Anulare act administrativ . Decizia 522/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 522
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Monica Niculescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B și PRIMARUL SECTORULUI 5 împotriva sentinței civile nr. 2932/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți, prin consilier juridic, și intimata-reclamantă, prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4,52 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, comunicând recurenților-pârâți, câte un exemplar al acesteia, prin consilier juridic.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și, respectiv, în combaterea motivelor de recurs.
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Arată că pentru zona menționată în acțiune, există un plan urbanistic zonal și până la aprobarea acestuia, de către Municipiul B, nu se poate elibera certificatul de urbanism solicitat.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Precizează că nu se arată motivele pentru care sentința recurată ar fi nelegală, nu se indică un text de lege sau o situație de fapt. Arată că certificatul de urbanism are caracterul unui act informal care prevede o situație existentă și trebuie eliberat pentru informarea celui care îl solicită, conform art.6 din Legea 50/1991. Totodată, învederează că, pe lângă faptul că certificatul menționat este un act de informare, recurenții-pârâți nu au dat un răspuns la cererea intimatei- reclamante. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2932/2008 a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA SECTOR 5 și PRIMARUL SECTORULUI 5 MAREAN, pârâta fiind obligată să emită reclamantei certificatul de urbanism solicitat de către aceasta prin cererea adresată cu nr. 20657/27.05.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut nerespectarea de către pârâtă a termenului legal de 30 de zile pentru eliberarea certificatului solicitat, motivul invocat de pârâtă ca temei al refuzului nefiind justificat din punct de vedere legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții PRIMĂRIA SECTOR 5 și PRIMARUL SECTORULUI 5 MAREAN, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului lor, învederează instanței că motivul refuzului de eliberare a certificatului de urbanism este acela că în prezent Planul urbanistic Zonal pentru Zona sector 5, în care se află situat imobilul în discuție, se află în studiu la Primăria Municipiului B, iar până la aprobarea acestuia nu se poate elibera certificatul de urbanism.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică de astăzi, intimata - SRL s-a opus admiterii prezentului recurs, invocând, în susținerea poziției sale procesuale, natura certificatului de urbanism de act de informare a reclamantei cu privire la regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării. Cu alte cuvinte, certificatul de urbanism nu se eliberează în scopul construirii unui imobil după cum susțin recurenții, ci exclusiv în scopul informării.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivului de recurs invocat de pârâți, Curtea reține următoarele:
1. Pentru lămurirea problemei de interpretare pe care o au recurenții, se impune mai întâi redarea textului de lege care statuează implicit natura și regimul juridic al certificatului de urbanism.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică - în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții, potrivit prevederilor art. 5, alin. (1), inclusiv obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului".
2. Prin urmare, fiind un act de informare, el trebuie să reflecte situația imobilului vizat la momentul formulării cererii sau, mai exact, a eliberării acestuia.
Informațiile pe care acesta le cuprinde, potrivit legii, constituie în fapt elementele care conturează dreptul de proprietate din perspectiva limitărilor acestuia, a eventualelor servituți urbanistice pe care le comportă imobilul, astfel că informarea proprietarului sau a oricărei persoane interesate cu privire la sfera acestui drept constituie unul din instrumentele de exercitare corectă și în cunoștință de cauză acestui drept.
3. Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din același act normativ, "Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia".
Or, în speță, acest termen a fost total nesocotit de pârâți, trecând mai bine de 6 luni de la formularea cererii reclamantei.
4. Rămâne de verificat dacă motivul invocat de pârâții recurenți drept temei al refuzului de liberare constituie unul justificat în accepțiunea legii contenciosului administrativ.
Recurenții pretind că PUZ-ul în care se încadrează imobilul în cauză se află în studiu la Primăria Municipiului B, astfel că până la aprobarea lui nu se poate emite certificat de urbanism.
Pe lângă faptul că acest fapt nu a fost probat de recurenți, pe lângă faptul că un atare motiv de refuz nu a fost niciodată comunicat reclamantei și nici invocat măcar în fața instanței de fond, un atare motiv nu susține refuzul pârâților.
Reclamanta nu este interesată (certificatul de urbanism fiind un act de informare) nu eventualul regim urbanistic viitor al imobilului, ci de cel actual, astfel că
o eventuală modificare prin PUZ nu este relevantă în cauză.
Certificatul de urbanism nu conferă prin el însuși vreun drept, pentru a opera puterea de apreciere a autorității publice, fie și în baza anumitor reglementări legale, emiterea lui, desigur cu conținutul impus de și în limitele reglementărilor urbanistice în vigoare la momentul eliberării lui.
În lumina considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază recursul pârâților ca neîntemeiat, urmând a-l respinge, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ.
De asemenea, se va respinge ca nefondată cererea intimatei privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu a făcut dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B și PRIMARUL SECTORULUI 5 împotriva sentinței civile nr. 2932/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
Respinge cererea intimatei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Monica Niculescu
