Anulare act administrativ . Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 537

Ședința publică de la 26.02.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela

JUDECĂTOR 2: Carata Glodeanu Constanța

JUDECĂTOR - -

GREFIER

...

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.2260/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.16825/3/CA/2008, în contradictoriu cu.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - prin avocat fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Apărătorul intimatului depune la dosar practică judiciară solicitând instanței respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Acțiunea sa este admisibilă și în corect instanța i-a admis-o și a anulat cele două acte administrativ - fiscale. Nu solicită cheltuieli de judecâtă.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4 Bas olicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actelor administrative nr. -/22.02.2008 și -/26.03.2008 emise de pârâtă și obligarea acesteia să restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3164 RON, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății și să plătească cheltuielile de judecată către reclamant.

În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat în anul 2007 un autoturismul second-hand, din Germania, pentru înmatricularea căruia a fost obligat la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 3164 RON. Reclamantul consideră că taxa prevăzută de art. 214/1 din Codul fiscal contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, reglementat de art. 25, 28 și 90 din Tratat. În acest sens, susține că, față de art. 214/1 din Codul fiscal, taxa specială se aplică doar autovehiculelor second-hand, achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României,

Reclamantul a mai susținut că, față de disp. art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.

Mai precizează că a solicitat pârâtei la data de 11.02.2008 să dispună restituirea sumei plătită cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - taxă de primă înmatriculare, însă prin adresa nr.-/22.02.2008, aceasta solicitare a fost respinsă, context în care, în baza art. 205 fiscală, a formulat contestație care reprezintă plângere prealabilă în condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004, contestație care, de asemenea, a fost respinsă prin adresa nr. -/26.03.2008, a pârâtei.

Reclamantul consideră, de asemenea, că alături de restituirea taxei speciale achitate, se impune și obligarea pârâtei la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și data restituirii acesteia, respectiv, actualizarea sumei cu dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 2260/10.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea, a anulat actele emise sub nr. -/22.02.2008 și -/26.03.2008 și obligă pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumei de 3164 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală.

În motivare, instanța de fond a arătat că în privința inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare, tribunalul a considerat că această susținere este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că aplicarea unor norme comunitare față de cele interne se poate realiza de instanța de judecâtă, iar acțiunea nu are ca scop anularea unor dispoziții legale, ci refuzul de restituire a unei taxe încasată în baza unor dispoziții considerate nelegale, a căror valabilitate este cenzurabilă de instanță.

Reclamantul a achiziționat din Germania în anul 2007 un autoturism marca BMW AA berlină, an de fabricație 2006, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 3 164 lei, conform chitanței seria - nr.-/09.0 1.2008.

Reclamantul s-a adresat pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pârâta, prin adresa nr. -/22.02.2008 a comunicat reclamantului că taxa este legal restituită și nu poate fi restituită.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act, contestație respinsă prin adresa l-/26.03.2008, emisă de pârâtă context în care reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiunea de față.

Tribunalul a considerat că soluția de respingere a contestației reclamantului este eronată, iar refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat.

Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea refuzului de restituire a taxei, prevederile art. 214/1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.

Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 2 14/1 -2 14/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

Art. 214¹- 1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror prima înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

2. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate ale statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rural se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214²speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214³. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."

Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai cu bună - credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".

Art. 148 alin.2 și 4 din Constituție statuează:,Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214¹-214³din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forța juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (15 julie 1964), precum și delle Finanze delbo Stato a (9 martie 1978).

Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că,o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite și Nemeth contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că decizia de soluționare a contestației reclamantului reprezintă act administrativ nelegal, iar refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 al. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actelor vătămătoare, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Astfel, în mod eronat instanța a admis respins excepția inadmisibilității reclamatului raportat la faptul că acesta a înțeles să critice legalitatea dispozițiilor art.214¹Cod fiscal și solicită instanței să se asupra legalității unor norme legale în vigoare.

Potrivit art. 126 alin.2 din Constituția României,competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Astfel, nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele.

de a se pronunța asupra constituționalității normelor legale în vigoare revine exclusiv Curții Constituționale, singura instituție în măsură să aprecieze dacă legislația referitore la taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementărilor Uniunii Europene.

În acest fel, referitor la inițiativa legislativă a autorității competente, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează modul de propunere de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordate cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.

De altfel, partea finală a art. 148 alin.2 din Constituție prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului Român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.

Din moment ce chiar tratatul de aderare instituie organului legislativ Parlamentul României competențe legale de a verifica concordanța actelor interne cu legislația comunitară, considerăm că acțiunea reclamantului prin care se solicită instanței să se pronunțe asupra legalității art.214 Cod fiscal apare ca inadmisibilă.

Autoritatea judecătorească nu are competențe legale să se pronunțe asupra constituționalității sau neconcordanței cu legislația comunitară în privința unor dispoziții legale în vigoare.

În considerarea celor expuse anterior vă rugăm să ne admiteți recursul așa cum a fost formulat, să modificați sentința recurată în sensul admiterii excepției inadmisibilității și pe fondul cauzei să respingeți acțiunea ca inadmisibilă.

II. Recurenta apreciază că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea formulată de reclamant având în vedere următoarele considerente:

1. Instanța de fond în mod eronat a anulat cele două adrese emise de către recurentă, având în vedere că acestea nu erau acte administrative în înțelesul art.41 din codul d e procedură fiscală.

Potrivit art.41 din Codul d e Procedură Fiscală,act administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale." Recurenta arată că faptul că cele două adrese a căror anulare se solicită nu stabilesc, nu modifică și nu sting drepturi sau obligații fiscale, astfel încât nu pot fi încadrate în categoria actelor administrative și nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Acest aspect reiese și din cuprinsul adreselor emise de instituția noastră, menționându-se foarte clar faptul că taxa specială pentru autoturisme se achită de către contribuabil în temeiul unor prevederi legale în vigoare la data plății, rolul Administrației Finanțelor Publice Sector 4 fiind unul de asistență a contribuabililor în întocmirea documentelor de calcul a taxei datorate conform legii.

2. În mod greșit instanța de fond a apreciat ca normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene (art. 90, paragraful 1), normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

De asemenea, instanța în motivarea sentinței recurate, în mod nelegal a reținut că,taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România".

Face precizarea că taxa specială nu avea cum să fie percepută pentru autoturismele înmatriculate în România anterior introducerii art. 214¹, art. 214²și art. 214³în Codul Fiscal, prin Legea nr. 343/2006, având în vedere principiul neretroactivității legii, conform căruia legea nu se aplică pentru faptele săvârșite anterior momentului intrării ei în vigoare, adică nu retroactivează.

Menționează că taxa specială pentru autoturisme/autovehicule, prevăzută de art. 214¹din Codul fiscal, pentru un autoturism fabricat în România, care nu a fost înmatriculat o perioada de 4 ani este aceeași cu cea pentru un autoturism produs în oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.

Astfel, potrivit art. 90 primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Trebuie reținut faptul că dispozițiile Tratatului Comunității Europene mai sus menționate nu sunt incidente în cauză, întrucât pe de o parte, nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele sau autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, regimul fiscal fiind același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.

De asemenea, din anexa nr. 4 din Codul Fiscal rezultă că nivelul taxei speciale este determinat de norma de poluare a autoturismului/autovehiculului și de capacitatea cilindrică a motorului, corelat cu vechimea (vârsta) acestuia și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", un principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.

Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a solicita restituirea integrală a sumei ce reprezintă taxa de înmatriculare.

De altfel, în scopul asigurării protecției mediului pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ordonanța ce intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.

În conformitate cu prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."

Față de cele de mai sus, arată că reclamantul are la dispoziție procedura reglementată de nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferență dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în conformitate cu prevederile art. 214¹- 214³Cod Fiscal și taxa pe poluare pentru autovehicule.

Astfel, în conformitate cu prevederile cap VI lit. A din Normele metodologice mai sus menționate, restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se face după următoarea procedură:

"6.1. Atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iulie 2008, potrivit prevederilor art. 214¹- 214³din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.

2. Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, cu modificările și completările ulterioare.

3. Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevăzut la pct. 3 alin.1. Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 3.

4. La cererea de restituire se anexează, în original sau în copie, documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv chitanța fiscală/ordinul de plată și extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plății acesteia, precum și copia cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora.

5. În cazul autovehiculelor care fac obiectul contractelor de leasing, la cererea de restituire se anexează, în copii conforme cu originalul pe baza declarației proprii documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, precum și a cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare.

6. Cererea de restituire, însoțită de documentele prevăzute la alin. 4, se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.

7. După primirea cererii de restituire, organul fiscal competent verifică datele din evidența analitică pe plătitori, sub aspectul existentei unor obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, precum și operațiunea de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în sensul virării sumei în cauză la bugetul de stat, solicitând în scris unității trezoreriei statului confirmarea plății.

8. În situația în care, urmare verificărilor, se confirmă virarea sumei în cauză la bugetul de stat, iar organul fiscal competent constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului, suma solicitată se restituie numai după efectuarea compensării acestor obligații fiscale restante, în conformitate cu prevederile art. 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. În acest scop se întocmește, în 3 exemplare, Nota privind compensarea obligațiilor fiscale - - cod 14.13.41.99, în conformitate cu prevederile legale.

9. În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante înregistrate de către contribuabil, organul fiscal competent efectuează compensarea până la concurența celei mai mici sume, iar pentru diferență întocmește, în 3 exemplare, Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/

10. Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/a se întocmește și în cazul restituirii integrale a diferenței dintre cele două taxe, atunci când nu se constată în sarcina contribuabilului obligații fiscale restante.

11. Cele 3 exemplare ale Notei privind compensarea obligațiilor fiscale și/sau ale Notei privind restituirea/rambursarea unor sume, după caz, se transmit la unitatea trezoreriei statului la care este arondat organul fiscal competent, în scopul efectuării operațiunilor de compensare/restituire.

12. Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de către organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire.

13. Pentru contribuabilii persoane fizice care nu au indicat, prin cererea de restituire, contul bancar în care doresc restituirea, aceasta poate fi efectuată, în numerar, la ghișeul unității trezoreriei statului, în baza Notei privind restituirea/rambursarea unor sume.

14. După efectuarea compensării și/sau a restituirii, după caz, unitatea trezoreriei statului păstrează un exemplar al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și le transmite pe celelalte 2 organului fiscal competent, în termen de 3 zile, în vederea înregistrării în evidența analitică pe plătitori a contribuabililor.

15. După primirea documentelor, organul fiscal competent va păstra un exemplar, al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și îl va transmite pe celălalt contribuabilului, în termen de 7 zile.

16. Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de la bugetul de stat.

17. Pentru cererile de restituire depuse la organele fiscale înainte de data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, termenul legal de soluționare începe să curgă de la data de 1 iulie 2008, cu condiția ca cererea să fie însoțită de documentele prevăzute la pct. 6 alin. 4".

Din probele administrate, Curtea reține că reclamantul a achiziționat din Germania în anul 2007 un autoturism marca BMW AA berlină, an de fabricație 2006, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 3 164 lei, conform chitanței seria - nr.-/09.0 1.2008.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României (art. 11 alin. 1 și 2 și art. 148 alin. 2 și 4), din jurisprudența Curții Justiției Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

În reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 - 2 14/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

Art. 214¹- 1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror prima înmatriculare în România se realizează după data de l ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

2. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214²- speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214³- Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare,știință și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale, și organizații nonprofit și de caritate."

Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie în funcție de originea autoturismului și în funcție de faptul înmatriculării lui în alt stat și încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

În al doilea rând, potrivit art.41 din Codul d e Procedură Fiscală,act administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."

Adresa nr. -/22.02.2008 prin care s-a comunicat reclamantului că taxa este legal restituită și nu poate fi restituită și adresa l-/26.03.2008, emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația reclamantului sunt acte administrative deoarece sunt emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea taxei de primă înmatriculare.

Nici argumentul că instanța de judecată nu are competența de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele nu este întemeiat.

În speță, instanța nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea Constituției României printr-o lege sau ordonanță, ci asupra încălcării Tratatului de o normă juridică internă. Instanța de judecată este competentă să se pronunțe asupra încălcării Tratatului de o normă juridică internă, deoarece prin ratificarea Tratatului, acesta s-a încorporat în dreptul intern, iar instanțele sunt competente să aplice legea.

Pe de altă parte, obligativitatea instanțelor din statele membre de a pronunța asupra priorității Tratatul Uniunii și de a-l aplica prioritar a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (15 julie 1964), precum și delle Finanze delbo Stato a (9 martie 1978).

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.2260/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR

- - - - - -

Tribunalul București GREFIER

Secția a IX-a Contencios

Administrativ și Fiscal

Jud. fond

Red. jud. /2 ex./13.03.2009

Președinte:Canacheu Claudia Marcela
Judecători:Canacheu Claudia Marcela, Carata Glodeanu Constanța

#Judecator Canacheu Claudia Marcela

Anulare act administrativ . Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bucuresti