării raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale uncționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, Legea nr. 188/1999 și, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În condițiile în care, prin OUG nr. 37/2009, conducătorii serviciilor deconcentrate prevăzute expres în anexa la această ordonanță au fost excluși din categoria funcționarilor publici, existența unor confuzii cu privire la problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management" fiind reținută și de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr.1257/2009, iar în materia contenciosului administrativ nu există dispoziții de drept substanțial aplicabile raporturilor de serviciu de natură contractuală ale persoanelor numite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, instanța va analiza ordinul contestat și din perspectiva respectării prescripțiilor edictate de Codul Muncii.
Astfel, chiar pârâtul a procedat la completarea ordinului inițial cu dispozițiile art. 55 lit. c din Codul Muncii vizând încetarea contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Invocarea motivului reducerii de post, prin desființarea celui de director coordonator adjunct la Casa de Cultură a A, prin Ordinul pârâtului nr. 1586/5.10.2009, necomunicat reclamantului, se circumscrie cazului de încetare a contractului individual de muncă prevăzut de art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
În măsura în care încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile sus-menționate, acesta trebuia să beneficieze, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. 1 din Codul muncii, de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Împrejurarea că, în cuprinsul contractului de management nu s-a prevăzut la art. 9, ce enumeră cazurile de încetare, și acordarea dreptului de preaviz, drept recunoscut deopotrivă salariaților și funcționarilor publici, în cazul reducerii postului, prin art. 73 alin. 1 din Codul Muncii și, respectiv, art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, nu poate exonera pârâtul de răspunderea pentru neîndeplinirea acestei obligații legale.
Din analiza ordinului completat contestat s-a constatat că pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 73 din Codul Muncii, în sensul acordării preavizului de 15 zile lucrătoare, precum și cele ale art. 74 lit. b din cod deoarece actul de încetare a raportului de serviciu nu conține elementele imperative impuse de acest text normativ.
În ceea ce privește susținerile reclamantului în sensul că ordinul nu respectă nici cerința de la art. 74 lit d, nefiindu-i comunicată lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, instanța le apreciază ca nefondate în măsura în care această obligație subzistă în sarcina angajatorului în condițiile efectuării unei concedieri conform art. 64 din Codul Muncii, situație care nu se regăsește în speță.
Având în vedere considerentele reținute, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive privind desființarea postului, respectiv, încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 65 alin. 2 și 67 din Codul Muncii.
De altfel, sunt incidente în cauză prevederile art. 76 din Codul Muncii, potrivit cărora concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.
Raportat la motivele de fapt și de drept expuse, temeiul art.78 alin. 1 și 2 din Codul Muncii și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța va admite în parte prezenta acțiune, va dispune anularea ordinelor contestate, reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data încetării contractului de management și până la reintegrare.
Întrucât obligația de virare a contribuțiilor și impozitelor aferente revine de drept angajatorului, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 19/2000, ale Codului Muncii și cu prevederile speciale, instanța respinge în rest acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
În temeiul art. 274.civ. obligă pârâtul la 595 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu. în Mun. A I, str. - -.4 jud. A împotriva pârâtului Ministerul T și Sportului cu sediul în B str. - nr. 16 sector 2 reorganizat în Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului cu sediul în B, str. -. - nr. 28-30 sector 1 și în consecință:
Dispune anularea Ordinelor nr. 1623/5.10.2009 și nr. 2076/5.11.2009 emise de pârât.
Dispune pârâtului reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a
Obligă pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada cuprinsă între data încetării contractului de management și până la reintegrare.
Respinge în rest acțiunea reclamantului.
Obligă pârâtul la 595 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Ianuarie 2010.
Președinte Grefier
- - - - -
Red./Tehnored.
4 ex./12.02.2010
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța
