Anulare act administrativ . Decizia 5102/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 5102
ȘEDINȚA DIN DATA - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER- - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței numărul 1194 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 25 noiembrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 02 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1194 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins cererea formulată de reclamant F, în contradictoriu cu pârâții D,. B.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a funcționat ca asociație familială în perioada 01.01.2002 - 07.09.2003 în baza autorizației nr. 4697 din 05.09.1997, fiind înregistrată ca plătitor de conform Codului Fiscal nr. R-. Asociația a fost scoasă din evidența de plătitor al A ulterior acestei date avându-se în vedere mențiunile din certificatul de înregistrare nr. - emis de ORC de pe lângă Tribunalul Dolj la data de 08.09.2003.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 937/08.02.2006 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 381 din 15.02.2006, s-a stabilit ca stocul de marfă scriptic la data de 07.09.2003 era de 589.355.153 lei ROL, aferentă în cuantum de 111.977.479 lei ROL, costul de aprovizionare al stocului de marfă fiind de 701.332.632 lei ROL, iar totalul datorat fiind de 118.101.911 lei ROL.
Pentru a stabilii legalitate actelor administrativ fiscale contestate instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea contabilitate. În primul ciclu procesual, raportul de expertiză a fost întocmit de expertul care a concluzionat inițial că stocul de marfă la data de 08.09.2003 era de 360.877.007 lei, reclamanta având obligația de a plătii aferent stocului de marfă real în valoare de 41.787.798 lei. Ulterior, ca urmare a răspunsului la obiecțiunile formulate de D expertul a concluzionat, în urma reanalizării documentelor contabile puse la dispoziție de părți, că stocul scriptic de marfă era de 589.355.153 lei, iar TVA în sumă de 111.977.479 lei.
Având în vedere contradicțiile existente între concluziile inițiale ale expertului și răspunsul acestuia la obiecțiunile formulate de pârâtă, după casarea cauzei cu rejudecare, instanța de fond a dispus efectuarea unei alte expertize contabile în cauză care să lămurească situația stocului scriptic de marfă și a datorată de reclamantă la data de 08.09.2003. Raportul de expertiză a fost întocmit de expert, concluziile acestuia coroborându-se cu concluziile expertului în răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă. Astfel expertul a stabilit că stocul de marfă scriptic la data de 07.09.2003 este de 589.370.145 lei, iar aferentă stocului scriptic este în sumă de 111.980.327 lei.
Prin urmare instanța de fond a constat că rapoartele de expertiză sunt congruente în ce privește stocul scriptic de marfă în cuantum de 589.355.153 lei ROL și A aferent în cuantum de 111.977.479 lei ROL, sume reținute ca datorate de către reclamantă prin actele administrativ fiscale contestate. Având în vedere că probele administrate se coroborează sub aspectul sumelor menționate, s-a apreciat că concluziile exprimate de expertul în primul raport de expertiză în cauză sunt eronate, motiv pentru care s-a înlăturat la analiza stării de fapt primul raport de expertiză, reținând ca și corecte concluziile la care a ajuns expertul în răspunsul la obiecțiuni.
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că organul fiscal, la emiterea actelor administrativ-fiscale contestate, a făcut o corectă aplicare a art. 23 (4) din Normele de Aplicare ale Legii 345/2002, respectiv HG nr. 598/2002, âcare stabilesc în sarcina persoanelor impozabile obligația de a corecta costurile de achiziție a materiilor prime, materialelor, mărfurilor și altor bunuri existente în stoc la sfârșitul lunii în care solicită scoaterea din evidență ca plătitori de
În raport de concluziile experților contabili desemnați în cauză, instanța de fond a apreciat că stocul scriptic de marfă și aferent au fost în mod corect calculate de organul fiscal, motiv pentru care se apreciază ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă, actele administrativ fiscale contestate fiind legal întocmite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele administrate în cauză.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a înlăturat de la analiza stării de fapt primul raport de expertiză întocmit de expertul, reținând ca și corecte concluziile la care a ajuns expertul în răspunsul la obiecțiuni, cu atât mai mult cu cât domnul expert nu a indicat de unde provin diferențele constatate și nici nu a atașat vreun document contabil în susținerea raportului de expertiză.
Mai mult decât atât, instanța de judecată în mod eronat a înlăturat de la analiza stării de fapt documentele contabile depuse la dosarul cauzei de reclamantul - în vederea stabilirii corecte a stocului de marfă, a costului de aprovizionare, a TVA-ului aferent stocului de marfă real, precum și a TVA-ului datorat pentru perioada ce a făcut obuiectul inspecției fiscale.
Ca urmare, instanța de fond în mod eronat a reținut că stocul scriptic de marfă și TVA-ul aferent au fost în mod corect calculate de organul fiscal, cu consecința eronată a menținerii actelor administrativ-fiscale contestate.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În acest sens s-a arătat că potrivit considerentelor sentinței recurate se poate observa că instanța de fond nu și-a motivat în fapt și în drept convingerea, aceasta achiesând la concluziile expertului, fără a aduce argumente referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate susținerile contestatoarei ori referitoare la motivele pentru care a fost omologată opinia exprimată de către expertul din al doilea ciclu procesual, în condițiile în care acesta nu și-a justificat răspunsurile pe documentele contabile ale -.
Mai mult decât atât, s-a argumentat că deși prin cererea de chemare în judecată formulată s-a solicitat și anularea actelor administrativ fiscale reprezentate de Raportul de inspecție Fiscală nr. 937/08.02.2006 al Băilești, Decizia de nr. 391/15.02.2006 a Băilești, precum și Deciziei nr. 49/26.04.2006 a DGFP D -Serviciul Soluționare Contestații, prin sentința recurată, instanța de fond s-a pronunțat doar asupra legalității și temeiniciei Raportului de inspecție Fiscală nr. 937/08.02.2006 al Băilești și Deciziei de nr. 391/15.02.2006 a Băilești, fără a cerceta și fără a-și motiva în mod corespunzător hotărârea în raport de toate actele administrativ-fiscale contestate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261, pct. 5 din CPC.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 10, alin. 1, lit. a din OG nr. 7/2001 și ale art. 20, alin. 1 din Legea nr. 345/2005.
Cu privire la dispozițiile art. 10, alin. 1, lit. a din OG nr. 7/2001, s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a interpretat aceste dispoziții legale, considerând că suma de 58.935,51 lei reprezintă cheltuieli deductibile aferente stocului de marfă de la începutul anului fiscal de raportare, deși potrivit documentelor contabile ale -, cheltuielile deductibile aferente stocului de marfă de la începutul anului fiscal de raportare sunt în cuantum de 36.087,70 lei.
Cu privire la dispozițiile art. 20, alin. 1 din Legea nr. 345/2005, s-a susținut că instanța de fond a aplicat greșit aceste dispoziții legale, raportat la starea de fapt.
Astfel, stocul scriptic de marfă al - de la începutul anului fiscal de raportare este în cuantum de 36.087,70 lei, în consecință TVA-ul datorat bugetului de stat fiind în cuantum de 6.856,63 lei, rezultând o diferență în minus fată de TVA stabilit de organele de control în cuantum de 4.341,08 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041și ale art. 304, pct. 7 și 9 din
Intimații nu au formulat întâmpinare iar în recurs nu s-au administrat probe.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Nu poate fi reținut ca fondat primul motiv de recurs formulat în cauză deoarece, în mod întemeiat prima instanță a înlăturat din contextul probator concluziile expertizei întocmite în primul ciclu procesual în condițiile în care acestea nu sunt confirmate de concluziile la care a ajuns cea de-a doua expertiză efectuată în cauză.
Mai mult asupra concluziilor inițiale ale primului raport de expertiză chiar expertul a revenit prin răspunsul la obiecțiunile formulate la acest raport de expertiză, concluziile rectificate de expert concluzionând în același sens ca și raportul de expertiză efectuat în cel de-al doilea ciclu procesual.
Referitor la problematica motivării hotărârii judecătorești Curtea reamintește faptul că aceasta nu constituie o problemă cantitativă ci una calitativă.
Or, în speță, analizându-se sentința recurată din acest punct de vedere se constată că prima instanță a reținut starea de fapt conform probatoriului administrat și a ajuns la concluzia ce constituie dispozitivul hotărârii aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale incidente (art. 23 alin. 4 din Normele de Aplicare ale Legii 345/2002, respectiv HG nr. 598/2002) la această stare de fapt.
acestui motiv de recurs nu pot fi reținute nici susținerile potrivit cărora prima instanță nu ar fi analizat în totalitate actele administrativ-fiscale supuse controlului judecătoresc, deoarece legalitatea deciziei nr. 49/26.04.2006 pronunțate în soluționarea contestației formulate de reclamantă pe cale administrativă rezultă în mod evident din constatarea legalității și temeiniciei deciziei de impunere analizată în cauză.
Nu poate fi reținut nici ultimul motiv de recurs referitor la încălcarea și aplicarea greșită a legii de către prima instanță deoarece, dispozițiile legale indicate de recurentă în susținerea acestui motiv de recurs constituie pentru speța dedusă judecății dispoziții generale, a căror aplicare nu pot conduce în mod direct la soluționarea cauzei.
În consecință, în mod întemeiat instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a art. 23 alin. 4 din Normele de Aplicare ale Legii 345/2002, respectiv HG nr. 598/2002, care sunt dispoziții ce reglementează în mod amănunțit situația de fapt dedusă judecății și a căror aplicare în cauză poate conduce la soluționarea acesteia.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței numărul 1194 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
14 2009
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
