Anulare act administrativ . Decizia 519/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 519/CA
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurent recurenta reclamantă, cu domiciliu în C,-, -1,.D,.64, județul C, împotriva sentinței civile nr.452 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.11.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.11.2009 și 16.11.2009
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței anularea Deciziei nr.1325/28.07.2008 cu consecința admiterii cererii de acordare a compensațiilor bănești în aplicarea Legii nr.9/1998.
În fapt se arată că în baza Legii nr.9/1998 reclamanta a formulat cerere de acordarea compensațiilor pentru bunurile abandonate de autor în orașul, județul, bunuri trecute în proprietatea statului bulgar prin Decretul nr.513/1953.
Prin decizia nr.1325/2008 pârâta a decis că singurele documente doveditoare sunt reprezentate de tabelele Comisiei Mixte Româno- în contradicție cu disp. art.6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.452 din 30.04.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de către în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Autorul reclamantei a depus un contract de vânzare-cumpărare din 1925 cu care înțelege să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în orașul.
Din cuprinsul dosarului nr.428 al Comisiei Mixte Româno- instanța reține că prin procesul verbal nr.20/16.09.1947 la poz.248 autorul figurează ca fiind retras.
Acest proces verbal a fost întocmit anterior Decretului nr.513/1953, decret în baza căruia reclamanta arată că bunul autorului a trecut în patrimoniul statului bulgar.
Din cuprinsul actelor depuse s-a reținut că reclamanta nu a depus tabelul eliberat de și verificat de Comisia Mixtă Româno- din care să rezulte că bunul autorului a făcut obiectul Decretului nr.513/1953.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1925, mențiunile din dosarul nr.428 al nu fac dovada faptului că bunul a trecut în proprietatea statului bulgar, întrucât până la apariția Decretului nr.513/1953, autorul putea înstrăina acest bun.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele:
- greșit a reținut prima instanță faptul că nu ar fi făcut dovada faptului că a deținut în proprietate terenul intravilan de 500 mp. în orașul, județul în contextul în care există act de vânzare-cumpărare transcris în registrul de proprietate al orașului sub nr.100/1925, precum și planul loturilor din;
- nu poate proprietarul să facă dovada unui fapt negativ anume faptul că nu a înstrăinat terenul său în intervalul 1930 - 1953; autorul său a decedat în martie 1941, la nici 6 luni de la evacuare și stabilirea în DTS;
- este în sarcina autorităților să facă mențiunea proprietății declarate în tabelul proprietăților urbane din teritoriul cedat iar culpa și omisiunea acestora nu este imputabilă recurentei.
4. Curtea
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, instanța reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Conform art.4 al.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 încheiat între România și Bulgaria, respectiv Acordul privind schimbul de populațiune română și bulgară " proprietatea imobiliară urbană, aparținând populațiunilor făcând obiectul prezentului Acord, rămâne proprietatea privată a actualilor proprietari și, în consecință, supusă legilor țării unde se află situată".
De asemenea, Decretul nr.513/03.12.1953 la art.2 al.1 prevede că "toate bunurile urbane situate pe teritoriul Populare Române în D de Nord, proprietatea persoanelor fizice sau juridice bulgare care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei române - bulgare instituită în Mai 1949 trec în patrimoniul Populare Române".
La al.2 al aceluiași Decret se prevede că "statul bulgar obține în schimb dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor urbane situate pe teritoriul Populare Bulgaria în D de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice române care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei Mixte române-bulgare instituită în Mai 1949".
Chiar dacă recurenta a făcut dovada existenței proprietății asupra terenului cu contractul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1925 acest fapt nu este suficient pentru acordarea despăgubirilor.
Aceasta pentru că în beneficiul său a fost instituit de Tratatul din 1940, articolul 5 în baza căruia, avându-se în vedere tocmai dispozițiile legale amintite mai sus,autorul recurentei putea să dispună neîngrădit de proprietățile sale, o perioadă de 18 luni, perioadă prelungită ulterior până la data încheierii Decretului nr.513/03.12.1953-act normativ ce a definitivat situația juridică a imobilelor, din mediul, ce nu fuseseră înstrăinate de proprietarii lor și care au făcut dovada existenței acestora cu actele autentice.
Situația comisiei mixte române - bulgare face mențiunea acestor lucrări și nu se constituie ca act doveditor cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietățile din mediul această situație fiind întocmită anterior întocmirii tabelului eliberat de Ministerul Afacerilor Externe între timp aceste bunuri
putând fi înstrăinate, singurul act doveditor este tabelul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe și verificat de Comisia Mixtă Româno -.
Pronunțând soluția sa prima instanță nu a reținut faptul că autorul reclamantei nu ar fi probat dreptul de proprietate asupra terenului ci împrejurarea că nu s-a probat trecerea acestui teren în proprietatea Statului bulgar.
Corect a fost reținut faptul că situația comisiei mixte româno-bulgare este insuficientă din punct de vedere probatoriu, în contextul în care, pentru situația acestor bunuri - terenuri urbane, se întocmea, ulterior momentului emiterii situației comisiei mixte, de către Ministerul Afacerilor Externe un tabel de natură a face dovada situației juridice a acestor bunuri, tabel ce nu există în speță.
Împrejurarea conform cu care decesul autorului reclamantei a intervenit în martie 194, la 6 luni după evacuare,imposibil de coroborat cu alte probatorii din care să reiasă că bunul a intrat în proprietatea Statului bulgar fac întemeiată concluzia primei instanțe.
De asemenea, nici constatarea existenței unei eventuale culpe a autorităților cu privire la inserarea mențiunilor necesare în proprietăților urbane din teritoriul cedat, nu conduce automat la concluzia acordării de compensații bănești pentru această suprafață de teren.
În acest context al probatoriului administrat în cauză s-a reținut judicios de către prima instanță că nu poate fi primită concluzia reclamantei conform cu care este îndrituită să beneficieze de compensații bănești pentru acest teren.
De aceea, față de cele arătate și cum sarcina probei de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.9/1998 pentru a beneficia de dreptul de compensații bănești incumba reclamantei, în mod corect prima instanță a respins contestația ca nefondată.
Cum criticile aduse nu sunt de natură de a face reformabilă hotărârea primei instanțe, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ formulat de recurent recurenta reclamantă, cu domiciliu în C,-, -1,.D,.64, județul C, împotriva sentinței civile nr.452 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/15.12.2009
Tehnorfed. 2 ex./ 16.12.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
