Anulare act administrativ . Decizia 522/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 522/
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în
Târgu-M, str. -. - nr. 1-3, și de reclamanta -- SRL, cu sediul în municipiul Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 646 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta-recurentă - -- SRL prin av., lipsă fiind pârâta recurentă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul DGFP M este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recursul - -- SRL, este declarat tardiv, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul reclamantei declară că nu are cereri în probațiune de formulat, împrejurare de care instanța ia act închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul reclamantei - -- SRL, solicită repunerea în termenul legal de formulare a recursului întrucât comunicarea sentinței recurate s-a făcut la sediul profesional provizoriu al lichidatorului judiciar care și-a schimbat sediul în cursul lunii februarie 2008, deci după pronunțarea hotărârii, depunând la dosar copia contractului de închiriere care atestă susținerile. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea admiterii în tot a acțiunii formulate, pentru considerentele expuse detaliat în motivarea recursului.
În ce privește recursul MEF- DGFP M, pune concluzii de respingere ca nefondat.
CURTEA,
Prin sentința nr. 646 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta - -- SRL Tg.-M, în conformitate cu pârâta DGFP M, ca întemeiată, s-a admis cererea de repunere în termenul de contestare asupra deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006 emisă de pârâta - privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5/15.06.2006 și s-a respins cererea de soluționare în fond a contestației, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia 141/ 8.09.2006, emisa de DGFP M, s-a respins contestația formulata de - - - SRL, împotriva deciziei de impunere 257/19.06.2006, privind obligațiile fiscale suplimentare stabile de inspecția fiscala, emisă in baza raptului de inspecție fiscala nr.6/15.06.2006 de către Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP M, comunicat petentei la data de 27.06.2006, ca fiind formulată de o persoana lipsita de calitate procesuala si nedepusă în termen suma contestata este de 246. 541 lei noi, compusa din 93.852 lei noi, reprezentând impozit pe profit, 23.135 lei noi reprezentând dobânzi pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 7602 lei noi, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 15. 486 lei noi reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 71334 lei noi reprezentând taxa pe valoare adăugată 17, 584 lei noi reprezentând dobânzi pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată, 5778 lei noi reprezentând penalități de întârziere pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată, 11770 lei noi reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată.
Prin contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006, întocmită de Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP M, aceasta este formulată prin administrator, fiind semnată de aceasta, fără a purta însă amprenta ștampilei persoanei juridice, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 176 al 1 lit.e) din OG 92 / 2003.
Pct. 2.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG 92/2003, aprobate prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr 519/2005, statuează faptul ca in situația in care contestația nu îndeplinește cerințele,cu privire la depunerea împuternicirii, semnătura, precum si stampilarea in original, "organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile, de la comunicarea acesteia sa îndeplinească aceste cerințe, în caz contrar contestația va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei,
Prin adresa 21939/11.08.2006 Biroul de soluționare contestații din cadrul DGFP M, a solicitat petentei, in temeiul pct 2.2, ca in termen de 5 zile de la primirea acesteia, sa îndeplinească cerința privind stampilarea contestației, in caz contrar aceasta va fi respinsă în sensul celor mai sus arătate. Petenta a intrat in posesia adresei nr. 21939/11.08.2006 la data de 23.08.2006, potrivit confirmării de primire anexată la dosarul cauzei.
Până la data emiterii deciziei petenta nu a îndeplinit condițiile prev. de art 176 lit e ) din OG 92 / 2003, contestația nefiind însușită prin stampilă.
Potrivit pct 13. 1 lit b ) din instrucțiuni, contestația poate fi respinsă ca fiind depusă de o persoana lipsită de capacitatea de a contesta, in situația în care acesta este formulata de o persoana fizica sau juridică lipsită de calitate procesuală.
Având în vedere prevederile legale menționate, respectiv faptul că subiectul impunerii este persoana juridica - - - SRL din TIRGU - M, in sarcina căreia au fost stabilite sumele de plata prin decizia de impunere contestata si așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, persoana fizica a formulat contestația in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al persoanei juridice, în mod corect s-a respins contestația ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
În ceea ce privește depunerea în termenul legal al contestației, potrivit art. 177 al 1 din OG 92 / 2003 dată limita de depunere a contestației este 28. 07. 2006, având în vedere calculul termenului de 30 de zile de la data comunicării actului atacat 27. 06. 2006, efectuat in conformitate cu art 101 din Cod procedură civilă, iar petenta a depus contestația la posta la data de 4. 08. 2006. potrivit plicului anexat, depășind astfel termenul legala cu 7 zile.
Conform art. 183 al 5 OG 92 / 2003, organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond iar când s-a constatat ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei, lipsa calității procesuale si nedepunerea in termen legal a contestației fiind excepții de fond prev. de pct. 9. 3 din instrucțiuni.
Instanța a constatat că prin contestația formulata de, în calitate de administrator si asociat al - - - SRL, formulata la data de 26. 07. 2006, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecția fiscala emisa in baza raportului de inspecție fiscala nr. 6/15.06.2006, petent arata ca nu sunt de acord cu soluția pronunțata întrucât au depus toate documentele necesare pentru verificare, firma din în anul 2004, are făcut stocul pe care în data de 22. 09. 2004 fost constatat că are lipsuri în gestiunea firmei. La sfîrșitul anului 2004, unitatea a cuprins in evidentele contabile si a inclus in categoria vânzări și la colectarea TVA si la profit, deci suma de 344, 413 ron, a fost facturata către firma care a avut contract de custodie ( anexa nr. 1 ) si care a fost arătată in timpul verificării firmei in anul 2004 septembrie 23 si au fost prezentate facturile la verificare la datat de 15.06.2006.
În perioada 2004 fost cumpărat material lemnos de construcții pentru, modernizarea clădirilor si au fost folosite pentru unitate si nu pentru administratorul unității personal fiindcă deja a fost începută vânzarea clădirii către societatea - - - SRL
Penalități de întârziere si dobânzile nu sunt reale acestea au fost plătite in anul 2004.
La data de 16. 08. 2006, Biroul de soluționare a contestaților comunica petentei ca in ceea ce privește contestația formulata împotriva deciziei de impunere, potrivit pct. 175. 1 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG 1050 / 2004, sa fie înaintate in termen de 5 zile de la primirea adresei cuantumul sumei contestate, individualizata prin natura debitelor, de asemenea in temeiul pct 2. 2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG 92 / 2003, aprobate prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.519/2005, în cadrul aceluiași termen să fie îndeplinită cerința privind stampilarea contestației în original în caz contrar, aceasta urmând a fi respinsă fără a se mai anatama fondul cauzei. Adresa a fost primita de petenta la data de 23. 08. 2006, iar la data de 6. 09. 2006 petenta s-a conformat acestor dispoziții, cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de legiuitor de 5 zile, instanța constatând ca calculul acestor termene efectuându-se in conformitate cu art. 101 Cod procedură civilă, pe zile libere, acestea începând să curgă de la data comunicării actelor de procedura. Actele de procedura si neîndeplinirea oricărei cai de atac in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul in care legea nu dispune astfel, prin decizia 141/ 8. 09. 2006 emisa de DGFP M, s-a respins contestația formulata de - - - SRL, ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa si ca fiind nedepusă in termen, avându-se in vedere prev. art 177 al 1 din OG 92 / 2003, avându-se in vedere calculul termenului de 30 de zile de la data comunicării actului atacat 27. 06. 2006, efectuat in conformitate cu art. 101 din proc. civ iar petenta a depus contestație la posta la data de 4. 08.2006, potrivit plicului anexat la dosarul cauzei a, depășit termenul legal de depunere a contestației cu 7 zile.
Prin fisa de consultații medicale depuse de petenta la dosar (fila 61), rezulta ca aceasta a fost diagnosticata la data de 2. 07. 2006 cu criza de anghina pectorala, suferind de dureri precordiale, astfel ca aceasta a solicitat repunerea in termenul legal de formulare a contestației împotriva deciziei de impunere 257 / 19. 06. 2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala, emisa in baza raportului de inspecție fiscala nr. 6/15.06.2006, cerere pe care instanța o va admite. S-a avut in vedere faptul ca contestația a fost complinită cu toate elementele de identificare prevăzute de art.177 al.1 OG nr.93/2003 și că, or potrivit prevederilor art.103 al 2 Cod procedură civilă, actul de procedura se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arate si motivele împiedicării, ori petenta a completat contestația in termenului legal de 15 zile prevăzut de legiuitor, solicitarea fiind adresata de intimata la data de 16. 08 2006 ( fila 28 ), comunicarea fiind recepționată de petenta la data de 23 08.2006 ( fila 27 ) iar îndeplinirea actului de procedura s-a dispus la data de 7. 09. 2006 ( fila 25 ), petenta dovedind ca a fost împiedicata de a îndeplini actul de procedura printr-o împrejurare mai presus de voința sa si o boală gravă a respectat cealaltă cerința si anume termenul de 15 zile de la data încetării împiedicării (calculul efectuîndu-se tot pe zile libere), fata de aceste aspecte se va admite cererea de repunere a petentei in termenul legal de formulare al contestației si se constată că aceasta este formulată de persoana ce are calitate procesuala, petenta acționând in calitate de reprezentant al societății controlate, cererea este fondată.
Avându-se in vedere faptul că, intimata a soluționat contestația reținând excepțiile arătate si nu a analizat fondul cauzei, instanța a dispus ca aceasta să fie soluționată în fond de către petenta, cu analizarea tuturor criticilor formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DGFP M și - - SRL.
Prin cererea de recurs formulată DGFP M solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de contestare al deciziei de impunere nr.257/19.06.2006 emisă de DGFP
În motivarea cererii de recurs se arată că sunt incidente disp.art.304 pct.9 pr.civ. arătând că prima instanță nu a ținut cont de faptul că această contestație împotriva deciziei de imputare a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală, contestația nepurtând ștampila societății, ea fiind formulată de către administratorul statutar al societății, deși societatea la data formulării contestației se afla în procedura de lichidare judiciară.
După înregistrarea contestației organul investit cu soluționarea contestației i-a solicitat petentei să complinească aceste neajunsuri însă nu s-a conformat dispozițiilor date. În aceste condiții a fost soluționată contestația și s-a pronunțat decizia de respingere a contestației, reținându-se neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art.206 din OG nr.92/2003.
Se arată de asemenea că această contestație a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207 din OG nr.92/2003, fiind un alt motiv care a determinat soluționarea contestației prin excepții fără să se ajungă la dezbaterea pe fond a acesteia.
- - SRL prin cererea depusă la 20 mai 2008 solicită în primul rând repunerea societăți în termenul legal de formulare a recursului iar pe fond admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației și anularea în parte a deciziei nr.141/2006 prin care s-a respins contestația la deciziile de imputare ca o consecință a admiterii contestației și anularea deciziei de soluționare a contestației, judecarea pe fond a contestației și anularea deciziilor de imputare.
În susținerea cererii de repunere în termen se arată că societatea nu mai desfășoară activitate la sediul social din Tg.-M,-, jud.M, că a sesizat instanța de fond despre schimbarea sediului, acesta fiind în Lăzarea,-, jud.H, însă prima instanță nu a ținut cont despre această cerere și a îndeplinit actele de procedură cu societatea la vechiul sediu social. Se arată că s-a luat la cunoștință despre soluția pronunțată de tribunal numai la data de 14 mai 2008 când dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Tg.-M în vederea soluționării recursului.
În ceea ce privește motivele de recurs se arată că în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri inclusiv expertiză judiciară contabilă însă prima instanță nu face referire în considerente la probele administrate și scoate în evidență numai obiecțiunile formulate de intimată la raportul de expertiză întocmit în cauză. În acest fel au fost încălcate disp.art.261 pct.5 pr.civ. care stabilesc elementele ce trebuie să se regăsească în considerentele unei hotărâri judecătorești. Se arată de asemenea că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului fiind împlinite condițiile prev. de art.312 alin.2 teza a 2-a pr.civ. pentru a se dispune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de societatea contestatoare, instanța de control reține că în raport de disp.art.103 pr.civ. repunerea în termenul de exercitare a căii de atac este justificată numai atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei de a declara calea de atac la care este supusă hotărârea.
În speță recurenta nu a fost în măsură să dovedească existența vreunei împrejurări care să o fi împiedicat să declanșeze calea de atac recunoscută de lege, hotărârea i-a fost comunicată la sediile care au fost indicate chiar de către recurentă, respectiv în Tg.-M,-, jud.M și în Tg.-M, P-ța - nr.39-412,.A,.1, jud.M, acesta din urmă fiind sediul lichidatorului judiciar.
Verificând data la care s-a comunicat hotărârea primei instanțe -9 aprilie 2008- și data înregistrări cererii de recurs -20 mai 2008-, ținând seama de termenul de recurs prevăzut de lege, acela de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar și de faptul că recurenta nu a fost în măsură să facă dovada existenței vreunei împrejurări mai presus de voința ei care s-o împiedice formularea recursului, instanța de control va constata tardivitatea recursului formulat de - - SRL prin lichidator - SPPI și îl va respinge ca atare.
Cu privire la recursul formulat de MEF prin DGFP M instanța de control constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată de - - SRL se solicită anularea deciziei nr.141/8.09.2007, decizie prin care a fost soluționată contestația formulată de petiționară împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006.
Prima instanță prin hotărârea pronunțată admite cererea de repunere în termenul de contestare asupra deciziei de imputare nr.257/19.06.2006, fără însă să soluționeze pe fond contestația sau să stabilească organul competent să soluționeze pe fond contestația împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006. Această modalitate de soluționare a contestației prin admiterea doar a cererii de repunere în termenul de soluționare a contestației echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei, contrar dispozițiilor art.129 alin.6 pr.civ. potrivit cărora judecătorii sunt obligați să soluționeze obiectul cererii așa cum el a fost formulat de către reclamant în virtutea principiului disponibilității părților.
Prin acțiunea dedusă judecății contestatorul a urmărit soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei nr.141/8.09.2006 și anularea deciziei de imputare, având în vedere că organul administrativ jurisdicțional sesizat cu soluționarea contestației a constatat tardivitatea formulării contestației, interes în soluționarea pe fond a contestației îl avea și intimata MEF prin DGFP M pentru a avea o situație clară în ceea ce privește executarea acestei decizii și încasarea creanțelor bugetare stabilite prin actul constatator de impunere.
Fiind soluționată cu încălcarea disp.art.129 pr.civ. hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate ceea ce impune casarea acesteia și trimiterea ei spre rejudecare.
Un alt motiv care justifică admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare este acela al contradicției dintre dispozitiv și considerente. Lecturând considerentele hotărârii recurate se poate constata că prima instanță a apreciat că în mod greșit intimata a soluționat contestația formulată de - - SRL împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006 prin respingerea acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art.206 din OG nr.92/2003 întrucât toate condițiile de formă erau îndeplinite la data sesizării organului administrativ jurisdicțional competent să soluționeze contestația sau lipsurile au fost complinite în termenul stabilit de același organ jurisdicțional și cu toate acestea prin dispozitivul hotărârii se respinge cererea de soluționare în fond a contestației.
Art.261 pr.civ. stabilește în mod expres elementele ce formează structura unei hotărâri judecătorești iar în ceea ce privește considerentele acesteia se arată că acestea trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv. Scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță.
În situația în care nu există această concordanță între considerente și dispozitiv instanța de control judiciar nu poate cunoaște care este soluția reală pronunțată de către prima instanță, în speță dacă s-a admis sau respins contestația împotriva deciziei de impunere. Modul în care a fost redactată hotărârea, contradicția dintre considerente și dispozitiv care s-a creat, încalcă disp.art.261 pr.civ. constituind astfel motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că prima instanță nu s-a preocupat de situația juridică a societății contestatoare în condițiile în care intimata la mai multe termene de judecată a susținut că societatea la data la care a formulat contestația se afla în lichidare judiciară, că dreptul de administrare al administratorului statutar a fost suspendat și că în această situație contestația nu putea fi formulată decât prin lichidatorul judiciar. Această situație juridică a societății se impune a fi lămurită cu atât mai mult cu cât prin modul cum a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere se poate constata că s-a reținut și lipsa calității procesuale active a administratorului statutar al societății.
Față de cele prezentate mai sus, instanța, în baza disp.art.312 alin.3 pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen formulată de - - SRL prin lichidator SPPI Tg.-M,-/A,.5, jud.
Respinge ca tardiv recursul formulat de - - SRL, cu sediul în municipiul Târgu M,-, jud. M, prin lichidator SPPI Tg.-M,-/A,.5, jud.M, împotriva sentinței civile nr. 646 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de prin DGFP M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr. 1-3, jud.M, împotriva aceleiași hotărâri.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - fiind în concediu de odihnă, semnează Vicepreședinte | Judecător, fiind în concediu de odihnă, semnează Vicepreședinte | Judecător, |
Grefier, fiind în concediu de odihnă, semnează Prim grefier |
Red.
Tehn.
11.07.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
