Anulare act administrativ . Sentința 51/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA NR. 51

ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

GREFIER - - -

XXX

Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 07 februarie 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanții și în contradictoriu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, COMUNA PRIN PRIMAR și intervenientul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA

Asupra acțiunii de față;

La data de 03.05.2007 reclamanții și chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a HG nr. 973/2002, respectiv a poziției înregistrată în anexa 23 la această hotărâre sub nr. 4 cu denumirea "Drum stradal DS 2".

În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în comuna -, jud. G, conform sentinței civile nr. 1854/14.12.2000 și respectiv a sentinței nr. 1855/14.12.2000 ale Judecătoriei Novaci, teren ce a fost înscris în cartea funciară potrivit încheierilor nr. 74 și nr. 75 din data de 09.09.2001 ale Biroului de carte funciară a Judecătoriei Novaci.

Prin HG nr. 973/2002, publicată în Monitorul Oficial la data de 09.09.2002, o parte din acest teren a trecut în domeniul public, conform anexei nr. 23, pct. 8. Această trecere s-a făcut însă cu nerespectarea condițiilor prev. de art. 7 din Legea nr. 213/1998, întrucât nu există un act care să ateste că statul a preluat bunul în mod legal din patrimoniul autorilor vânzătoarei sale.

În acest sens, rubricile "situația juridică actuală" și "anul dobândirii" nu au înserate mențiuni.

Conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, cum este cazul imobilului de față, pot fi revendicate de proprietari sau succesorii acestora.

În cauză, Guvernul și-a însușit lista bunurilor ce aparțin domeniului public al com. - fără a verifica dacă acestea fac parte sau nu din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, sau dacă au fost dobândite în mod legal.

Prin modificarea amplasamentului drumului sătesc, a arătat reclamantul că acesta ar trece prin curtea sa, conform HG nr. 973/2002.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 1 din Legea nr. 554/2004, Constituția României, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană, art. 6, 7 din Legea nr. 213/1998.

Au fost anexate dovada îndeplinirii procedurii prealabile, răspunsul la plângerea prealabilă, sentința civilă nr. 1854/14.12.2000 și sentința nr. 1855/14.12.2000 ale Judecătoriei Novaci, încheierile nr. 74 și nr. 75 din data de 09.09.2001 ale Biroului de carte funciară a Judecătoriei Novaci.

La data de 28.05.2007 MIRA, prin Direcția Generală Juridică a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României solicitând admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție s-a invocat tardivitatea introducerii acțiunii, în raport de dispoz. art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, HG nr. 973/2002 privind atestarea domeniului public al Județului G, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. Gaf ost publicată în Monitorul Oficial nr. 668/9.09.2002, iar acțiunea a fost depusă la instanța competentă cu depășirea termenului de 6 luni, respectiv de un an de la data emiterii comunicării actului.

De asemenea, procedura prealabilă s-a efectuat peste termenul de 6 luni de prescripție, fiind astfel tardiv îndeplinită.

Pe fondul cauzei s-a învederat faptul că HG nr. 973/2002 a fost emisă în aplicarea dispoz. art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, modificată în conformitate cu aceste dispoziții inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ - teritoriale se întocmește de comisii special constituite, conduse de președintele Consiliilor județene - inventarele astfel întocmite sunt însușite, prin hotărâre, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau Comisiile locale. Aceste inventare sunt centralizate și se trimit Guvernului pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local.

HG de atestare nu are efect constitutiv de dreptul de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale. Prin aceste acte administrative consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat numai cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane.

S-a mai arătat faptul că reclamantul invocă, în dovedirea dreptului său de proprietate, sentința civilă nr. 1092/11.07.2003, aceasta fiind ulterioară datei la care a fost adoptată hotărârea consiliului local prin care se atestă apartenența la domeniul public a bunurilor aparținând comunei -.

Ca atare, la momentul adoptării acesteia nu putea fi încălcat dreptul de proprietate al reclamantului.

La data de 30.05.2007 pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii promovate de către reclamant.

Pe cale de excepție pârâtul a invocat tardivitatea introducerii acțiunii. Având în vedere că actul contestat respectiv HG nr. 973/2002, face parte din categoria actelor prev. de art. 108 alin. 4 din Constituție, comunicarea către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Cum publicarea s-a făcut în data de 9 septembrie 2002, iar acțiunea a fost promovată la data de 04.05.2007, nu a fost respectat termenul prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că HG nr. - este temeinică și legală, fiind adoptată conform prev. art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.

Astfel, prin HG nr. 973/2002, anexa 23, fost atestată apartenența la domeniul public a bunurilor comunei - conform inventarului întocmit și aprobat de Consiliul Local al com. - nr. 16/1999.

La pct.8, contestat de reclamant figurează imobilul denumit "Drum stradal ", ca bun aparținând domeniului public al comunei -. Hotărârea Consiliului Local prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri nu este mod de dobândire a proprietății.

Prin urmare, actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece potrivit dispoz. Legii nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.

Totodată, pârâtul a arătat că reclamantul nu invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate. Ori, în situația în care s-ar ajunge la compararea titlurilor de proprietate, competența de soluționare a unei astfel de acțiuni aparține instanței de drept comun.

Au fost anexate dosarului cauzei: nota de fundamentare, adresa nr. 15A/713/CA/19.03.2007, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, anexa nr. 23 din HG nr. 973/2002, HCL nr. 16/28.08.1999 și HCL nr. 20/26.05.2006, împreună cu anexele acestora.

La termenul din 05.07.2007 a fost stabilit cadrul procesual fiind chemați în calitate de pârâte Comuna - și intervenientul MIRA.

Pârâtul Consiliul Local - a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii promovate de către reclamant ca fiind prescrisă.

A arătat pârâtul că Hotărârea Consiliului Local prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei - a fost adoptată în data de 27.08.1999, iar HG nr. 973/2002 în data de 09.09.2002. Reclamantul a promovat acțiunea în anul 2007. Ca atare, nu a fost respectat termenul de 6 luni al prescripției.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată atât de pârâți, cât și de intervenientul accesoriu în cauză, se reține că aceasta este neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:

A fost contestată în cauză anexa nr. 23 pct. 4 din HG nr. 973/2002 privind atestarea domeniului public al județului G, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud.

Referitor la Hotărârile de Guvern, acte administrative, sunt aplicabile prev. art. 108 alin. 4 din Constituția României.

Potrivit articolului unic al HG nr. 973/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 668/9.09.2002, se atestă apartenența la domeniul public al jud. G, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din jud. Gab unurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 71 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se specifică totodată că anexele nr. 1 - 71 se publică ulterior.

Anexa nr. 23 fost publicată în Monitorul Oficial nr. 668 bis în data de 9.09.2002.

Având o aplicabilitate restrânsă, partea numerele bis ale Monitorului Oficial se publică într-un tiraj restrâns, la solicitarea celor interesați (instituții, din cadrul administrației publice centrale).

Având în vedere că publicarea și distribuirea anexelor la HG nr. 973/2002 nu s-a făcut decât la solicitarea celor interesați, pentru se asigura respectarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO, va fi respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării anexei contestate către reclamant.

Pentru considerentele expuse anterior va fi respinsă și excepția tardivității introducerii plângerii prealabile, având în vedere că termenul de introducere a plângerii prealabile se calculează de la data comunicării actului administrativ, respectiv de la data comunicării faptului că bunul a fost atestat ca aparținând domeniului public de interes local sau județean, și nu de la data publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin actul administrativ contestat, respectiv HG nr. 973/2002, anexa 23 fost atestată apartenența la domeniul public a bunurilor comunei -, conform inventarului întocmit și aprobat de Consiliul Local al comunei - nr. 16/1999.

La pct. 4 din HCL nr. 16/1999 reluat în anexa 23 pct. 8 din HG nr.973/2002 figura imobilul denumit "Drum Stradal"DS 2, ca bun aparținând domeniului public al comunei -.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv sentința civilă nr. 1854/14.12.2000 și respectiv sentința nr. 1855/14.12.2000 ale Judecătoriei Novaci și încheierile nr. 74 și nr. 75 din data de 09.09.2001 ale Biroului de carte funciară a Judecătoriei Novaci se reține că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate privată asupra terenului ce a fost inclus în anexa 23 pct. 4 din HG nr.-.

Identitatea de teren rezultă și din recunoașterea pârâților, așa cum reiese aceasta din întâmpinările formulate, dar și din documentația cadastrală depusă la dosarul cauzei.

Este nefondată susținerea intervenientului accesoriu - MIRA în sensul că sentința civilă invocată de reclamant în susținerea dreptului său de proprietate este ulterioară hotărârii de consiliu local care face inventarierea bunurilor aparținând comunei -, întrucât, în raport de data adoptării HG atacat, această sentință este anterioară.

Astfel, la data adoptării hotărârii de Guvern, reclamantul justifica un interes născut și actual, fiindu-i admisă acțiunea în constatarea dreptului său de proprietate.

Se reține astfel că,în cauză, nu s-a făcut dovada existenței vreunuia din modurile de dobândire a proprietății publice așa cum sunt acestea enunțate în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 213/1998 republicată.

În situația în care, în speță, nu s-a făcut dovada preluării bunului imobil în litigiu de către stat în baza unui titlu valabil, efectele menținerii poz. 4 din anexa nr. 23 din HG nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă.

Apare ca nefondată și susținerea intervenientului MIRA în sensul că litigiul excede competenței materiale a dreptului administrativ, întrucât hotărârea de atestare a bunurilor din domeniul public al com. - a fost adoptată în baza art. 108 din Constituție și a art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 și reprezintă un act administrativ de autoritate, supus controlului instanței de contencios administrativ. Hotărârea de Guvern este un act de calificare a bunurilor ca fiind din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, respectiv un act de delimitare a domeniului public, iar pentru contestarea în justiție nu are relevanță dacă actul are efect declarativ sau constitutiv de drepturi întrucât aparține categoriei juridice a actelor pentru care Legea nr. 213/1998 a prevăzut expres, în art. 23, competența instanțelor de contencios administrativ.

Susținerea intervenientului că reclamantul are posibilitatea să formuleze acțiune în revendicare la instanța de drept comun apare ca nefondată, întrucât reclamantul a contestat calificarea ca bun din domeniul public dată terenului în litigiu, iar acțiunea pentru anularea actului administrativ nu se regăsește într-o acțiune în revendicare, având o cauză și un obiect juridic diferit.

Față de cele arătate anterior, va fi admisă acțiunea, se va dispune anularea în parte a HG nr. 973/2002, anexa 23 poziția 4 cu denumirea de "Drum Stradal DS 2"

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanții și domiciliați în com. -, jud. G, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CONSILIUL LOCAL JUD. G și intervenientul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.

Dispune anularea în parte a HG nr. 973/2002, anexa 23 poziția 4 cu denumirea de "Drum Stradal DS 2".

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti

Grefier,

Red. Jud.

5 ex. /14. 02. 2008

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 51/2008. Curtea de Apel Craiova