Anulare act administrativ . Decizia 519/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 519
Ședința publică din data de 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 43 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, Bd. - - I, nr. 15, jud. D și pârâta D cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă Târgoviște, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, intimata-reclamantă - SRL și intimata-pârâtă FP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus, la rândul său, cerere de soluționare a cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea părților de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 5432/120/21.10.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să îi restituie suma de 11.067,95 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismele: primul marca înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare - și al doilea marca Ford înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat sumele reprezentând taxa de primă înmatriculare astfel: suma de 5051,95 lei cu nr. 141 la data de
17.06.2008 și suma de 6016,00 lei cu nr. 134 la data de 16 mai 2008, taxă impusă potrivit art.214 din Codul fiscal; a precizat reclamanta că perceperea acestei taxe reprezintă un abuz, întrucât România, membră a Comunității Europene, nu respectă dispozițiile art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne.
Prin întâmpinare, pârâta Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; totodată, potrivit prevederilor art.4 din nr.OUG50/2008, prin care fost instituită taxa de poluare pentru autovehiculele supuse primei înmatriculări în România, este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român pentru a se stabili cuantumul taxei de urmează a fi restituită.
Tribunalul Dâmbovița, analizând cererea reclamantei, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente cauzei, a pronunțat sentința nr. 43 din data de 23 ianuarie 2009, prin care a admis cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 11.067,95 lei reprezentând taxă înmatriculare autoturisme, cu dobânda legală, fiind obligați pârâții și la plata sumei de 1.044 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 11.067,95 lei, taxă de primă înmatriculare a autoturismelor marca înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare - și marca Ford înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare, cu OP nr. 141 la data de 17.06.2008 și cu OP nr. 134 la data de 16 mai 2008; autovehiculele au fost dobândite prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 22 mai 2008 și facturii nr.-/01.04.2008, fiind deja înmatriculate: sub nr. W-93ATT, auto marca, în Austria, prima înmatriculare fiind efectuată la data de 24.02.2004 și sub nr. DU-68 B pentru auto marca Ford, în Germania, prima înmatriculare fiind efectuată la 28.05.2001, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculelor în România, în cuantum de 11.067,95 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care s-a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume către reclamantă. Totodată, s-a reținut ca neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OUG50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta Târgoviște, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pentru stabilirea acestei taxe este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român. Mai mult, potrivit art. 11 din același act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008.
Recurenta apreciază că dintr-o gravă eroare instanța de fond a confundat taxa auto cu taxele vamale, aceasta fiind considerată ca fiind nelegală, adică "împotriva legii". Evident, această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, ea fiind în prezent percepută în mod legal, pe baza actelor normative în vigoare.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1.01.2007 a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile Precizează recurenta că în raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern al statelor membre, un element ce caracterizează acest raport este coexistența normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar. Se mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratutul, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei inmatriculări în România, dispozițiile mai sus amintite având în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare mai mari decât pentru produsele interne. Totodată, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteapta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 43 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, Bd. - - I, nr. 15, jud. D și pârâta D cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./ 7.04.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
