Anulare act administrativ . Decizia 521/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.521/CA
Ședința publică din data de 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare acțiunea recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul în C, bd. - nr.215, -.C,.37, județ, împotriva sentinței civile nr. 703/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL AL MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul pârât răspunde av. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Avocat, în referire la excepția lipsei calității de a reprezenta pârâtul C în fața instanței de fond,învederează că această așa-zisă nulitate este relativă și trebuia invocată de partea adversă la primul termen de judecată.
Depune convenția de colaborare intervenită între Cabinetul individual " - Cabinet de avocat" din Baroul Constanța și cabinetul individual" - Cabinet individual" din Baroul București, prin care dovedește calitatea de reprezentant al pârâtului în fața instanței de fond.
Învederează că la termenul anterior s-a prezentat ca apărător al intimatului pârât C, cu delegație de substituire, motiv pentru care solicită rectificarea încheierii în sensul celor arătate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că nu se află atașată la dosar nici o delegație de substituire, sens în care respinge cererea de rectificare a încheierii de ședință din 21.10.2009.
Apărătorul recurentei reclamante învederează că la termenul din 28.05.2009 instanța de fond a pus în vedere avocatului să facă dovada calității de reprezentant al pârâtului
La termenul de judecată din 25.06.2009 apărătorul pârâtului a prezentat completului de judecată împuternicirea avocațială, datată 23.06.2009, deci cu două zile înainte de data depunerii la dosar. Arată că nu a putut invoca excepția lipsei calității avocatului de a reprezenta pârâta în fața instanței de fond întrucât nu avea cum să ia la cunoștință conținutul acestei delegații, aceasta fiind prezentată completului de judecată și depusă la dosar la termenul la care instanța a soluționat cauza. În opinia sa, ar fi trebuit să depusă la dosarul instanței de fond delegație de substituire a av.. În ce privește vătămarea pricinuită, consideră că cererea trebuia respinsă pe fond.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.
Consideră că greșit a reținut prima instanță că nu s-a parcurs procedura prealabilă, cu înscrisuri depuse în dosar, a dovedit că s-a adresat organului emitent cu cerere de revocare a actului administrativ contestat.
Mai arată că, în considerarea disp. art.8 din Legea nr.554/2004, a formulat contestație împotriva Deciziei nr./27.08.2008 care este actul administrativ unilateral și nu împotriva dispoziției emisă de autoritatea publică emitentă a actului administrativ, care reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă.
Critică hotărârea recurată și pe aspectul motivelor contradictorii cuprinse în considerentele hotărârii; astfel deși s-a reținut că potrivit art.86 Cod de procedură fiscală decizia de impunere este un act administrativ fiscal individual, nu face aplicarea art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, susține concluzii de respingere a recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond care este legală și temeinică.Consideră neîntemeiate motivele invocate de recurentă, instanța de fond, admițând în mod corect excepția inadmisibilității acțiunii.
Dispozițiile codului d e procedură fiscală fiind dispoziții speciale față de legea nr.554/2004, calea de atac a recurentei reclamante era prevăzută de dispozițiile codului d e procedură fiscală.
Solicită obligarea recurentei reclamante a plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 357 lei, reprezentând onorariu avocat.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.4238/118/23.04.2009, reclamanta - SRL Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C anularea deciziei nr.G 74671/27.08.2008 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, a depus declarațiile pentru încasarea taxelor speciale, respectiv a taxei privind creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în Municipiul C pentru anii 2007 și 2008, încadrându-se, cu acceptul pârâtului, la pct.2 - "spații comerciale și prestări servicii" pentru care a achitat taxele corespunzătoare la termen.
A mai arătat reclamanta că prin decizia contestată a fost înștiințată că s-a constatat încadrarea eronată a reclamantei pentru anii fiscală 2007-2008 fiind stabilit un cuantum mai mic al taxei decât cel datorat, astfel că s-a stabilit diferența de plată în valoare de 5.279 lei.
A solicitat anularea deciziei de impunere întrucât taxa pretinsă prin aceasta nu este expres prevăzută de nr.500/2006 și 360/2007, ci este dedusă printr-o interpretare arbitrară a normei prevăzută în anexa 1.5 hotărârilor respective.
În drept, reclamanta a invocat art.1, 7, 11 din Legea nr.554/2004, nr.OG92/2003, art.13, 45 și 119 alin.1 Cod fiscal.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar la 25.06.2009 a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport de art.211 alin.2 Cod procedură fiscală.
Prin Sentința civilă nr.703/25.06.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art.86 Cod procedură fiscală, decizia de impunere este un act administrativ fiscal individual, iar în terminologia procedurii fiscale este un titlu de creanță în baza căruia creditorul poate pretinde plata creanței sale și în caz de refuz poate proceda la executare silită.
Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație care este o cale administrativă de atac și care este soluționată de organul competent potrivit art.209 Cod procedură fiscală.
Acesta pronunță o decizie sau dispoziție, după caz, prin care soluționează contestația. Împotriva acestei decizii sau dispoziții pronunțate în soluționarea contestației formulate în baza art.205 Cod procedură fiscală, contestatorul sau orice persoană interesată poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ în conformitate cu art.218 Cod proc. fiscală. În speță, reclamanta a formulat contestație împotriva titlului de creanță direct la instanță fără a parcurge procedura administrativă prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
S-a motivat că instanța de judecată nu se poate substitui organului administrativ cu atribuții jurisdicționale expres conferite de lege, astfel încât sesizarea instanței cu anularea titlului de creanță și nu a deciziei pronunțate în temeiul art.216 Cod fiscal este inadmisibilă.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta - SRL, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală. Recurenta a invocat următoarele motive:
- admiterea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității invocată de pârât s-a făcut prin aplicarea unei norme a dreptului comun la o situație pentru care exista o reglementare specială. Astfel, din economia textului art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezultă în mod indubitabil și logic că actul administrativ este preexistent plângerii prealabile, formând obiectul acestei plângeri și nu răspunsul la plângerea prealabilă dă naștere acestui act. Pe cale de consecință, în mod corect a sesizat instanța de contencios-administrativ competentă pentru anularea Deciziei nr./27.08.2008 care este actul administrativ unilateral și nu a Dispoziției nr.R-B -/29.10.2008 care reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă.
- considerentele hotărârii cuprind motive contradictorii; astfel deși s-a reținut că potrivit art.86 Cod de procedură fiscală decizia de impunere este un act administrativ fiscal individual, nu face aplicarea art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 și admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
- în motivarea sentinței în mod greșit s-a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva titlului de creanță direct la instanță, fără a parcurge procedura administrativă prevăzută de art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, ori, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă clar că înainte de a se adresa instanței de contencios reclamanta a solicitat autorității publice emitente - în speță - prin contestație, revocarea actului administrativ, îndeplinind procedura prealabilă.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, obiectul contestației formulate de reclamanta - SRL îl constituie Decizia de impunere nr.G 74671/27.08.2008 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, act administrativ fiscal supus dispozițiilor speciale de contestare prevăzute de Codul d e procedură fiscală aprobat prin OG nr.92/2003.
Față de dispozițiile art.218 Cod procedură fiscală, în mod corect instanța de fond a apreciat că împotriva deciziei de impunere reclamanta nu are la dispoziție calea directă a contestației în instanță, o astfel de contestație fiind inadmisibilă.
Susținerea recurentei potrivit cu care prima instanță a făcut aplicarea unei norme a dreptului comun la o situație pentru care exista o reglementare specială este nefondată. Dimpotrivă, recurenta este cea care invocă dispozițiile Legii nr.554/2004, dispoziții cu caracter general în raport cu dispozițiile codului d e procedură fiscală aplicabile în cauză, arătând că obiectul plângerii îl constituie actul administrativ și nu răspunsul la plângerea prealabilă. Ori, în procedura specială a codului d e procedură fiscală, poate constitui obiect al acțiunii judiciare doar decizia sau dispoziția dată de organul fiscal în soluționarea contestației administrative, decizie care nu constituie un simplu răspuns la plângerea prealabilă ci este asimilată ea însăși unui act administrativ fiscal.
Este real că recurenta a urmat procedura administrativă, fiind emisă în acest sens Dispoziția nr.R-B -/29.10.2008, însă, instanța de fond nu a fost învestită cu o contestație împotriva acestei dispoziții, conform normelor de procedură fiscală, astfel că în mod corect acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul în C, bd. - nr.215, -.C,.37, județ, împotriva sentinței civile nr. 703/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL AL MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, județul
Obligă recurenta la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond:
red.dec.jud.
2 ex/18.12.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
