Anulare act administrativ . Sentința 50/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 50/F/CA/2008
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
Grefier: - - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA și CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială și în reprezentarea reclamantei (fila 6), lipsind aceasta și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură, la data de 20.03.2008 întâmpinare formulată de Consistoriul Superior al Bisericii CA și la data de 18.03.2008 întâmpinare formulată de către Comisia Specială de.
Instanța, față de citarea mențiunea de timbrare a cererii reclamanților, constată că aceasta este scutită expres de prevederile legale de la plata taxei judiciare de timbru și în consecință se revine asupra obligației de timbrare stabilită pe cale administrativă.
În conformitate cu art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, pune în discuția părților excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, invocate de Consistoriul Superior al Bisericii prin întâmpinare.
Avocat învederează instanței că asupra acestor excepții s-a răspuns prin motivele acțiunii așa cum au fost formulate în scris, fiind evident faptul că există interes și reclamanții au calitate procesuală activă, astfel că se impune respingerea excepțiilor ca nefondate.
La întrebarea instanței, confirmă anularea contractului de vânzare cumpărare a imobilului în litigiu prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, conform art. 137 alin 2 Cod procedură civilă, unește excepțiile invocate cu fondul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților.
Avocat, având cuvântul pe fond, susține, față de excepțiile invocate, că reclamanții la data luării la cunoștință de decizia dată în cauză, exista formulată o cerere la CEDO, for căruia i s-au adresat pentru a li se lămuri situația, în sensul retrocedării apartamentului către reclamanți și este evident că exista interes să atace o decizie ce nu le era favorabilă, iar cu privire la calitatea procesuală activă, reclamanții erau proprietari ai imobilului în litigiu. Pe fondul cauzei precizează că, justificare a faptului că beneficiar al deciziei este Consistoriul, acesta ar trebui să își dovedească calitatea sa de legitimitate în, cu atât mai mult cu cât la data preluării, imobilele aparțineau Grupului - asociație formată din persoane de aceeași etnie, cărora li s-au confiscat averile, iar Consistoriul nu a făcut în nici un fel dovada că este succesorul deplin în drepturi al Grupului, astfel că cererea formulată de către acesta către Comisia Specială de trebuie respinsă ca inadmisibilă întrucât nu există identitate între solicitant și proprietarul tabular. În concluzie, având în vedere și efectele OUG nr. 94/2000, care la art. 1 alin 1 precizează că se restituie persoanelor îndreptățite imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, imobilul în cauză nu întrunește cele două cerințe legale obligatorii, astfel că decizia Comisiei Speciale de se impune a fi anulată, solicitând instanței admiterea acțiunii reclamanților. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr- reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Consistoriul Superior al Bisericii SA - să se dispună anularea Deciziei de nr. 1475/10 octombrie 2007 pârâtei de ordinul 1.
În motivele acțiunii, reclamanții arată că prin Decizia nr. 1475/10 octombrie 2007 s-a retrocedat Consistoriului Superior al Bisericii CA imobilul situat în Sibiu în care se află apartamentul care a fost proprietatea reclamanților, înscris în CF 12067 Sibiu nr. top 100/8 și retranscris sub același nr. top în CF 47232 Sibiu, deși prin înscrisurile depuse la comisie nu se face dovada dreptului pretins și, mai mult, acestea nu reflectă situația juridică reală a imobilului retrocedat care a intrat în proprietatea Statului Român prin confiscare, ca efect al Legii 485/7.10.1944, astfel că de la această dată Statul Român a devenit proprietarul bunurilor aparținând Grupului din România prin efectul legii și, ca urmare, fiind preluat înainte de 6.03.1945, nu face obiectul OUG nr. 94/2000.
În drept invocă art. 3 alin 7 teza I din nr.OUG 94/2000 și art. 1 alin 2, art. 2 alin 1 lit. a, b, c și o din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Pârâții, prin întâmpinările depuse la dosar, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar Consistoriul Superior al Bisericii CA a invocat și excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților față de împrejurarea că prin hotărâre irevocabilă dreptul de proprietate asupra apartamentului a revenit Statului Român, anulându-se contractul de vânzare - cumpărare în favoarea reclamanților asupra apartamentului în litigiu.
Asupra apartamentului cu nr. top 100/8 reclamanții au avut un drept de proprietate în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare de la Statul Român, contract anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât reclamanții mai au doar calitatea de chiriași. Aceste aspecte nu au fost contestate de părți.
Deși aparent s-ar părea că reclamanții, pierzând dreptul lor de proprietate, nu justifică nici un drept sau interes legitim care să le confere calitate procesuală activă, instanța apreciază că aceștia ar justifica un interes de a-și conserva dreptul locativ într-un imobil proprietate a Statului Român, în condițiile în care s-ar dovedi că a dispusă prin decizia atacată este nelegală.
Pentru aceste considerente, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes vor fi respinse.
Pe fond, însă, acțiunea reclamanților nu este întemeiată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1475/10 octombrie 20067, pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a dispus a către Consistoriul Superior al Bisericii CA a apartamentelor, cu părțile indivize comune și terenul aferent a imobilului situat în municipiul Sibiu,- înscrise în CF -, nr. top 100/8 și 12067 Sibiu nr. top 100/6.
Reclamanții susțin că această decizie este nelegală și netemeinică, întrucât imobilul a fost preluat de Statul Român pe bază de lege, înainte de 6.03.1945, astfel că nu face obiectul OUG nr. 94/2000, iar, în afară de aceasta, solicitantul Consistoriul Superior al Bisericii CA din România nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin înscrisurile anexate cererii adresate comisiei.
Potrivit prevederilor OUG nr. 94/2000 și ale Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, sunt considerate abuzive toate acele preluări de imobile efectuate în temeiul sau ca efect al unor acte normative sau administrative emise în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, cât și cele preluate fără titlu în perioada menționată.
Din actele dosarului (cartea funciară in extenso fila 49) rezultă că preluarea imobilului în litigiu s-a efectuat efectiv la data de 3 noiembrie 1945, iar apoi la data de 9.11.1945 a fost întabulat și dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF 10340 Sibiu și transcris în CF 12067 Sibiu.
Ca urmare, aplicarea efectivă a Decretului - Lege nr. 485/1944 s-a făcut numai în noiembrie 1945, dată la care imobilul era întabulat asupra Bisericii CA din România, persoană juridică distinctă de Grupul, care nu a fost întabulat în cartea funciară asupra acestui imobil, deoarece Convenția -ă încheiată în anul 1942 între Grupul și CA nu a mai fost aprobată conform clauzelor înscrise în art. III pct. 7 din Convenție.
Ca urmare, simpla încheiere a Convenției -e din 1942 nu a dus la schimbarea proprietarului imobilului fără întabularea acesteia în CF conform prevederilor art. 7 din Decretul - Lege nr. 115/1938, potrivit cărora "drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară".
Cum, în speță, imobilul a fost preluat de la Consistoriul al Bisericii CA din România în data de 3 noiembrie 1945 și întabulat asupra Statului Român la data de 9.11.1945, deci după data de 6.03.1945, cererea de restituire se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 și republicată în baza Legii 247/2005.
În ce privește susținerea reclamanților referitoare la nedovedirea de către titularul cererii de a calității de proprietar al imobilului revendicat, proprietarul imobilului a fost CA reprezentantă prin Consistoriul CA din Sibiu.
Bisericii CA din România a fost înlocuită cu aceea de CA din Republica Populară Română, iar Consistoriul a devenit Consistoriul Superior al Bisericii CA din România, astfel că acesta din urmă este succesorul în drepturi al titularului dreptului de proprietate înscris în CF și este îndreptățit la restituirea imobilului.
În concluzie, pentru considerentele arătate și în baza prevederilor art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge acțiunea de față ca neîntemeiată.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipse calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, invocate de pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii CA din România.
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și, domiciliați în Sibiu,-,. 1, împotriva pârâților Guvernul României - Comisia Specială de
(continuare sentința 50/F/CA/2008 din dosar nr-)
a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea -sca, nr. 202, sector 1 și Consistoriul Superior al Bisericii CA din România cu sediul în Sibiu,-, jud. Sibiu, având ca obiect anularea deciziei nr. 1475/10.10.2007 a pârâtei de ordinul 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored. /6ex/17.04.2008
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
