Anulare act administrativ . Decizia 5245/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5245
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și reclamanta - INTERNATIONAL SRL, împotriva sentinței nr. 299 din data de 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D și avocat, pentru SERVICII ADMINISTRATOR JUDICIAR AL - INTERNATIONAL, lipsind recurentele pârâte Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și recurenta reclamantă - INTERNATIONAL SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru SERVICII ADMINISTRATOR JUDICIAR AL - INTERNATIONAL depune taxa de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deciziile nr.2479, 2741, pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA și sentința nr.639 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente asupra recursurilor.
Avocat, pentru SERVICII ADMINISTRATOR JUDICIAR AL - INTERNATIONAL pune concluzii de admitere a recursului formulat de - INTERNATIONAL SRL și de respingere a recursurilor formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, depune concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru recurentele pârâte D și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, pune concluzii de admitere a recursurilor formulate și de respingere a recursului formulat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr. 299 din data de 9 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta INTERNATIONAL, împotriva pârâților AUTORITATEA NATIONALA A VĂMILOR B, DIRECȚIA REGIONALA VAMALA C ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE
A dispus anularea Deciziei nr.133/27.11.2007 emisă de D, a procesului-verbal de control nr.30014/2007 și a deciziei nr.30050/2007 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în ceea ce privește majorările de întârziere.
A menținut restul dispozițiilor actelor contestate în ceea ce privește debitul.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada supusă controlului, 18.09.2007-25.09.2007, control ce avut drept obiectiv verificarea respectării condițiilor legale de acordare a regimului tarifar preferențial, Direcția Regionala Vamala C prin Serviciul a constatat că - INTERNATIONAL SRL C a efectuat prin Birourile Vamale C și Tg.J, 57 operațiuni vamale de import mărfuri second-hand,
Toate aceste mărfuri descrise în anexa 1 la procesul-verbal de control din 25.09.2007 întocmit de Direcția Regională Vamală C - Serviciul Vamala nu au fost contestate în nici un mod de către reclamanta și au fost importate de la furnizorii Import Export International respectiv - Import Export.
S-a mai reținut că pe baza dovezilor de origine prezentate, respectiv declarații de origine date pe factura externă, toate mărfurile au beneficiat de un regim tarifar preferențial, apreciindu-se la acel moment că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.16 pct.1, lit.b din Protocolul nr.4 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă.
Reverificarea legalității acordării regimului tarifar preferențial ulterior s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.32 din Protocol.
S-a constatat că în urma solicitării reverificării, Autoritatea Vamală din Germania a precizat că mărfurile exportate de furnizorii Import Export International respectiv - Import Export. nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4 anexa la Acordul România -UE.
Organul de control prin Decizia nr.133/27.11.2007 nu a precizat considerentele pentru care mărfurile nu îndeplinesc condițiile de acordare a regimului tarifar preferențial prevăzute de art.5 raportat la art.1 din Protocol, motivarea anulări regimului tarifar fiind abstractă și generală.
S-a apreciat că din considerentele Deciziei nu a rezultat în ce mod s-a stabilit culpa sau complicitatea contestatoarei la încălcarea prevederilor art.74, 75 din Legea 141/1997, pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială.
Potrivit art.998-999.civ. pentru a fi angajată răspunderea materială pentru acoperirea unui prejudiciu trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: certitudinea prejudiciului sub aspectul existenței și posibilității de evaluare; fapta culpabilă; legătura de cauzalitate și vinovăția.
Față de dispozițiile mai sus arătate, s-a constatat că în speță nu a fost demonstrată cu certitudine culpa contestatoarei pentru a fi obligată la plata prejudiciului rezultat din stabilirea unui regim tarifar preferențial și cu atât mai mult pentru a fi obligată la plata dobânzilor și majorărilor. Cum accesoriile unui debit curg de la data la care obligația de plata a debitului principal este certă și cunoscută de debitor, rezultă că în speță debitorului i se poate stabili obligația de plată a acestora doar la data controlului, respectiv 25.09.2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta INTERNATIONAL și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, C, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a invocat că la data importului pentru mărfurile în cauză, nu au fost efectuate de către autoritățile vamale verificări suplimentare pentru a se stabili dacă se acordă sau nu preferințe tarifare, iar documentele au fost eliberate și prezentate autorităților vamale, germane și române, pe baza cererii scrise a exportatorului sub răspunderea acestuia de către reprezentantul său autorizat.
Astfel facturile de marfă emise de firma exportatoare au însoțit marfa pe tot parcursul acesteia, iar în momentul transportului, după verificările de rigoare, autoritățile vamale au reținut că sunt întrunite condițiile pentru acordarea regimului preferențial.
a mai arătat că în urma reverificării, autoritatea vamală germană a precizat că mărfurile exportate nu sunt originare, în sensul prevederilor Protocolului nr.4 anexă la acordul România -UE, iar furnizorul și-a încetat activitatea la 22.01.2004, însă cum la data importurilor, biroul vamal a acordat liber de vamă, aspectele constatate ulterior de autoritatea vamală germană nu sunt imputabile societății și ca atare nu se justifică soluția dată de instanță doar cu privire la anularea majorărilor, debitul în sine fiind menținut.
A precizat recurenta reclamantă că actele eliberate de furnizor sunt valabile din punct de vedere a îndeplinirii condițiilor de formă, iar la data importului nu avea cunoștință de starea reală a societății exportatoare, iar autoritățile germane nu au avut vreo suspiciune cu privire la acest aspect, mai mult au vizat aceste acte, întărind convingerea că societatea își desfășura activitatea în mod legal.
S-a susținut de asemenea că din sentința atacată nu rezultă în ce mod s-a stabilit culpa sau complicitatea societății la încălcarea prevederilor art.74 sau 75 din Legea 141/1997 pentru a fi angajată răspunderea patrimonială.
Pârâții au susținut la rândul lor că societății reclamante îi revine întreaga responsabilitate pentru documentele depuse la autoritatea vamală, aspect ce rezultă din dispozițiile art.40 din HG. 1114/2001, privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, act normativ în vigoare la data efectuării formalităților vamale de import.
Au arătat de asemenea că rezultatul verificării "a posteriori" demonstrează indubitabil nu numai faptul că au existat motive pentru declararea acestei proceduri, dar și existența unei fraude vamale de proporții, care a constatat că urmare a declarării eronate a datelor referitoare la originea bunurilor și a depunerii unor dovezi de origine invalide, bugetul de stat consolidat a fost prejudiciat prin operațiunile de import derulate de societate în perioada octombrie 2003 - septembrie 2006, drepturile vamale percepute fiind mult mai mici decât cele care trebuiau achitate în cazul în care documentele depuse la autoritatea vamală ar fi fost corect și legal întocmite.
În aceste condiții s-a stabilit cu titlu definitiv că bunurile importate de societatea reclamantă nu sunt de origine comunitară, motiv pentru care regimul tarifar preferențial a fost anulat, aspect care a fost probat cu documente și susținut prin argumente legale.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, cât și în raport de art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază nefondate recursurile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta INTERNATIONAL a contestat Decizia nr.133/27.11.2007 emisă de D, procesul-verbal de control nr.30014/2007 și decizia nr.30050/2007 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C pe baza procesului verbal de control.
Reclamanta a efectuat în perioada supusă controlului, octombrie 2003 - septembrie 2006, prin birourile vamale C și Tg.jiu, un număr de 118 operațiuni vamale de import - mărfuri seconde hand, în baza unor declarații vamale de import, aceste mărfuri fiind importate de la furnizori din Germania, respectiv Import-Export Internațional, Germania și Import Export, Germania, beneficiind de un regim tarifar preferențiar.
În urma controlului "a posteriori", Administrația Vamală din Germania a constatat pentru facturile emise de Import Export că acest exportator și-a încetat activitatea la 22.01.2004, iar mărfurile acoperite de facturile emise înainte de această dată nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4, anexă la Acordul european și ca atare nu se poate acorda regimul preferențial prevăzut de Acordul România - UE.
Potrivit dispozițiilor art.16 din Protocolul nr.4 ratificat de România prin OUG nr.192/2001, bunurile importate din țările membre ale Uniunii Europene beneficiază de facilități vamale, dacă importatorul prezintă organului vamal un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 sau declarație pe factură dată de exportator.
Dispozițiile art.106 lit.c din HG nr.1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, în vigoare la data efectuării controlului, prevăd dreptul autorității române de a solicita autorității emitente a certificatului de origine a mărfurilor, verificarea acestuia în orice alte situații decât cele prevăzute la lit.a și b, în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realității datelor din dovada de origine, iar potrivit art.107 din același act normativ, trebuie să ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare, în toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine, rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată.
Responsabilitatea reclamantei, în cazul constatării acordării neîntemeiate a regimului preferențial, decurge din dispozițiile art.40 din actul normativ mai sus arătat, care statuează că declarația vamală în detaliu semnată de importator sau de reprezentații acestuia, are valoarea unei declarații pe proprie răspundere în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate acesteia, plasarea mărfurilor sub regim preferențial, realitatea și exactitatea celor declarate de importator în momentul îndeplinirii formalităților vamale de import definitiv, urmând să fie constatată ulterior de organele de control abilitate în acest sens.
Rezultă că, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, recurenta reclamantă este responsabilă pentru declararea eronată a datelor referitoare la originea mărfurilor, în baza cărora a beneficiat neîntemeiat de regimul preferențial și ca atare trebuie să achite drepturile vamale stabilite în sarcina sa de către autoritățile pârâte.
Prin actele constatatoare, taxele vamale și comisionul vamal se stabilesc cu ocazia controlului ulterior, iar TVA-ul se determină în raport de acest moment, baza de impozitare constituind-o aceste taxe și nu cele de la momentul efectuării importului, deoarece în acel moment s-a apreciat că nu se datorează taxe.
Ca urmare, dobânda și penalitățile se stabilesc tot raportat la momentul controlului ulterior.
Prin înlăturarea beneficiului scutirii acordate pentru produsele originare din Comunitate, exigibilitatea dobânzii și penalităților calculate, se raportează la data stabilirii datoriei prin actele constatatoare întocmite și nu la data importului definitiv, cum greșit au procedat organele vamale.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale C și reclamanta - INTERNATIONAL SRL, împotriva sentinței nr. 299 din data de 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
LF/ 2 ex/12.01.2010
Jud.fond.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță
