Anulare act administrativ . Sentința 519/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 519
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C PRIN PRIMAR având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 13.01.2010, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2010 și 27.01.2010 și a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 20.02.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și, a solicitat anularea Hotărârii nr. 528/15.10.2008 emisă de pârât și obligarea pârâtului la constatarea și stoparea faptelor discriminatorii apărute ca urmare HCL nr. 500/2006, obligarea, în solidar a acestora la repararea pagubei pricinuite, respectiv restituirea sumei achitate pentru obținerea permisului de liberă trecere pe domeniul public și obligarea acestora la plata reparațiilor morale de 1 leu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a sesizat autoritatea pârâtă cu cererea nr. 8087/08.08.2007 prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la intrarea în stațiunea pe baza unui permis de acces auto pentru care se achita taxă aleatorie, aducându-se atingere dreptului la libera circulație pe criteriu de zonă geografică și totodată încălcându-se principiul egalității între cetățeni statuat de art. 16 pct. 1 din Constituția României, art. 1 pct. 2 lit. f) din Constituția României, art. 2 pct. 1 din OG nr. 137/2000 și art. 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Reclamantul mai arătat că, prin Hotărârea nr. 528/2008 contestată, pârâtul a motivat că locuitorii municipiului plătesc deja impozite și prin neperceperea pentru aceștia taxei auto de intrare în stațiunea se evită dubla impozitare a acestor cetățeni, iar instituirea acestei taxe de acces autoturisme neînmatriculate în județul nu reprezintă un act de discriminare.
Reclamantul critică actul administrativ ca fiind netemeinic și nelegal pentru următoarele aspecte: membrii semnatari ai hotărârii contestate au motivat actul prin faptul că "permisul de acces în stațiunea seria E nr. - eliberat la data de 03.07.2008 nu reprezintă decât taxă specială și legală instituită de Consiliul Local fără a avea în vedere legislația fiscală în materie; taxa de acces nu are caracter permanent și nu are justificare obiectivă și scop legitim; taxa de acces în stațiunea nu vizeazăsine qua nonpersoanele fizice care doresc să intre în stațiunea, ci conducătorii de vehicule care intră în stațiunea; că ar fi posibilă circumstanțierea unor fapte care ar putea intra sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, republicată, însă în speță, nu au fost reținute probe în acest sens.
Reclamantul a arătat că, motivația pârâtului emitent al actului contestat este netemeinică, în condițiile în care orice taxă se percepe și se încasează în baza unor documente fiscale, iar autoritatea pârâtă constatat, încă din anul 2004 că această taxă este discriminatorie.
Aspectul că, taxa instituită prin HCL C nu vizează direct persoanele fizice care doresc să intre în stațiunea, ci conducătorii de autovehicule care intră în stațiune, nu schimbă situația criticată, întrucât susține reclamantul conducătorul auto este tot persoană fizică determinată.
Mai mult, autoritatea pârâtă prin hotărârea atacată și- infirmat nejustificat o politică anterioară consecventă, cu referire la hotărârea nr. 383/04.12.2003 prin care a decis că prevederile adoptate de Consiliul Local al Municipiului prin care s- instituit o taxă de acces în stațiunea pentru autoturisme care nu au număr de înmatriculare în județul sunt discriminatorii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, Constituția României, OUG nr. 137/2000 și Protocolul nr. 4 al CEDO.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității promovării acțiunii și în subsidiar, pe fond, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( 40 și urm.)
Pârâtul a depus la dosar documentația care stat la baza actului contestat.
La termenul de judecată din 17.06.2009, Curtea a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârât ca neîntemeiată ( 97).
După ce instanța rămas în pronunțare, la termenul de judecată din 07.10.2009 s-a dispus, în temeiul art. 151 Cod procedură civilă, repunerea cauzei pe rol pentru introducerea în cauză, în calitate de pârâți autorităților publice locale care au fost citate în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv Consiliul Local C și Primăria prin Primarul Municipiului
Pârâții au depus la dosar HCL al Municipiului nr. 500/13.12.2006.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 528/15.10.2008 pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării dispus ca faptele sesizate de petent nu constituie acte de discriminare, conform OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, clasarea dosarului și să se răspundă petentului în sensul celor hotărâte (filele 7-20).
Autoritatea pârâtă a reținut în contradictoriu cu petentul și persoanele reclamate Primăria Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C că obiectul sesizării vizează discriminarea instituită prin măsurile luate de Primăria C, în speță, prin introducerea taxei de intrare auto în stațiunea.
Colegiul Director al a reținut că sub aspectul elementului constitutiv al art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, privind criteriul care stă la baza tratamentului diferit, impunerea taxei are ca element determinant, locul înmatriculării autovehiculului, respectiv al domiciliului conducătorului de autovehicul în cazul autovehiculului cu număr provizoriu și că elementul înmatriculării, raportat la Municipiul și în afara acestui municipiu sau județ permite reținerea ipotezei existenței unui criteriu care aparent stă la baza unui tratament diferit.
Față de art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Autoritatea pârâtă a mai reținut în actul contestat faptul că CEDO a statuat că principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situații diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
apreciat că HCL nr. 500/2006 anexa 12 prin care s- instituit taxa de acces în stațiunea conține măsură justificată obiectiv.
În acest sens, a reținut că, autoritatea locală urmărit controlul fluxului de autovehicule în perimetrul stațiunii pentru confortul publicului în stațiune, rațiuni de siguranță rutieră, faptul că în perioada estivală, proporțional fluxului mare de autovehicule, turiști, vizitatori, agenți economici, etc. și efortul autorităților locale sub aspectul asigurării serviciilor publice, siguranței, confortului și în special calității acestora crește.
S-a mai reținut că, taxa a fost creată în vederea funcționării unor servicii publice create în beneficiul persoanelor fizice și juridice pentru care se percep taxele ceea ce determină cumulativ întrunirea elementelor de justificate obiectivă și rezonabilă a măsurii dispuse.
Sub aspectul criteriului de analogie sau comparabilitate, autoritatea pârâtă a reținut că măsura este justificată în raport cu cei care dețin autovehicule cu număr de înmatriculare în Municipiul
În opinia separată membrului Colegiului Director al s-a reținut că, taxa nu se plătește de șoferii care au mașinile înmatriculate în județul C, criteriul de diferențiere este cel al locului de înmatriculare al mașinilor (domiciliul persoanelor obligate să plătească taxa) iar între acest criteriu și faptele imputate reclamantului există raport evident de cauzalitate.
Cu privire la justificarea obiectivă și rezonabilă taxei instituite, în opinia membrului s-a reținut că, protejarea drepturilor patrimoniale ale persoanelor cu domiciliul în C poate fi considerat scop legitim, însă metoda aleasă nu este adecvată deoarece și alte localități ar putea considera că persoanele nerezidente trebuie să participe la cheltuielile legate de întreținerea localității ceea ce ar bloca circulația în România, iar orașul obține venituri considerabile datorate turiștilor.
De asemenea, invocarea de către autoritatea locală protejării drepturilor patrimoniale ale persoanelor cu domiciliul în C, nu poate fi reținută întrucât măsura se extinde asupra tuturor persoanelor din județul C, iar cei din afara Municipiului C nu participă prin taxele lor la cheltuielile localității datorate turiștilor.
Curtea reține că, Hotărârea nr. 528/15.10.2008 este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin HCL al Municipiului C nr. 500/13.12.2006 s- stabilit o taxă discriminatorie, prevăzută în anexa 12 la pct. 1.3 pct. 2.1, 3.1 și 4.1, intitulată taxă de acces în stațiunea pentru autoturismele care nu au număr de înmatriculare în Municipiul C și care acced în stațiune în perioada estivală.
Autoritatea pârâtă, deși a reținut corect împrejurarea că există situații comparabile tratate diferit (autoturisme care nu au număr de înregistrare în Municipiul/Județul C și autoturisme care au număr de înregistrare în Municipiul/Județul C) a reținut în mod greșit împrejurarea că situația din speță constituie un caz de excepție, care se încadrează în ipoteza, în sensul că, tratamentul diferit este justificat obiectiv în raport de prev. art. 14 din CEDO.
În speță, nu este vorba despre justificare rezonabilă și obiectivă. Justificarea obiectivă și rezonabilă trebuia să urmărească un scop legitim, respectiv un scop raportat la dreptul atins prin diferențiere.
Taxa de acces în stațiunea a vizat autoturismele neînmatriculate pe raza județului
Conform art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, sfera plătitorilor unei taxe speciale se circumscrie la acele persoane fizice sau juridice care se folosesc de serviciul public pentru care s-a instituit taxa, drept contraprestație din partea beneficiarului.
În speță, taxa de acces instituită pentru finanțarea serviciului public de asigurare și menținere curățeniei pe domeniul public din stațiunea, în scopul menținerii unui confort corespunzător în rândul turiștilor pentru a nu fi discriminatorie ea trebuia achitată de toți beneficiarii acestui serviciu, respectiv de toate persoanele care intră în Stațiunea.
Caracterul discriminatoriu al taxei rezultă cel puțin din două aspecte.
În primul rând, taxa este datorată doar de către conducătorii de autoturisme (per autoturism), nu și de către persoanele care intră pe jos în stațiune cu toate că sunt, în egală măsură, beneficiari ai serviciului invocat ca prestat în contrapartidă, în sensul menținerii curățeniei pe domeniul public din.
Taxa nu ar fi fost discriminatorie dacă ar fi vizat exclusiv autoturismul care intră în stațiune. În sensul de a reprezenta contraprestație pentru un serviciu destinat exclusiv acestor conducători de autoturisme neînmatriculate în Județul C, serviciu care să aibă legătură cu elementul determinant al plății taxei, anume accesul autoturismului, ca de exemplu servicii de parcare, de pază autoturism, folosirea taxei pentru repararea și întreținerea tramei stradale, etc.. În speță, nu se regăsește această ipoteză.
Pe de altă parte, caracterul discriminatoriu al taxei constă și în faptul că exclude de la plata taxei nu numai pe conducătorii de autoturisme înmatriculate în municipiul C, dar și toate autoturismele înmatriculate în județul
Sub acest aspect, nu există nicio justificare pentru o astfel de discriminare între cetățenii din județul C (posesori de autoturisme înmatriculate în C) și restul cetățenilor României și ai altor state membre UE, cât timp aceștia, intrând în stațiune, sunt în egală măsură beneficiarii serviciilor acoperite de plata taxei.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene(CJCE) a reținut discriminare similară, abordată din perspectiva libertății de furnizare a serviciilor, care subsumează și libertatea destinatarilor/beneficiarilor de servicii de a merge într-un alt stat membru, în scopul de beneficia pe teritoriul statului membru de un serviciu, turiștii fiind în mod expres menționați în Hotărârea Graziana și Carbone vs. Ministero, cauzele conexate C-286/82 și C-026/83, a CJCE, ca destinatari de servicii.
Astfel, în acea cauză, Comisia Comunităților Europene vs. Regatul Spaniei C-45/93, CJCE a statuat că prin aplicarea unui sistem discriminatoriu potrivit căruia cetățenii spanioli, străinii rezidenți în Spania și cetățenii sub 21 de ani ai altor state membre ale Uniunii Europene beneficiază de intrare liberă în muzeele naționale, în timp ce cetățenii altor state membre cu vârsta de peste 21 de ani, trebuie să plătească taxă de intrare. Regatul Spaniei nu și- îndeplinit obligațiile prev. de art. 7 (12) și art. 59 (49) din Tratat.
În acest sens, CJCE a reținut că, discriminarea turiștilor străini peste 21 de ani, care derivă din regula de acces în muzeu, ce permite intrarea liberă doar pentru cetățenii acelui stat, pentru străinii rezidenți în statul membru și persoanele sub 21 de ani, este interzisă de art. 7 și art. 59 din Tratat, libertatea de furnizare a serviciilor recunoscută de art. 59 din Tratat, incluzând libertatea pentru destinatarii serviciilor, inclusiv turiști, de a se deplasa într-un stat membru pentru beneficia de aceste servicii în aceleași condiții ca și cetățenii statului membru respectiv.
Raționamentul CJCE este în egală măsură valabil, mutatis mutandis, și în privința discriminării creată prin HCL pentru reclamant, dar și pentru toți ceilalți cetățeni ai statelor membre UE din afara județului C (categorie în care intră evident și ceilalți cetățeni români în calitate de conductori de autoturisme înmatriculate în alte județe ale României, decât județul C).
Împrejurarea reținută de în sensul că locuitorii municipiului C plătesc deja impozite și taxe, iar prin neperceperea pentru aceștia taxei auto de intrare în stațiunea se evită dubla impozitare acestor cetățeni și ca atare nu poate fi apreciată ca un act de discriminare are la bază un raționament greșit.
Faptul că locuitorii municipiului C (dar în fapt "prin autoturismele înmatriculate în municipiul C" se acoperă autoturismele tuturor persoanelor rezidente în județul C) plătesc alte taxe și impozite, nu prezintă nicio relevanță, cât timp aceste taxe și impozite acoperă un cu totul alt serviciu, decât serviciul menținerii curățeniei pe domeniul public din.
Un aspect important ce nu poate fi ignorat în analiza discriminării creată prin HCL nr. 500 este și soluția Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal dată în soluționarea recursului declarat de persoană fizică din categoria persoanelor obligate la plata taxei de intrare în stațiunea (posesoare unui autoturism neînmatriculat în municipiul C) ce format obiectul dosarului nr-.
Astfel, prin Decizia nr. 799/23.03.2009, publicată pe site-ul Curții de APEL BUCUREȘTI, a fost admis recursul și modificată sentința civilă nr. 916/14.03.2008 Tribunalului București - Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal, în sensul că au fost anulate prev. pct. 5 din anexa 1.5 la Hotărârea nr. 500/2006 Consiliului Local al Municipiului referitoare la taxa de acces în stațiunea pentru autoturismele care nu sunt înmatriculate în stațiunea.
Aspectele caracterului discriminatoriu al taxei, arătate anterior, au fost reținute și în hotărârea irevocabilă Curții de APEL BUCUREȘTI prin care fost soluționată acțiunea în anularea HCL a Municipiului nr. 500/2006.
În speță, se constată că pârâtul reținut greșit că autoritatea publică locală Consiliul Local al Municipiului a avut justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea taxei ce a creat un tratament diferit.
Cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamant se apreciază ca fiind real și cauzat, pe de parte de situația umilitoare în care s- aflat în calitate de cetățean român, posesor de autoturism neînmatriculat în municipiul C, de putea accede într-un domeniu public aparținând României, după plata unei taxe și pe de altă parte, de situația de nu fi protejat de instituția statului român investită cu atribuții în sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite acțiunea, va anula Hotărârea nr. 528/15.10.2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va obliga pârâtul să emită hotărâre prin care să constate și să sancționeze fapta de discriminare prev. de art. 10 lit. h) din OG nr. 137/2000 republicată, săvârșită de Consiliul Local prin emiterea actului și de către Primăria prin Primar pentru aplicarea HCL nr. 500/2006. Totodată, vor fi obligați pârâții, autorități locale, să restituie reclamantului contravaloarea taxelor achitate pentru permisul de liberă trecere pe un domeniu public și va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 1 leu daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în B,-, sector 4, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, toți cu domiciliul ales la locul de muncă, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C și PRIMĂRIA C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul
Anulează Hotărârea nr. 528/15.10.2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâtul să emită hotărâre prin care să constate și să sancționeze fapta de discriminare prev. de art. 10 lit. h) din OG nr. 137/2000, republicată, săvârșită de Consiliul Local prin emiterea și aplicarea HCL nr. 500/2006.
Obligă pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Primăria Municipiului C să restituie reclamantului contravaloarea taxelor achitate pentru permisul de liberă trecere pe un domeniu public.
Obligă pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Primăria Municipiului C prin Primarul Municipiului C și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata către reclamant a sumei de 1 leu daune morale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB/ 11ex./ 18.02.2010
22 Februarie 2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
