Anulare act administrativ . Decizia 5266/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5266
Ședința publică de la 10 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 791 din data de 08 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 26 noiembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.791 din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Doljs - respins acțiunea formulată de reclamant notar PUBLIC - în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 19.12.2008 reclamantul Notar Public -, a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și D, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze parțial decizia de impunere nr. 56322/02.07.2008 (anexa 1) cu privire la pct. 3,2 privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pentru plata sumei de 160.921 lei și majorări de 118.052 Ron, raportul de inspecție fiscală nr. 56320/02.07.2008 (anexa 2) și decizia nr. 177/05.11.2008 (anexa 3), prin care s-a respins contestația formulată.
De asemenea, s-a solicitat și suspendarea actelor administrative a căror anulare se solicitată prin prezenta acțiune.
In fapt, prin raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 56320/02.07.2008, la capitolul impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, în urma inspecției fiscale s-a stabilit pentru perioada 01.03.2006-31.12.2006 o diferență suplimentară de plată, ca urmare a calculului eronat al impozitului datorat în cazul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare încheiate de diverse persoane, în sumă de 160.921 lei.
Organul fiscal a luat în calcul pentru determinarea valorii de bază a construcției, valoarea declarată prin formularul - Declarație privind valoarea reală a lucrărilor executate, potrivit Legii nr. 571/2003 Codul Fiscal - privind impozitele și taxele locale, republicată.
La stabilirea valorii impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare s-au avut în vedere de către notarul public prevederile art. 771 lit. c din Codul Fiscal și s-a solicitat în vederea stabilirii valorii de bază a bunului ce se înstrăinează efectuarea unui raport de evaluare întocmit de un expert autorizat și a fost prezentat raportul de evaluare întocmit de expert (anexa 4), ing., în lucrarea sa, expertul a stabilit valoarea apartamentelor cu o cameră, respectiv valoare de piață (de circulație) prin metoda comparabilă de piață care reprezintă indicatorul prețului probabil la care se poate tranzacționa bunul pe piață, având în vedere și tranzacțiile deja efectuate, de 70.000 lei, iar vânzarea s-a făcut la 80.000 lei, calculându-se un impozit de 16% la diferența de 10.000 lei.
Raportul de evaluare se circumscrie sferei raportului de expertiză prevăzut de art. 771 pct. 4 lit. c din Codul Fiscal. Indiferent de denumirea lucrării, finalitatea acesteia este unică în sensul stabilirii valorii de piață a bunului. Interpretarea de mai sus rezultă și din faptul că art. 771 alin. 4 Cod fiscal prevede ca modalitate alternativă de stabilire a prețurilor și valoarea de circulație rezultată din expertizele utilizate de Camerele Notarilor Publici si avizate de Ministerul Finanțelor. Referirea organului de control și stabilirea diferenței în plus prin utilizarea "declarațiilor privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizației de construire în cazul persoanelor fizice pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale" este fără suport legal, deoarece în niciuna din tezele art. 771 - nu se face referire la valoarea declarației. în plus, contribuabilul fiind persoană fizică, nu era obligat prin lege să evidențieze costul de producție pentru imobilul respectiv, fapt pentru care suma declarată este pe propria răspundere.
De precizat că, în cazul în care nu ar fi existat raport de evaluare ar fi devenit aplicabile prevederile art. 771 alin. 4 lit. d, în sensul că valoarea de bază se stabilea în raport de valoarea rezultată din expertizele utilizate de camerele notarilor publici. Conform art. 771 alin. 5 expertizele întocmite de camerele notarilor publici se efectuează pentru a stabili valorile de circulație. Deci, ceea ce este determinant la stabilirea valorii de bază este prețul de circulație.
Prin adresa nr. 793/23.05.2006 a Camerei Notarilor Publici C (anexa 5), s-a hotărât ca valorile de expertiză întocmite de experți autorizați și care au fost comunitate la începutul anului 2006 să fie aplicate pentru calculul valorii de bază a impozitelor, atunci când se impune calcularea impozitelor pe tranzacții, așa cum prevede art. 77 * din Codul Fiscal modificat prin Legea nr. 163/2005. In raportul de expertiză, la pag. 38, pentru un apartament cu o cameră calculat la o suprafață de 30 mp. valoarea conform fișei tehnice de calcul a fost stabilită la 13.044 EURO (la data de 08.10.2005). La această valoare, conform Anexei 2 din expertiză (pag. 39) se aplică corecții de 40 % în funcție de vechime, nivel, îmbunătățiri. Apartamentele cu o cameră au fost construite în 2006, aveau îmbunătățiri și o suprafață utilă de 41,17 mp.
Dacă am fi aplicat impozitul la prețul convențional de 46.783 lei, echivalent a 13.044 EURO, calculat la 30 mp. suprafață utilă, diferența de 11 mp. (apartamentele cu o cameră aveau o suprafață utilă de 41,17 mp.) rezultă o valoare de 65.000 lei, fără a aplica corecția de 40 %.
Aplicând corecția, rezultă o valoare de peste 80.000 lei pentru fiecare apartament cu o cameră. Având în vedere faptul că prețul vânzării a fost de 80.000 lei, dacă aplicăm prevederile raportului de expertiză întocmite de camerele notarilor publici și avizate de Direcțiile Finanțelor Publice, contribuabilul vânzător nu trebuia să plătească niciun impozit.
A fost înstrăinat un singur apartament cu două camere (Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 304/2006 de Notar Public din cadrul BNP Asociați și - C - anexa 7) la prețul de 130.000 lei, având o valoare de bază conform raportului de evaluare de 120.000 lei, percepându-se un impozit de 16% la diferența de 10.000 lei (130.000 lei-120.000 lei).
Referitor la apartamentele cu trei camere, au fost înstrăinate 6 apartamente (anexa 8) la prețul de 165.000 lei, având o valoare de bază conform raportului de evaluare de 155.000 lei, valoarea de bază rezultată din expertizele Camerei Notarilor Publici fiind de 162.000 lei (Anexa 3 din expertiză, pag. 41) prin aplicarea la prețul apartamentului convențional de 25.200 EURO, a corecției de 40% și a diferenței de 17 mp. la suprafața utilă. Se poate observa că pentru calcularea impozitului în conformitate cu art. 77 Codul procedură fiscală, notarul public a aplicat raportul de evaluare pentru a incasa un impozit superior celui care ar fi rezultat din aplicarea valorilor stabilite prin expertizele întocmite și utilizate de camerele notarilor publici avizate de Ministerul Finanțelor.
S-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de impunere nr. 56322/02.07.2008 - (anexa 1); raportul de inspecție fiscală nr. 56320/02.07.2008; decizia nr. 177/05.11.2008 - (anexa 3); raportul de evaluare întocmit de expert, ing. - (anexa 4); adresa nr. 793/23.05.2006 a Camerei Notarilor Publici C -(anexa 5); Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 141/2006 de Notar Public din cadrul BNP Asociați și - C - (anexa 6); Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 304/2006; Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 202/2006 - (anexa 8).
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâte prin care s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative si contestația formulata de către BNP împotriva deciziei nr. 177/05.11.2008 emisa de către DGFP D, a raportului de inspecție fiscala nr. 56320/02.07.2008 si a deciziei de impunere nr. 56322/02.07.2008, ca netemeinice si nelegale.
In ceea ce privește cererea de suspendare, s-a solicitat să se constatate faptul ca aceasta nu este in niciun fel motivată. Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii. echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele si condițiile anume reglementate.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului unilateral poate ti solicitata de reci amant, pentru motivele prevăzute de art. l4, respectiv " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".aceste condiții trebuind sa fie întrunite cumulativ, iar în cauză, aceste doua condiții nu sunt îndeplinite.
In legătura cu noțiunea de paguba iminenta, chiar Legea nr. 554/2004, la art. 2, lit. sod efinește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce in speța nu a fost dovedit. Petenta nici măcar nu a susținut ca prin executarea silita ar fi evident prejudiciata iar a dovedi aceasta afirmație cu documente contabile care sa fie comunicate odată cu prezenta cerere.
S-a apreciat că instanța are posibilitatea să verifice situația concreta a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ-fiscal. Referitor la această condiție literatura juridică a precizat că se impune a fi avute în vedere de către instanță, în primul rând, sumele care fac obiectul actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată prin raportare la veniturile totale realizate de către reclamanta, precum si la situația financiară a contribuabilului.
S-a invocat în susținerea punctului de vedere si decizia nr. 2210/29.05.2008 pronunțata de către ICCJ - Secția de contencios administrativ si fiscal, instanța suprema arătând expres faptul ca trebuie arătat in ce consta paguba iminenta, sarcina probei fiind,de asemenea, a contestatoarei.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, rezulta ca cele doua condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar in speța nu s-a făcut nici dovada cazului bine justificat.
Cazul bine justificat presupune existenta unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sa fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Așa cum s-a mai invocat, actele noastre administrative se bucura de o prezumție a legalitate si de veridicitate simpla contestarea in procedura contencioasa a acestor acte nefiind, in mod evident,suficienta pentru a crea aparenta unor drepturi încălcate, respectiv pentru a îndeplini condiția expres ceruta de Legea nr.554/2004.
In acest sens, voința legiuitorului este in sensul in care contestația nu suspenda de drept executarea (art. 215 din Codul d e procedura fiscala prevede ca "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal).
Pe fondul cauzei cu privire la situația de fapt, s-a arătat că prin Raportul de inspecție fiscala nr. 56320/02.07.2008 si Decizia de nr. 56322/02.07.2008 încheiată de organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice C - Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice s-au stabilit in sarcina petentei obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare in suma de 160.921 lei si accesorii in suma de 118.052 lei. S-au depistat erori de calcul in 58 de cazuri de tranzacții încheiate de domnul, care a înstrăinat apartamente si garsoniere si teren aferent situate într-un bloc construit in anul 2006 conform autorizației de construire nr. 39/31.01.2006 si nr. H 20/15.07.2005, organul fiscal luând in calcul pentru determinarea valorii de baza a construcției, valoarea declarata prin formularul - Declarație privind valoarea reala a lucrărilor executate, potrivit Legii nr. 571/2003 Codul Fiscal- privind impozitele si taxele locale republicata. Valoarea de baza astfel determinata a fost utilizata de organele de control la stabilirea valorii impozabile, conform art. 77A 1 alin. (4) litera c) pentru tranzacțiile efectuate de domnul.
Valoarea de baza a fost stabilită, ca fiind valoarea estimata prin metoda comparațiilor de piața stabilita in raportul de evaluare.
Așa cum s-a arătat în finalul rapoartelor de evaluare, "Valoarea estimata prin metoda comparațiilor de piața reprezintă un indicator al prețului probabil, la care s-ar putea tranzacționa imobilul pe piața."
Potrivit constatărilor organelor de control, contestatoarea, pentru tranzacțiile menționate mai sus a calculat astfel: - a stabilit valoarea de vânzare conform înțelegerii pârtilor din actul de vânzare; - a stabilit valoarea de baza ca fiind valoarea estimata prin metoda comparațiilor de piața stabilita in raportul de evaluare; - a stabilit venitul impozabil ca fiind diferența dintre valoarea de vânzare stabilita in actul de vânzare- cumpărare si valoarea estimata prin metoda comparațiilor de piața stabilita in raportul de evaluare. La determinarea valorii de baza notarul public a utilizat Rapoartele de evaluare tehnica întocmite de care au avut ca obiect " estimarea valorii de piața a apartamentelor situate in municipiul ova,- județul D, în vederea vânzării".
S-a mai reținut faptul că raportul de evaluare întocmit de nu a avut ca obiect stabilirea costului construcției noi, așa cum prevede legea ci valoarea de circulație a imobilului precizata in raportul mai sus menționat care are in vedere doar valoarea de piața a acestuia, fără a reflecta costul construcției noi, potrivit art. 77A alin. 4 litera c) din Legea nr. 571/2003:
Tocmai lipsa unui raport de expertiză din care să rezulte costul construcției noi a trimis organul de control la valoarea declarata prin formularul "Declarație privind valoarea reala a lucrărilor executate in baza autorizației de construire in cazul persoanelor fizice si juridice, potrivit Legii nr.571/2003- Codul Fiscal - privind impozitele si taxele locale, republicata" si care a fost in suma de 4.500.0001ei pentru la care a adăugat suma de 519.261 lei ce reprezintă valoarea declarata a lucrărilor la mansarda, neexistând nici un indiciu potrivit căruia aceasta valoare nu ar fi valoarea reala a imobilului la data construirii.
In ceea ce privește majorările de întârziere aferente obligațiilor suplimentare, arătam ca acestea sunt accesorii debitelor si sunt datorate potrivit art.109 si 115 (111 si 119 după republicare) din Codul d e procedura fiscala.
S-a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate de reclamant.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că prin decizia de impunere nr. 56322/02.07.2008, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 56320/02.07.2008 - anexă a deciziei, emise de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, s-au stabilit impozitele și contribuțiile la care este obligată reclamantul NOTAR PUBLIC -.
Împotriva acestora a formulat contestație reclamantul depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice D, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 177 din data de 05.11.2008, emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reclamantul a formulat acțiune în instanță, înregistrată sub nr-, solicitând anularea parțială a actelor administrativ-fiscale menționate, contestând doar pct. 3.2 privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pentru plata sumei de 160.921 de lei și majorări de 118.052 de lei.
Astfel, reclamantul NOTAR PUBLIC - a utilizat rapoartele de evaluare tehnică întocmite de către SC t SRL care au avut ca obiect,estimarea valorii de piață a apartamentelor situate în municipiul C,-, județul D, în vederea vânzării", valoarea de bază fiind stabilită ca fiind valoarea estimată prin metoda comparațiilor de piață stabilită în raportul de evaluare.
S-a constatat, așadar, că rapoartele de evaluare tehnică întocmite de către SC SRL nu au avut ca obiect stabilirea costului construcției noi, așa cum prevedea legea în vigoare la momentul vizat, ci valoarea de circulație a imobilului precizată în raportul menționat care are în vedere doar valoarea de piață a acestuia, fără a reflecta costul construcției noi, potrivit art.77^1 alin. 4 litera c)din Codul fiscal.
Astfel, potrivit art.77^1alin. 4 litera c) din Legea 571/2003, privind definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, în vigoare la momentul efectuării tranzacțiilor,,valoarea de bază a bunurilor imobile prevăzute la alin. (1), în funcție de modalitatea de dobândire, se stabilește avându-se în vedere - c) pentru construcțiile noi, costul acestora la data realizării, dovedit prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii, la care se adaugă valoarea terenului aferent, stabilită în condițiile prezentei legi".
Dat fiind că perioada verificată este cuprinsă între 01.03.2006 - 31.12.2006, textul de lege menționat supra este aplicabil în cauza de față.
Apare, așadar, ca fiind legale măsurile luate de către organele de control ale Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C, constatând erori de calcul în 58 de cazuri de tranzacții încheiate de către numitul care a înstrăinat apartamente și garsoniere cu terenul aferent situate într-un bloc construit în anul 2006, conform autorizației de construire nr. 39/31.01.2006 și nr. 1120/15.07.2005, în mod greșit notarul public stabilind valoarea de bază ca fiind valoarea estimată prin metoda comparațiilor de piață stabilită prin raportul de evaluare tehnică întocmit de către SC SRL.
Susținere reclamantului, potrivit căreia textul de lege prevede ca modalitate alternativă de stabilire a prețurilor și valoarea de circulație rezultată din expertizele utilizate de către camerele notarilor publici și avizate de către Ministerul Finanțelor, nu este întemeiată, de vreme ce legea stabilește expres modalitatea de calcul a valorii de bază a bunurilor imobile construcții noi în cauză, potrivit art. 771alin. 4 litera c) din codul fiscal, în vreme ce alin. 4 litera)a aceluiași articol dispune expres că,valoarea rezultată din expertizele utilizate de către camerele notarilor publici, la data dobândirii imobilelor a căror valoare debază nu se poate stabili prin modalitățile prevăzute la lit. a) - c)",situație ce nu este incidentă în speța de față, dat fiind că această modalitate este subsecventă nu alternativă modalităților descrise la literele a) - c).
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, instanța a constatat că, pe parcursul judecății, reclamantul nu a mai insistat în soluționarea cererii de suspendare a executării, nemaiprocedându-se la stabilirea cauțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii, astfel încât cererea de suspendare urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Notar Public, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Codul d e procedură civilă.
Recurenta a mai precizat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind legale măsurile luate de organele de control ale a municipiului C, care au luat în calcul pentru determinarea valorii de bază a construcției valoarea lucrărilor executate în baza autorizației de construire în cazul persoanelor fizice și juridice, potrivit Legii nr. 571/2003.
S-a mai arătat că această modalitate utilizată de organele fiscale excede cadrului legal, întrucât niciuna dintre tezele art. 771Cod fiscal nu face referire la valoarea declarației.
S-a susținut că numai în cazul în care nu ar fi existat raport de evaluare, ar fi devenit aplicabile dispozițiile art. 771alin. 4 lit. d în sensul că valoarea de bază urma să fie stabilită în raport de valoarea rezultată din expertizele utilizate de camerele notarilor publici.
Intimatele pârâte D și C nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs deși au fost legal citate cu această mențiune.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispoz. art. 3041Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispoz. art. 771alin. 2 lit. d din Codul fiscal, dispoziții legale ce se referă la faptul că venitul impozabil rezultat din transferul proprietăților imobiliare reprezintă diferența favorabilă dintre valoarea de înstrăinare a proprietății imobiliare, terenuri și/sau construcții și valoarea de bază a acestora ( alin. 2), stabilind ca modalitate alternativă că valoarea de bază a bunurilor imobile se stabilește în funcție de valoarea rezultată din expertizele utilizate de camerele notarilor publici.
La stabilirea valorii impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, reclamanta a utilizat raportul de evaluare tehnică întocmit de către expert, ing..
Raportul de evaluare a avut ca obiect estimarea valorii de piață a apartamentelor situate în C,-, Jud. D în vederea vânzării, valoarea de bază fiind stabilită ca fiind valoarea estimată prin metode comparabile de piață.
a stabilit valoarea de circulație a imobilelor la care se poate tranzacționa bunul pe piață, calculându-se impozitul de 16% la diferența dintre prețul de circulație și prețul de vânzare.
Raportul de evaluare se circumscrie sferei raportului de expertiză,întrucât prin acesta s-a determinat valoarea de piață a bunurilor,ca fiind "suma estimată pentru care o proprietate ar fi schimbată la data evaluării,între un vânzător hotărât și un cumpărător hotărât,într-o tranzacție echilibrată,după un marketing adecvat ".
Din analiza raportului de evaluare (fila nr.30 din dosarul de fond) reiese că expertul a avut în vedere prețurile de piață,prețurile de piață,prețurile de producție,structura apartamentelor vândute și sistemul constructiv( elemente de zidărie finisaje,cote indivize tâmplărie,instalație electrică,termică,sanitară, elemente de acces).
De asemenea, a precizat că la stabilirea prețului a ținut seama de structura costului de producție pe baza indicilor de consum de materiale și manoperă,la stabilirea valorii luând în calcul suprafața construită(apartamente+suprafața spațiilor comune) x valoarea unitară de construcție.
Curtea arată că s-a utilizat metoda costului de înlocuire, adică valoarea apartamentului + valoarea terenului.
În absența unui raport de evaluare, ar fi fost incidente prevederile art. 771alin. 4 lit. d din Codul fiscal, în forma aflată în vigoare la data efectuării controlului, care prevede ca metodă alternativă valoarea de circulație rezultată din expertizele utilizate de Camerele Notarilor Publici și avizate de Ministerul Finanțelor.
Potrivit dispozițiilor art. 55 din legea nr. 343/2006 privind modificarea Codului fiscal, impozitul pe venitul rezultat din transferul dreptului de proprietate se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate, iar în cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici, impozitul se va calcula la această ultimă valoare.
Prin urmare, stabilirea diferenței de 160.921 lei impozit supimentar de organul fiscal prin raportare la declarația folosită pentru stabilirea impozitelor și taxelor pentru construcții și terenuri este lipsită de temei legal, dat fiind faptul că art. 771din Codul fiscal nu reglementează stabilirea impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal prin raportare la această declarație care este utilizată numai în privința stabilirii impozitelor și taxelor locale,ceea reprezintă o altă ipoteză juridică.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă, iar sentința atacată urmează a fi modificată în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de reclamant și în consecință se va anula în parte decizia de impunere nr. 56322/20.07.2008 cu privire la pct. 3.2. pentru suma de - lei și majorări de - lei, raportul de inspecție fiscală nr. 56320/02.07.2008 cu privire la capitolul III - impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal emise de
Va fi anulată în totalitate decizia nr. 177/05.11.2009 emisă de
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 791 din data de 08 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează parțial decizia de impunere nr. 56322/20.07.2008 cu privire la pct. 3.2. pentru suma de - lei și majorări de - lei, raportul de inspecție fiscală nr. 56320/02.07.2008 cu privire la capitolul III - impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal emise de
Anulează în totalitate decizia nr. 177/05.11.2009 emisă de
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/04.01.2010
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
