Anulare act administrativ . Sentința 509/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.509
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la 3.06.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, anularea Hotărârii nr.260 din 18.02.2008 emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat în esență că hotărârea contestată prin care s-a stabilit că faptele prezentate în petiția numitului, săvârșite de către reclamant sunt fapte de discriminare și prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu avertisment contravențional, este nelegală, întrucât reclamantul a primit o singură citație din partea pârâtului, încălcându-i-se astfel dreptul constituțional la apărare, iar persoanele care au analizat petiția au dat dovadă de lipsă de imparțialitate, obiectivitate și profesionalism.
Totodată, motivarea hotărârii contestată, nu este clară, nu face referire la mijloacele de probă analizate și nu conduce în mod convingător la soluția adoptată.
De altfel, din motivare nu rezultă în ce constă pretinsa faptă de discriminare, hotărârea fiind practic nemotivată și în consecință, lovită de nulitate.
La adoptarea acesteia au fost încălcate prevederile art.20 alin.6 din OG 137/2000, petentul nefiind citat în mod legal, pe de o parte, pe de altă parte, existând diferențe între data adoptării hotărârii și data redactării acesteia.
Arată reclamantul că petiția nu a fost analizată în termen de 90 de zile de la primire iar situația reținută în hotărâre nu corespunde realității.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei hotărârea contestată, cererea adresată de reclamant CNCD, adresa nr.6600/2008 a Serviciului Resurse Umane - Salarizare din cadrul, nota de relații nr.6290 a registrului auto român, schema de funcționare și programul de control pe anul 2007 al Registrului Auto Român, copia plângerii prealabile de punere în mișcare a acțiunii penale formulată de Registrul Auto Român împotriva făptuitorului, copia sentinței civile 295/2008 a Tribunalului Brăila, Decizia nr.1836 din 10.12.2007 emisă de Directorul General al Regiei Autonome Registrul Auto Român, copia contractului individual de muncă al numitului, procese verbale încheiate pe parcursul cercetării prealabile a aceleiași persoane și de finalizare a cercetării prealabile disciplinare, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul CNCD a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de dispozițiile art.20 alin.7,9,10 și art.16 din OG 137/2000 și art.3 pct.1 Cod procedură civilă, iar prin sentința civilă nr.2077 din 30.06.2008, Tribunalul Bucureștia admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În fața instanței legal investită cu soluționarea cauzei pârâtul CNCD a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că din documentația aflată la dosarul cauzei s-a stabilit că sunt întrunite cumulativ cerințele pentru a încadra fapta săvârșită de reclamant, ca fiind faptă de discriminare.
Susține pârâtul că reclamantul a fost citat pentru data de 16.10.2007 și 6.11.2007, astfel încât nu poate fi reținut argumentul privind încălcarea dreptului la apărare, iar depășirea termenului de 90 de zile nu poate conduce la constatarea nulității deciziei contestate, întrucât acesta este un termen de recomandare ci nu unul imperativ.
La dosarul cauzei au fost depuse actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Reclamantul a completat proba cu înscrisuri, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la 9.12.2008, Curtea respingând administrarea probei testimoniale, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.260/18.02.2008, CNCD a constatat că faptele prezentate de petentul sunt fapte de discriminare, potrivit prevederilor art.2 alin.1, 3 și 5 din OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, de săvârșirea acestora făcându-se vinovat reclamantul.
S-a reținut că la data numirii în funcția de director al reprezentanței B, petentul nu era membru al nici unui partid politic, nu a susținut concurs pentru a accede în funcția de șef reprezentanță, neorganizându-se niciodată concurs pentru această funcție.
S-a arătat că prin apelarea telefonului și solicitarea adresată petentului de a demisiona din funcția de conducere deținută, prin instituirea unor controale și convocarea Comisiei de disciplină, iar în final prin sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă din 10.12.2007, s-a creat un cadru intrigant, ostil și ofensiv la adresa petentului, fiind întrunite elementele pentru constatarea unor fapte de discriminare conform dispozițiilor art.2 alin.5 din OG 137/2000.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale hotărârii invocate de către reclamant, respectiv necitarea acestuia în fața CNCD și încălcarea dreptului său la apărare, Curtea urmează să le respingă ca nefondate, având în vedere înscrisurile existente la filele 216 și 219 ce reprezintă dovezile de citare ale reclamantului pentru termenele de la 6.11.2007, respectiv 16.10.2007.
Nici cauza de nulitate referitoare la nemotivarea hotărârii contestate nu poate fi primită, având în vedere cuprinsul acesteia care conține atât prezentarea situației de fapt, încadrarea acesteia în textele de lege aplicabile în cauză, precum și concluziile pe baza cărora pârâtul a pronunțat hotărârea.
Data adoptării unei hotărâri și redactarea acesteia la o dată ulterioară nu reprezintă de asemenea vreo cauză de nulitate a actului administrativ jurisdicțional în reglementarea OUG 137/2000.
Termenul de 90 de zile prevăzut de dispozițiile OG 137/2000 în care CNCD este obligat să adopte o hotărâre are caracterul unui termen de recomandare, potrivit art.20 alin.7 din OG 137/2000 astfel încât depășirea acestuia nu atrage nulitatea hotărârii.
În ceea ce privește legalitatea pe fond a hotărârii contestate, Curtea reține că petentul, angajat al Registrului Auto Român RA în funcția de șef al reprezentanței B s-a adresat CNCD cu plângere împotriva reclamantului prin care solicitat constatarea discriminării pe criterii politice arătând că i s-a solicitat retragerea din funcția deținută.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și reiese că petentul a fost supus unor presiuni de către reclamant, presiuni care au culminat cu desfacerea disciplinară contractului de muncă în condițiile aplicării unui tratament diferențiat față de celelalte persoane, bazat pe presupusa apartenența la un partid politic.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamatul, respectiv hotărârile judecătorești în care a fost anulată măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, încheiat între și Regia Autonomă, confirmă existența presiunilor la care petentul a fost supus în calitatea sa de director al reprezentanței și faptul că tratamentul la care acesta a fost supus a avut ca scop și efect restrângerea drepturilor sale legitime.
Criteriul politic a stat la baza aplicării acestui tratament discriminatoriu de către reclamantul, în contextul în care și alți șefi de reprezentanță teritorială ai Regiei Autonome Registrul Auto Român au reclamat același tip de comportament al autorității publice.
În consecință, Curtea reține că prin probele administrate, numitul a dovedit săvârșirea de către reclamant a unor fapte din care reiese existența unei discriminări indirecte pe considerente de ordin politic.
Astfel, în mod legal a apreciat pârâtul că în raport de dispozițiile art.2 alin.1,2,3 și 5 din OG 137/2000, sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, sancțiunea aplicată reclamantului fiind legală și corect individualizată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, având în vedere dispozițiile art.2 alin.5 din OG 137/2000, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în B, sector 1, nr.391 în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, str. - - nr-1-3, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./4 ex.
31.03.2008
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
