Anulare act administrativ . Decizia 5338/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 5338

ȘEDINȚA DE - 2009

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Carmen Ilie

JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu

JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru

GREFIER -- -

Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 645 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DGFP O, GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA D, GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 16 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data 18 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.645 din data de 29 octombrie 2008, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepțiile invocate în cauză ca neîntemeiate.

A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Garda Financiară - Comisariatul General, Garda Financiară - Secția D și Garda Financiară - Secția O, ca neîntemeiată.

S-a arătat că excepțiile ridicate de pârâți prin întâmpinări sunt neîntemeiate, deoarece, calitatea lor de părți în prezentul litigiu a fost stabilită prin dispozitivul sentinței nr. 76/14 febr.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și prin dispozitivul deciziei nr. 2802/07.06.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, fiind respins recursul acestora, ele păstrându-și calitatea de părți ale litigiului.

Prin sentința nr. 76/14 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în format vechi nr.1475/CAF/2006, reclamantului i-a fost admisă acțiunea și au fost obligate pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Comisariatul Regional D "la plata diferenței de salariu și a celorlalte drepturi și stimulente de care reclamantul ar fi beneficiat pentru funcția anterioară, indexate și calculate pentru perioada 1.01.1004-31.10.2004, precum și la 30.000 lei daune morale".

Sentința a fost modificată prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.2802/07.06.2007 în sensul că "obligă pârâții la plata către reclamant a drepturilor echivalente cu diferențele de salariu rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior și cele încasate pentru funcția în care a fost trecut, potrivit sentinței civile nr.291/23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt rămasă irevocabilă, inclusiv drepturile indexate de care ar fi beneficiat, câte 3 stimulente lunare conform Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.91/2003 pentru perioada 1.01.2004-31.10.2006.

Raportat la înscrisurile existente la dosar, tribunalul a constat că reclamantul în mod nejustificat califică obiectul cererii ca despăgubiri civile și nu diferențe de drepturi salariale așa cum sunt calificate prin sentința nr. 76/2007 a Tribunalului Olt și decizia nr. 2802/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, și că, le-ar fi aplicabile prevederile art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Pretențiilor reclamantului, care au ca obiect diferențe de drepturi salariale, le sunt aplicabile Normele legale privind calcularea și impozitarea salariilor acordate prin hotărârile judecătorești cu efect retroactiv, fapt care rezultă în mod explicit din dispozitivul celor două hotărâri ce reprezintă titlurile sale executorii

Împotriva aceste sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olta chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Garda Financiară - Comisariatul General, Garda Financiară - Secția D și Garda Financiară - Secția O, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 501.859/OT/20.06.2008 emisă de Garda Financiară - Secția O prin care i s-a comunicat că i-a fost reținută suma de 59.133 lei, obligarea pârâtelor la restituirea acestei sume reținute nelegal precum și la plata dobânzilor legale calculate conform art. 124 alin. (1) din nr.OG 92/2003 aferente acestor rețineri efectuate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

S-a precizat că suma de 122.158 lei, aprobată prin Nota Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 405.922/22.01.2008, reprezintă despăgubiri așa cum, de altfel, rezultă din acțiunea inițială din dosarul nr- la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și nu drepturi salariale.

Suma despăgubirilor acordate, așa cum obligă Sentința Tribunalului Olt nr. 76/14.02.2007 și Decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 2802/07.06.2007, a fost calculată însăși de pârâte și a fost stabilită la 122.158 lei prin Nota Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 405.922/22.01.2008.

S-a susținut și că sentința recurată este nelegală, întrucât, cu toate că precizează că pentru luarea hotărârii Tribunalul s-a raportat la înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a omis sa se raporteze la încheierea Curții de APEL CRAIOVA pronunțată în dosar nr-, prin care se precizează că "cele 3 stimulente reprezintă de fapt despăgubirile materiale solicitate prin cererea respectivă din prezenta cauză."

S-a arătat și că ulterior sentinței nr. 645/29.10.2008, același tribunal, prin sentința nr. 670/11.11.2008 constatând executarea numai în parte a Notei de plată a despăgubirilor aprobată de Ministrul Economiei și Finanțelor a admis cererea reclamantului de a obliga pârâtele "să-i restituie originalele hotărârilor judecătorești - sentința nr. 76/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și respectiv decizia nr. 2802/07.06.2007 împreună cu încheierea din 28.06.2007 pronunțate la Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. h - - sub sancțiunea unor daune moratorii de 300 lei pe zi de întârziere".

În subsidiar, s-a arătat că și dacă s-ar admite calificarea eronată ca drepturi salariale a sumelor de bani ce i se cuvin reclamantului, hotărârea primei instanțe rămâne fundamental greșită, cel puțin sub aspectul reținerii contribuțiilor angajatorului din sumele ce i se cuvin. Aceste contribuții ale angajatorului, după cum le spune și denumirea, trebuie suportate de acesta din fondurile sale, iar nu din sumele cuvenite reclamantului.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii reclamantului așa cum a fost formulată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, solicitând și judecarea cauzei în condițiile art. 242 alineatul 1 din Codul d e procedură civilă.

La data de 06.03.2009 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice O, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat pentru următoarea motivare:

În primul rând, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice O, motivat de faptul că aceasta instituție nu poate fi parte într-un astfel de proces întrucât este un terț pentru raporturile juridice deduse judecații, neavând atribuții privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat drepturile bănești solicitate de reclamant și nici raporturi de muncă cu reclamantul.

În susținerea acestei excepții s-au invocat dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 495/23.05.2007 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala prevede din care rezultă că Garda Financiară - Secția O și Direcția Generală a Finanțelor Publice O sunt organe de specialitate distincte ce funcționează în subordinea ANAF, instituții cu personalitate juridică de sine stătătoare iar Grada Financiară O nu este subordonată DGFP

În același sens s-au invocat și dispozițiile art. 1 alin. 1 din HG533/30.05.2007 privind organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, potrivit cărora, Garda Financiară este instituție publică cu personalitate juridică, organizată ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională decare de Administrare Fiscală, dar și art. 3 alin. 1 și 2 din același act normativ potrivit cărora Garda Financiară este condusă de un comisar general, care are calitatea de ordonator secundar de credite.

Astfel, Direcția Generala a Finanțelor Publice O nu este ordonator de credite pentru alte instituții care la rândul lor sunt ordonatori principali, secundari și terțiari de credite iar drepturile salariale au fost stabilite și acordate reclamantului de către Garda Financiară - Comisariatul General B, DGFP O neavând nicio legătură cu distribuirea acestor sume.

Aceasta situație s-a arătat că este stabilită și prin dispozitivul deciziei Curții de APEL CRAIOVA nr. 2802/07.06.2007 prin care s-a dispus obligarea la efectuarea plaților conform sentinței civile nr. 291/23.06.2006, În care pârâții au fost Ministerul Economiei și Finanțelor și Garda Financiară - Comisariatul General B, angajatorul obligat la reintegrarea reclamantului fiind Garda Financiară.

S-a mai arătat și că funcția de comisar nu există decât în cadrul Gărzii Financiare astfel că singurul organ obligat la dezdăunare nu poate fi decât Garda Financiară.

Mai mult, potrivit dispozitivului titlului executoriu, stimulentele se vor acorda conform Normelor Metodologice de aplicare a nr.HG 1538/2003 si nr.OUG 91/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, or aceste prevederi legale conțin dispoziții obligatorii numai pentru Garda Financiară, iar acordarea stimulentelor pentru personalul din subordine nu se poate face de altă instituție.

Pe fondul litigiului s-a arătat că solicitarea reclamantului la restituirea sume de 59.133 lei nu are fundament legal, întrucât titlurile executorii respectiv decizia nr. 2802/07.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA îndosarul nr-, a fost pusă în executare de Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, astfel:

- Daunele morale în sumă de 30 000 lei, au fost executate, așa cum recunoaște și reclamantul la data de 05. 04. 2008:

- lunare - trei salarii pentru perioada: 01.01.2004/31.10.2006 reprezentând diferențe de salariu, s-au calculat conform Anexei 5 a hotărârii nr. 1538 din 18 2003, rezultând pentru reclamant, suma totală brută de 122.158 lei stimulente brute.

Această sumă a fost solicitată de Garda Financiară ordonatorului principal de credite, Ministerul Finanțelor Publice, acordându-se reclamantului la data de 18.06.2008 suma netă de 63.025 lei.

Suma solicitată de Garda Financiară și aprobată de MFP - 122.158 lei conține atât diferențele salariale ce trebuie să le primească reclamantul cât și contribuțiile angajatorului, contribuțiile individuale și impozite datorate bugetului consolidat al statului și reținute conform legilor în vigoare.

Ca urmare, după scăderea contribuțiilor și impozitelor legale din suma totală brută calculata pe baza salariilor brute ale reclamantului, s-a acordat corect reclamantului suma de 63 025 lei - stimulent pentru perioada 01.01.2004/31.10. 2004.

De altfel, s-a arătat că dispozitivul hotărârii a cărei executare s-a efectuat nu precizează o altă sumă decât stimulentele de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada de reîncadrare și pentru funcția pe care ar fi deținut-o "cate 3 salarii lunare conform NM de aplicare a OUG nr. 91/2003".

S-a susținut și că solicitarea de către reclamant a sumelor reprezentând impozite și alte contribuții aferente diferenței bănești din stimulente, asimilând aceste sume despăgubirilor materiale datorate unui prejudiciu material, este atât nelegală și neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 42, lit. b) din Codul Fiscal nu au aplicabilitate in speță, nefiind vorba de un prejudiciu suferit de reclamant.

Singurul prejudiciu analizat prin hotărârile judecătorești a căror executare s-a solicitat, este cel de ordin moral, pentru care reclamantul a primit despăgubiri morale în sumă de 30.000 lei, sumă neimpozitată.

Pentru diferența de bani din salarii și stimulente, aprobată în formă brută, se datorează conform legilor în vigoare, impozit pe salariu și alte contribuții la fondurile speciale.

Obligația debitorilor, conform hotărârilor judecătorești, este plata drepturilor echivalente cu drepturile de salariu pe care le-ar fi primit pentru funcția deținută anterior și cele efectiv încasate, însă drepturile salariale nu se achită în formă brută, astfel că reclamantul nu a fost în nici un fel prejudiciat prin diferența de stimulent în formă.

Referitor la dobânzile solicitate de reclamant s-a susținut că acestea nu sunt datorate de debitorii care își achită în termen obligația, iar MFP - Garda Financiară și-au achitat integral și în termen obligațiile stabilite de instanțe prin hotărârile judecătorești invocate.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedură civilă.

La data de 25.03,2009 a formulat întâmpinare și intimata Garda Financiară D invocând lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece reclamantul este angajatul Gărzii Financiare Secția O, instituție ce are personalitate juridică conform dispozițiilor G nr. 533/2007, fiind subordonată Comisariatului General, plata tuturor drepturilor bănești fiind efectuată de către Garda Financiara secția

Pe fondul cauzei, s-a susținut că drepturile acordate recurentului prin Decizia nr. 2802/07.06.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, sunt drepturi care derivă din drepturi salariale care sunt impozitate si pentru care se plătesc obligațiile bugetare.

S-au adus argumente similare celor prezentate prin întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice

În ceea ce privește faptul că ulterior pronunțării sentinței nr. 645/29.10.2008, Tribunalul s-a mai pronunțat într-o cauză în care recurentul era parte, s-a arătat că nu este relevant, dosarul nr. 2748/104/200 având un alt obiect decât cel al prezentei cauze.

La aceeași dată a formulat întâmpinare și intimata Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând de asemenea, respingerea recursului formulat de reclamant, aducându-se de asemenea argumente similare celor prezentate în întâmpinările anterior menționate.

În plus, referitor la capătul de cerere privind plata de dobânzi calculate conform art. 124 alin. (1) din Codul d e Procedură Fiscală s-a învederat că această dispoziție legală nu este incidentă în cauză, reclamantul neavând calitatea de contribuabil, ce ar avea dreptul sa primească sume de restituit sau rambursat.

S-a precizat și că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B se află dosarul civil nr-, având ca obiect contestație la executare, formulată de Garda Financiară - Comisariatul General, intimat fiind recurentul din prezenta cauză, împotriva actelor de executare silită îndeplinite de Biroul Executorului Judecătoresc - - în dosarul de executare silită nr. 442/2008.

Prin sentința civila nr. 2989/13.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul civil nr-, instanța a admis cererea formulata de către Garda Financiară - Comisariatul General și a anulat actele de executare îndeplinite de Biroul Executorului Judecătoresc - -, în dosarul de executare silită.

De asemenea la data de 07.04.2009 a formulat întâmpinare și intimata Garda Financiară Secția O, cu aceleași apărări.

Analizându-se recursul formulat în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului se reține că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129. alin. 4, 6 cod procedură civilă instanța are obligația de a se pronunța asupra obiectului cauzei, putând cere, dacă este necesar, lămuriri părților cu privire la acesta și fiind ținută să califice în drept obiectul litigiului.

Stabilirea obiectului cauzei are importanță majoră și raportat la calitatea procesuală a părților unui litigiu, deoarece în raport de obiect se determină calitatea procesuală activă respectiv pasivă a părților.

În speță, așa cum se arată și prin motivele de recurs și întâmpinările formulate în cauză, dar rezultă și în mod nemijlocit din acțiunea promovată de reclamant acesta a solicitat în principal anularea adresei nr. -/OT/20.06.2008 emisă de Garda Financiară - Secția O prin care i se comunica faptul că i-a fost reținută suma de 59.133 lei.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004.

Raportat la obiectul litigiului, așa cum a fost acesta determinat de reclamant prin acțiunea introductivă este evident că obiectul principal al cererii reclamantului nu îl constituie despăgubiri civile sau diferențe de drepturi salariale, așa cum reține instanța de fond ci anularea unui act, respectiv adresa indicată prin acțiunea formulată de reclamant și considerată de acesta ca fiind vătămătoare.

Față de obiectul real al litigiului se reține că prin nota nr. -/22 ianuarie 2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, aprobată de Ministrul Economiei și Finanțelor s-a statuat că titlurile executorii prezentate de reclamant vor fi puse în executare în sensul plății sumei de 30.000 RON daune morale precum și a diferenței de salariu și a celorlalte drepturi și stimulente de care reclamantul ar fi beneficiat pentru funcția anterioară, indexate și calculate pentru perioada 01.01.2004 - 31.10.2006, în sumă de 122.158 lei către reclamantul din cauza de față.

Prin aceeași notă s-a precizat că suma de 122.158 lei a fost calculată de către V din cadrul Comisariatului General, conform anexei.

Prin adresa contestată de reclamant în prezenta cauză se comunică acestuia că:

"Suma de 122.158 lei, diferență stimulent, a fost virată de Garda Financiara Comisariatul General prin OP nr. 361/27.05.2008;

Urmare precizărilor făcute de Garda Financiară Comisariatul General, la solicitarea noastră, destinația sumei a fost următoarea:

- contribuțiile angajatorului la asigurările sociale, total = 32.302 lei, din care:

-CAS (19,5%) =23.821 lei;

- Fd. sănătate (5,5%) - 6.719 lei;

- Fd. risc (0,442%) = 540 lei;

- Fd. șomaj (1%) = 1.222 lei.

Suma de 32.302 lei a fost virata cu nr. 157/16.06.2008.

- rețineri din venitul angajatului, total = 26.831 lei, din care:

-CAS (9,5%) = 8.536iei;

-CASS(6,5%) = 5.841 lei;

-Șomaj (0,5%) = 449 lei;

-impozit (16%) = 12.005 lei.

angajatului la asigurările sociale, în sumă totală de 14.826 lei, au fost virate cu OP nr. 157/16.06.2008, iar impozitul a fost virat cu OP nr. 156/16.06.2008.

Restul de plată, în sumă de 63.025 lei, a fost achitat, în contul de card, prin nr. 158/16.06.2008."

Referitor la această adresă este evident că aceasta nu poate avea caracterul unui act administrativ, deoarece prin cuprinsul său decât încunoștințează reclamantul despre măsurile anterior adoptate cu privire la executarea titlurilor invocate de acesta, și ca urmare nu produce consecințe prin ea însăși.

Actul administrativ ce este susceptibil a-l vătăma pe reclamant sunt însă "precizările făcute de Garda Financiară Comisariatul General", menționate în adresa mai sus citată și care a dispus executarea în forma explicitată prin adresa mai sus citată.

Instanța de fond nedelimitând obiectul litigiului nu a pus în discuția părților aceste aspecte și nici nu a făcut demersuri spre a se depune la dosarul cauzei precizările mai sus amintite, ce au produs efectele precizate în adresa contestată de reclamant față de acesta.

Pe de altă parte, în speță nu poate fi ignorat faptul că toate actele analizate au fost emise în executarea voluntară a unor titluri executorii constând în hotărâri judecătorești.

Se mai constată și că titlurile executorii achitate voluntar în cauză cuprind creanțe determinabile.

Or, pentru a se verifica apărarea pârâtelor în sensul că prin plata sumei de 63.025 lei către reclamant, creanța acestuia s-a stins se impunea cu precădere efectuarea unei expertize care să determine drepturile reclamantului așa cum rezultă din titlurile executorii la data plății către reclamant și a se concluziona dacă prin suma efectiv plătită creanța acestuia s-a stins sau nu.

La efectuarea expertizei trebuie să se aibă în mod evident în vedere și determinarea drepturilor reclamantului așa cum aceasta a fost făcută prin anexa la Nota nr. -/22 ianuarie 2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, aprobată de Ministrul Economiei și Finanțelor.

Față de cele mai sus precizate nu pot fi reținute apărările în sensul existenței autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2989/13.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr- prin care s-a soluționat litigiul având ca obiect contestație la executare, întrucât în mod evident între cele două litigii nu există identitate de obiect, cauză dar nici părți.

În consecință, deoarece instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei în speță se va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă urmând a se admite recursul formulat de reclamant, casându-se sentința recurată și trimițându-se cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul O l

În rejudecare, instanța de fond va respecta dispozițiile art. 315 alin. 1 cod procedură civilă raportat la considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 645 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DGFP O, GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA D, GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul O l

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 2009

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

REd.Jud.

2 ex.

11 Ianuarie 2010

Președinte:Carmen Ilie
Judecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 5338/2009. Curtea de Apel Craiova