Anulare act administrativ . Sentința 52/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 52/CA

Ședința publică de la 17 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc

JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe

Grefier - - -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe

reclamantul, domiciliat în I,-, -.1,.B,.2,.9, județul I,în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII B, având ca obiect-anulare act administrativ.-

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtului - MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă, de către grefier, că s-a depus la dosar dovada timbrării acțiunii și concluzii scrise formulate de pârât.

Instanța, constatând că acțiunea reclamantului a fost legal timbrată și că ea a fost introdusă în termenul și în condițiile stabilite prin Legea nr.554/2004, dispune unirea excepției de nelegalitate cu fondul, având în vedere că ambele cereri privesc aceleași acte administrative și că chestiunea nelegalității unui act administrativ este parte intrinsecă acțiunii în anulare.

Constatând pricina în stare de judecată, instanța acordă cuvântul reclamantului, care solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost ea formulată și precizată prin memoriile depuse pe parcursul soluționării litigiului.

Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 24 martie 2006, trimisă spre rejudecare în baza deciziei nr.108 din 11 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, astfel precum s-a reiterat prin memoriul depus la data de 2 aprilie 2007,"recunoașterea dreptului său la informare, la egalitatea de șanse și de tratament, în ceea ce privește alocarea fondurilor pentru susținerea activității didactice și științifice, atribuirea salariilor de merit, interpretarea unitară a noțiunii de cercetare

-2-

științifică universitară, evaluarea performanțelor și îndeplinirea criteriilor de promovare, recunoașterea dreptului la o remunerare nediscriminatorie, după munca depusă, a inechității la care au fost supuși cei care nu au participat la greva din învățământ din anul 2005-2006, obligarea pârâtului de a da un răspuns clar și la obiect, motivat, temeinic și legal, în urma unei cercetări amănunțite, în legătură cu legalitatea desfășurării concursurilor de promovare din Universitatea Tehnică I, anularea tuturor concursurilor care nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, începând cu anul 1998, precum și obligarea pârâtului de a efectua un control al situației privind satisfacerea de către cadrele didactice din învățământul superior a noilor criterii de promovare și retrogradarea tuturor cadrelor didactice care, la data intrării în vigoare a noilor reglementări, nu îndeplineau aceste condiții".

Reclamantul a mai solicitat anularea ordinelor nr.5098 și 5099 din 03 octombrie 2005, emise de ministrul educației, în ceea ce privește dreptul de apreciere acordat studenților, colegilor și șefului de catedră, obligativitatea granturilor de cercetare, limitarea unor realizări la perioada ultimilor 5 ani, acordarea statutului de "criterii minime" a criteriilor prevăzute în ordin și impunerea unor criterii universale pentru toate centrele universitare, precum și acordarea unei reparații echitabile, estimată la suma de 5.000 lei.

De asemenea, reclamantul a mai solicitat sancționarea ministrului educației pentru instigare la discriminare; formularea unor echivalări mai realiste, asigurarea accesului la bazele de date internaționale pentru toți cei interesați, sancționarea celor care se fac vinovați de desfășurarea în condiții inechitabile a concursurilor, refacerea acestora, obligarea pârâtului de a emite un răspuns motivat temeinic și legal, după a cercetare amănunțită, în legătură cu alocarea discreționară și discriminatorie a fondurilor pentru dezvoltarea bazei materiale a activității didactice și științifice, repartizarea echitabilă a acestor fonduri, indicarea acțiunilor întreprinse pentru aprecierea activității științifice universitare, acordarea de daune materiale și morale, estimate la suma de 10.000 lei.

Prin memoriul datat 30 aprilie 2007, reclamantul mai solicită anularea tuturor concursurilor, recunoașterea dreptului de a primi un răspuns la problemele de etică ridicate în cuprinsul petițiilor formulate, emiterea de noi ordine care să reglementeze promovarea în mediul universitar, fără prevederile incriminate, retrogradarea tuturor cadrelor didactice, care nu îndeplineau noile condiții de promovare, restituirea sumelor încasate, emiterea unei liste cu această categorie de cadre didactice, precum și acordarea de despăgubiri.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.

La termenul din 21 mai 2007, reclamantul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, excepție ce a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr.1188 din 13 decembrie 2007; la termenul din 18 februarie 2008 reclamantul reiterând

-3-

excepția de nelegalitate a ordinelor nr.5098/2002 și nr.5099/2005, emise de ministrul educației, acte administrative de autoritate ce fac obiectul acțiunii în anulare de față.

Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că reclamantul este cadru didactic la Universitatea Tehnică I și că, în cursul anului 2005, el a trimis mai multe sesizări ministrului educației, referitoare la criteriile de evaluare stabilite în vederea confirmării titlurilor didactice, la aplicarea nr.4492/2005, la acordarea gradațiilor sau salariului de merit, la ocuparea posturilor didactice, precum și chestiuni legate de salarizarea personalului didactic, solicitând efectuarea unor controale atotcuprinzătoare, luarea măsurilor corespunzătoare și înlăturarea disfuncționalităților pretins constatate în activitatea Universității Tehnice

Urmare acestor petiții, Ministerul Educației, prin adresele nr.15494/16.02.2005 și nr.21894/24.01.2006, comunică reclamantului faptul că Universitatea Tehnică I nu a transmis documentele prevăzute de Ordinul nr.4492/2005 privind promovarea eticii profesionale, că acordarea gradației de merit și a salariului de merit este de competența instituției de învățământ superior în cadrul căreia ei își desfășoară activitatea, că"Lista de lucrări" a fost întocmită conform uzanțelor academice, respectându-se structura prevăzută de Ordinul privind Sistemul de evaluare, că Guvernul României s-a angajat să analizeze propunerile de modificare a Ordinelor nr.5098/2005 și nr.5099/2005, că sumele suplimentare alocate pentru învățământ vor fi utilizate pentru finanțarea unor programe considerate prioritare și ocuparea posturilor didactice se asigură exclusiv de instituția de învățământ superior care organizează concursul.

pentru răspunsul trimis, reclamantul, prin memoriul datat 3 februarie 2006, solicită noi lămuriri și precizări, petiție ce a fost clasată de pârât, astfel cum rezultă din Nota înregistrată sub nr.15666/14.02.2006, considerându-se că memoriul în cauză reprezintă "o revenire la un număr de memorii cu același conținut, înaintate de petent conducerii ministerului, precizându-se "că ultimul răspuns în legătură cu problema semnalată a fost transmis cu adresa nr.21894/24.01.20062, în susținerea soluției de clasare invocându-se prevederile art.10 din G nr.27/2002.

Considerând nesatisfăcătoare maniera în care au fost rezolvate petițiile sale, reclamantul a promovat prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ale G nr.137/2000, ale G nr.27/2002, ale Constituției României și pe prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Raportat la această situație de fapt și la temeiurile de drept invocate, Curtea consideră că atât excepția de nelegalitate, cât și acțiunea promovată de reclamant sunt nefondate, sens în care reține următoarele:

-4-

-În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a se obliga pârâtul să dea un"răspuns motivat, legal, cu indicarea bazei legale care a stat la baza emiterii lui", Curtea constată că această cerere excede cadrului legal stabilit de G nr.27/2002, care, la art.8, prevede că"Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă".

Întrucât nici art.51 din Constituția României, revizuită, și nici G nr.27/2002, care stabilește cadrul de aplicare a normei constituționale, nu instituie reguli obligatorii în ceea ce privește modalitatea de soluționare a petițiilor și conținutul răspunsului ce trebuie dat petiției, Curtea apreciază că reclamantul nu este în drept a pretinde pârâtului să-i dea"un răspuns clar și la obiect, motivat, temeinic și legal, în legătură cu:"sumele alocate pentru învățământ în anul 2006","legalitatea desfășurării concursurilor în perioada 1998/2005 din Universitatea tehnică I","cele trei probleme de etică universitară formulate" și cu problema salarizării personalului care nu a participat la greva din învățământul superior, de maniera preconizată de acesta.

Ca atare, Curtea consideră că răspunsul dat reclamantului prin adresa nr.21894 din 24 ianuarie 2006 eliberează pe pârât de obligația de a mai răspunde petițiilor ulterioare, care vizează aceeași problematică, conform dispozițiilor art.10 din G nr.27/2002, instituțiile publice, în această procedură, nefiind obligate să-și "completeze răspunsul", doar pentru că petiționarul are anumite"nelămuriri" și solicită"precizări" suplimentare.

Această soluție se justifică cu atât mai mult cu cât, prin memoriile trimise, petentul abordează o problematică complexă și amplă a unei multitudini de aspecte din activitatea instituțiilor de învățământ superior, pe care le generalizează, trecând de la situația sa personală, insuficient explicitată, la nivelul întregului sistem educațional,abordare căreia nu i se putea da decât tot un răspuns global, procedura instituită de G nr.27/2002 neputându-se transforma într-un cadru al unui schimb nesfârșit de informații, idei și argumente între petent și instituția publică căreia acesta s-a adresat.

Ca atare, constatând că pârâtul a răspuns petiției reclamantului, că în răspunsul său pârâtul nu era obligat a da o soluție care să-l satisfacă pe petent și că acesta avea deschisă calea controlului de legalitate numai în măsura în care s-ar fi dovedit că a fost împiedecat în exercitarea dreptului constituțional și nu în ceea ce privește conținutul și forma răspunsului, Curtea va respinge cererile reclamantului de a i se răspunde la problemele ridicate într-o manieră care să îl satisfacă, nimic neîmpiedecându-l pe acesta să-și apere drepturile recunoscute prin lege, pretins vătămate, pe calea unei acțiuni care să vizeze, punctul, conduita pretins nelegală sau abuzivă a autorităților și instituțiilor publice implicate, răspunsul negativ sau chiar incomplet la memoriile repetate trimise nesemnificând o încălcare a dreptului constituțional al cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate în nume propriu.

-5-

- În ceea ce privește actele administrative a căror anulare se solicită și a căror nelegalitate s-a invocat și pe calea excepției prevăzute de art.4 din Legea nr.4 din Legea nr.554/2004, excepție pe care Curtea a considerat-o ca fiind absorbită de acțiunea principală, se reține că, prin Ordinele nr.5098 și nr.5099 din 03 octombrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României nr.941/21.2005, Ministrul Educației a aprobat Sistemul de evaluare privind confirmarea titlului de profesor universitar și respectiv de conferențiar universitar, abrogând prevederile Ordinelor nr.4823/2004 și nr.4822/2004 și că ceea ce se contestă de reclamant prin acțiune sunt prevederile - considerat restrictive - referitoare la activitatea de cercetare, la prestigiul profesional, la limitarea evaluării la ultimii 5 ani din activitatea candidatului.

Curtea constată că nici acțiunea și nici excepția de nelegalitate nu pot fi primite, întrucât cele două acte administrative au fost emise de autoritatea competentă, în baza și în vederea aplicării dispozițiilor din Legea învățământului nr.84/1995 și respectiv din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Nu există nici o dispoziție constituțională sau legală care să îngrădească pe pârâtul Ministerul Educației în stabilirea și perfecționarea continuă a sistemelor de evaluare referitoare la conferirea titlurilor didactice și cu atât mai puțin care să îl oblige să mențină în vigoare sisteme pe care el le consideră a nu mai fi corespunzătoare standardelor naționale și internaționale, la care România este obligată să se alinieze.

Faptul că reclamantul a fost dezavantajat de noile standarde adoptate, care nu îi mai permit ocuparea, în aceleași condiții cu cele prevăzute prin nr.4822/2004 și nr.4823/2004, postului de conferențiar sau de profesor universitar, nu poate fi calificat nici ca discriminatoriu și nici ca nelegal, întrucât organele administrației de stat au obligația de a asigura cadrul de funcționare a instituțiilor în concordanță cu noile exigențe și standarde de evaluare și de a asigura apropierea lor de standardele și performanțele sistemelor similare, adoptate de statele Uniunii Europene, pe care România și le-a asumat prin Tratatul de Aderare.

De altfel, orice act normativ este menit să satisfacă nevoi generale ale societății și nu să rezolve cazuri particulare, precum este cel sesizat de reclamant, creșterea exigențelor în conferirea titlurilor didactice fiind parte a programului de perfecționare a învățământului românesc și de asigurare a creșterii competitivității unităților de învățământ, inclusiv în domeniul accesării de fonduri, realizării de programe, creșterii cifrei de școlarizare, aceste exigențe aplicându-se în mod egal tuturor celor care solicită să promoveze, în noile condiții de reglementare, considerente pentru care atât cererea de anulare, cât și excepția de nelegalitate urmează a fi respinse.

- Referitor la cererea reclamantului de a se adopta noi reglementări și de a se obliga pe cei care au dobândit titlurile didactice potrivit vechilor reglementări să se supună reaprecierii conform noilor standarde de evaluare, urmând ca cei

-6-

care nu satisfac noile criterii să fie obligați să restituie drepturile încasate, ca și cererea de anulare a tuturor concursurilor de promovare sau cererea de sancționare a ministrului, Curtea consideră că acestea sunt lipsite de orice suport legal, dreptul de petiționare neconfundându-se cu dreptul la inițiativă legislativă sau cu dreptul de a cere angajarea răspunderii unor terțe persoane.

Astfel, nici o normă națională sau internațională nu recunoaște unei persoane, care acționează în mod individual, dreptul de a cere autorităților să-și adapteze politicile și să modifice legislația funcție de viziunea proprie în legătură cu reglementarea unor raporturi sociale, întrucât voința legislativă nu este suma unor voințe individuale, ci rezultatul unui proces instituțional, în care cetățenii pot face propuneri dar nu pot impune standarde proprii, precum este cazul în speță.

În ceea ce privește legalitatea concursurilor organizate de Universitatea Tehnică I pe parcursul a nu mai puțin de zece ani, a repartizării alocațiilor bugetare sau a acordării salariilor și gradațiilor de merit, acestea nu se pot verifica în cadrul ales de reclamant, respectiv cel instituit prin G nr.27/2002, întrucât pentru fiecare act sau operațiune administrativă, de natura celor evocate și pentru care se solicită intervenția ministrului educației, există proceduri de contestare în justiție consacrate, ce deschid, punctul, calea unei acțiuni în anulare, proceduri de care reclamantul nu a uzat, fapt pentru care ele nu mai pot fi cercetate global, nici de pârât și nici de instanță, controlul de legalitate presupunând o verificare în concret a măsurii în care dispozițiile legale aplicabile au fost încălcate și respectiv a măsurii în care reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, în fiecare din situațiile pe care el le evocă, considerente pentru care și această categorie de cereri urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția de nelegalitate a Ordinelor nr.5098/2005 și nr.5099/2005, emise de Ministrul Educației, excepție ridicată de reclamant.

Respinge acțiunea introdusă de reclamantul, domiciliat îăn I,-, -.1,.B,.2,.9, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având sediul în B, str. G-ral, nr.28-30, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008

Președinte, Judecător,

- - G -

Grefier,

- -

red. jud. D/18.03.2008

tehnored. gref. 19 Martie 2008

Președinte:Dan Mircea Tăbâltoc
Judecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 52/2008. Curtea de Apel Iasi