Anulare act administrativ . Decizia 539/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 539

Ședința publică de la 26.02.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela

JUDECĂTOR 2: Carata Glodeanu Constanța

JUDECĂTOR - -

GREFIER

...

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 3385 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 03.12.2008 în dosarul nr.25814/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanții FACULTATEA DE DREPT, și.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimații - reclamanți FACULTATEA DE DREPT - prin avocat, și - prin avocat, ambii cu împuterniciri avocațiale la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 12.02.2009, întâmpinare formulată de intimații - reclamanți și, la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.

Reprezentantul recurentei - pârâte solicită instanței acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar de doi dintre intimații - reclamanți. Depune la dosar chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă.

Apărătorul intimaților - reclamanți și arată că se opune la cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei - pârâte.

Curtea, deliberând asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul recurentei - pârâte, o respinge, apreciind-o neîntemeiată față de conținutul întâmpinării depusă la dosar de intimații - reclamanți

și și față de data la care a fost depusă. Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, lasă cauza la ordine.

La a doua strigare a cauzei apărătorul intimatei - reclamante FACULTATEA DE DREPT depune la dosar, în copie, Decizia nr. 1416/2008 emisă de Curtea Constituțională.

Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, astfel cum a fost invocată de intimații și, prin întâmpinarea depusă la dosar.

Apărătorul intimaților și solicită admiterea excepției, astfel cum a fost invocată și motivată prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită a se avea în vedere faptul că recurenta - pârâtă nu a precizat pe care dintre motivele de nelegalitate își întemeiază recursul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 304.pr.civ.

Reprezentantul recurentei - pârâte solicită respingerea excepției, ca fiind nefondată; față de faptul că, astfel cum se poate observa din cererea de recurs, acesta este motivat și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 și 304¹.pr.civ.

Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului.

Reprezentanții tuturor părților precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat; în principal casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și în subsidiar modificarea sentinței civile în sensul de a respinge acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată. Apreciază că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că aceasta s-a pronunțat pe o cerere inexistentă. Solicită astfel admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, excepția invocată și la judecată cauzei în fond. Apreciază în continuare că acțiunea de fond nu are temei legal, fiind inadmisibilă.

Apărătorul intimaților - reclamanți și solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în cadrul întâmpinării depusă la dosar. Solicită astfel menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei - reclamante FACULTATEA DE DREPT solicită la rându-i respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect instanța a calificat cererea reclamanților drept o cerere de emitere a unui aviz nou. Solicită astfel menținerea hotărârii de fond.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea excepției nulității recursului, invocată de intimații - reclamanți și, prin întâmpinarea depusă la dosar precum și în vederea soluționării fondului recursului.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a în data de 01.07.2008, sub nr. de dosar 25815/3/, reclamanții Facultatea de Drept, și au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Urbanism și Amenajare a Teritoriului, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

1. Obligarea pârâtei la prelungirea cu 5 ani a termenului de valabilitate a avizului de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003.

2. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

În fapt, reclamanții au afirmat că prin avizul de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003 le-a fost avizat prealabil planul urbanistic zonal,str. - - -, sector 1 B", urmând ca planul să fie aprobat de către Consiliul General al Municipiului B, lucru care nu s-a întâmplat din culpa exclusivă a acestuia din urmă, astfel încât în prezent avizul de urbanism a expirat.

Reclamanții au mai afirmat că prin cererea înregistrată sub nr.-/24.04.2008, au solicitat pârâtei prelungirea valabilității avizului de mai sus, fără a primi însă răspuns.

Prin sentința civilă nr. 3385/03.12.2008, Tribunalul Bucureștia respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea, obligat pe pârâtă să emită un nou aviz de urbanism favorabil pentru "str. - - -, sector 1" și a obligat pe pârâtă la plata către reclamanta a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.

În motivare, instanța de fond a arătat că este adevărat că Legea nr.350/2001 nu reglementează posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate a avizului de urbanism.

În aceste condiții însă, instanța a constatat că atât cererea nr. -/24.04.2008 adresată de reclamanți pârâtei, cât și acțiunea de față prin care se solicita prelungirea avizului de urbanism trebuie interpretate ca reprezentând cereri de emitere a unui nou aviz de urbanism.

În interpretarea voinței reale a solicitantului, pârâta avea obligația de a califica cererea reclamanților și de aos oluționa în termenul general de 30 de zile prevăzut de art.8 alin. 1 din OG nr.27/2002.

În ceea ce privește caracterul de act administrativ al avizului de urbanism, instanța a constatat următoarele:

Potrivit art.32 alin.1, lit. b, art.37, art.39, alin.1, art.56, art.64, alin.2 și anexa nr.2 din Legea nr.350/2001, avizarea prealabilă a planului urbanistic zonal este o operațiune administrativă obligatorie, în lipsa căreia, documentația de urbanism nu poate fi suspusă aprobării Consiliului General al Municipiului B, eventuala aprobare în lipsa avizului favorabil atrăgând nulitatea hotărârii.

Rezultă deci, că avizul de urbanism este un act administrativ care produce efectele juridice prevăzute de art.2 lit. c din Legea nr.554/2004, respectiv naște dreptul petentului de a cere forului deliberativ al unității administrativ teritoriale, adică Consiliului General al Municipiului B, discutarea și aprobarea documentației de urbanism.

Față de aceste motive, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.

Din înscrisurile de la filele 5-21, rezultă că reclamanții sunt coproprietari asupra unei suprafețe de teren de 13.270 mp situată în B,--31, sector 1.

Din susținerile pârâtei (adresa nr.43546/17.l0,2008-fila 57), Planul urbanistic general aprobat prin nr.269/2000 încadrează terenul de mai sus în zona spațiilor verzi amenajate - sub zona -parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice.

Pentru a putea deroga de la prevederile Planului urbanistic general, prin schimbarea, fie și numai parțial, a folosinței și destinației terenului, în vederea edificării unui imobil, reclamanții an întocmit prin intermediul Sc -Pro-Com" SRL, în baza art.32 alin. 1, lit. b din Legea nr.350/2001, Planul urbanistic zonal,str. - - -, sector 1 B" (fila 39).

Potrivit acestui plan, suprafața actuala a spațiilor verzi, de 13.270 mp, va fi diminuată la 4000 mp, restul terenului urmând a fi ocupat de construcții (5300 mp) și alei, terase și parcaje (3970 mp).

Din înscrisul de la fila 38, rezultă că în vederea aprobării ulterioare a - ului de mai sus, reclamanții au obținut avizul favorabil de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003 a cărui valabilitate a fost stabilită de emitent la 5 ani, până in data de 14.05.2008, fără însă ca intre timp planul sa fie aprobat de Consiliul General al Municipiului B,

După cum s-a arătat mai sus, în lipsa unei prevederi legale exprese care să consacre posibilitatea prelungirii valabilității avizului, cererea nr.-/24.04.2008 depusă de reclamanți trebuia interpretată de pârâtă drept o cerere de emitere a unui aviz nou, în baza aceleiași documentații.

Din punctul de vedere exprimat de Serviciul de Urbanism din subordinea pârâtei ( fila 5) rezultă că, deși neemis încă, răspunsul la cererea reclamanților nu va fi decât unul negativ, cu motivarea că prin planul urbanistic zonal solicitat se propune schimbarea funcțiunii terenului din spațiu în spațiu parțial construibil încălcându-se astfel interdicția expresă prevăzută de art.71 din OUG nr.195/2005.

Instanța a constatat că temeiul juridic invocat de pârâtă nu este de natură, în această etapă de analiză a PUZ- ului, să ducă prin el însuși la blocarea,de plano" a posibilității de aprobare ulterioară a acestuia.

Astfel, potrivit art.71 alin. 1 din OUG nr. 195/2005, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. 1 sunt lovite de nulitate absolută.

Se observă că art.71 alin. 1 din OUG nr. 195/2005 nu face referire expresă la o anumită documentație de urbanism, ci la documentațiile de urbanism în general.

Or, potrivit art.45 din Legea nr.350/2001, documentațiile de urbanism sunt următoarele:

a) Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;

b) Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;

c) Planul urbanistic de detaliu.

Este adevărat că potrivit Planului urbanistic general, terenul în cauză este considerat spațiu, însă ceea ce reclamanții solicită în cauză nu este simpla schimbare a destinației terenului, ci tocmai întocmirea unei alte documentații de urbanism care ar reprezenta temeiul juridic pentru schimbarea viitoare a destinației terenului, în concret.

Instanța a constatat că Legea nr.350/2001 nu instituie o scară a forței juridice a celor trei tipuri de documentații de urbanism, toate având aceeași forță juridică și același caracter obligatoriu pentru destinatarii săi.

Ceea ce diferențiază cele trei tipuri de documentații este numai gradul de detaliere a reglementărilor.

Rezultă deci că documentația de urbanism întocmită ulterior (PUZ sau ), prin care se derogă de la documentația de urbanism întocmită inițial ()va avea aceeași forță juridica cu documentația inițială.

Actele administrative a căror emitere este interzisă de art. 71 alin.2 din OUG nr. 195/2002 nu pot consta în însăși documentațiile originare de urbanism, documentațiile modificatoare de același nivel sau în documentațiile de urbanism derogatorii întocmite ulterior, ci se referă numai la acte administrative de altă natură, cu un alt obiect de reglementare, dar care prin prevederile concrete conținute ar modifica folosința spațiului (ex. o autorizație de construire emisă pe un teren - spațiu ).

Dacă s-ar accepta ideea că ar fi interzisă emiterea a însăși documentațiilor de urbanism, ar însemna să se interzică inclusiv modificarea ulterioară a planului urbanistic general ceea ce ar reprezenta lipsirea organului deliberativ al unității administrativ teritoriale de singurul mijloc de reglementare urbanistică, intenție care nu a fost vizată de legiuitor.

Având în vedere că, de principiu, este posibilă schimbarea destinației unui spațiu prin întocmirea unei documentații noi de urbanism, derogatorii de la cea inițială, și ținând seama de faptul că singurul motiv invocat de pârâtă în respingerea cererii este interdicția de principiu instituită de art.71 din OUG nr. 195/2005, instanța constată că în speță reclamanții trebuie să aibă deschisă calea discutării planului urbanistic zonal propus, în cadrul Consiliului General al Municipiului B, urmând ca acesta din urmă să aprecieze în ce măsură solicitarea este oportună sau nu.

În ceea ce privește durata de valabilitate a noului aviz, instanța a constatat că Legea nr.350/200l nu stabilește o anumită perioadă, precizând însă în art.56 alin. 4 că perioada de valabilitate a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se stabilește de către autoritatea administrației publice locale abilitată să aprobe documentația, în conformitate cu gradul de complexitate și cu prevederile acesteia.

Deși textul se referă la valabilitatea documentațiilor de urbanism și nu la cea a avizelor prealabile, instanța a constatat că, pentru identitate de rațiune, același principiu trebuie aplicat și în cazul acestora din urmă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii deduse judecății depuse de reclamantă având drept obiect prelungirea valabilității avizului de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003 și a dat mai mult decât s-a cerut pronunțându-se pe o cerere inexistentă, fapt care atrage casarea sentinței civile nr.3385/3.12.2008;

- reclamanta a formulat cererea înregistrată sub nr. la Registratura sub nr.-/24.04.2005 și sub nr.2241/25.04.2008 la, prin care solicită prelungirea valabilității avizului de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003, emis de, fără a atașa documente în susținerea acesteia;

- totodată, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu acțiune având drept obiect prelungirea valabilității avizului de urbanism nr.3CA25/2/T4.05.2003, iar instanța de fond nu a soluționat cererea de chemare în judecată dedusă judecății, ci a obligat pârâta să emită un nou aviz de urbanism favorabil;

- luând în considerare cele expuse, apreciază că se impune casarea sentinței civile, care a nesocotit dispozițiile art.304 pct.6 CPC.

Din punct de vedere procedural, reiterează excepția invocată în fața instanței de fond:

- excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că, solicitarea reclamantei nu are temei legal, dispozițiile Legii nr.350/2001 și anume art.37 alin. l, 2, 4 și 5 statuând că "1. În scopul îmbunătățirii calității deciziei referitoare la dezvoltarea spațială durabilă, în coordonarea președinților consiliilor județene și a primarilor de municipii și orașe, respectiv a primarului general al municipiului B, se constituie Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, ca organ consultativ cu atribuții de avizare, expertizare tehnică și consultanță; 2. Comisia tehnica de amenajare a teritoriului și urbanism este formată din specialiști din domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului, secretariatul comisiei fiind

asigurat de structura de specialitate din subordinea arhitectului - șef. 4. Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism avizează din punct de vedere tehnic documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, precum și studiile de fundamentare sau cercetările prealabile.

5. Avizele date de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism se supun deliberării și aprobării consiliului județean, consiliului local, respectiv Consiliului General al Municipiului B, după caz;" prin urmare, față de prevederile legale precizate este admisibilă doar o cerere de eliberare a avizului de urbanism de către pârâtă.

Pe fondul cauzei apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:

- potrivit anexei 2 din Legea nr.350/2001, prin aprobare se înțelege "opțiunea forului deliberativ al autorităților competente de încuviințare a propunerilor cuprinse în documentațiile prezentate și susținute de avizele tehnice favorabile, emise în prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotărâre a Guvernului, hotărâre a consiliilor județene sau locale, după caz) se conferă documentațiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic în vederea realizării programelor de amenajare teritorială și dezvoltare urbanistică, precum și a autorizării lucrărilor de execuție a obiectivelor de investiții" iar termenul de avizare semnifică, procedura de analiza și exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administrației publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, a indicatorilor tehnico-economici și sociali ori a altor elemente prezentate prin documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic și obligatoriu" în consecință, emite un aviz de urbanism care poate fi favorabil sau nefavorabil, obligarea pârâtei de către instanță la emiterea unui aviz de urbanism favorabil fiind nelegală, instanța neputându-se substitui acestui organism și dispune în locul acestuia.

Pentru identitate de rațiune, nu poate fi reținută susținerea instanței de fond că trebuia să interpreteze cererea reclamantei ca fiind una de emitere a unui nou aviz de urbanism;

- potrivit adresei nr.4504/2008, a, înregistrată sub nr.43546/17.10.2008 la DJCL, avizul de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003 nu a fost supus aprobării Consiliului Local sector 1, astfel că acesta nu produce efecte juridice; potrivit nr.169/2004, este autoritatea competentă să aprobe PUZ în speță; cum reclamanții nu au transmis documentația necesară aprobării, fapt care reiese din cererea adresată, în perioada de valabilitate a avizului de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003, acesta nu mai poate fi avut în vedere;

- totodată, potrivit art.71 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2005,Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor

este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. 1 sunt lovite de nulitate absolută"; cum documentația PUZ - Str. - - - are ca obiect schimbarea destinației unei suprafețe de teren ce este cuprinsă în aprobat prin nr.269/2000, ca spațiu amenajat, în sub zona -parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice, rezultă că se încalcă dispozițiile legale precitate; luând în considerare aceste susțineri, apreciem că afirmațiile instanței cu privire la faptul că art.7l din OUG nr. 195/2005 s-ar referi la acte administrative de altă natură cum ar fi autorizația de construire emisă pe un teren - spațiu este contrazisă chiar de prevederile anexei 2 din Legea nr.350/2001 în privința noțiunii de avizare;

- de asemenea, nu poate fi reținută motivația instanței cu privire la împrejurarea că reclamanții trebuie să aibă deschisă calea discutării planului urbanistic zonal propus în, atâta timp cât emiterea unui aviz favorabil ar încălca prevederi legale iar supunerea aprobării a unui aviz de urbanism nefavorabil ar atrage incidența art.64 din Legea nr.350/2001, care statuează că, de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare sunt nule;

- totodată, nu pot fi reținute susținerile instanței de fond cu privire la durata avizului de urbanism pentru aceleași motive expuse mai sus;

- în ceea ce privește obligarea Primăriei Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată, apreciază că nu sunt întrunite dispozițiile art.274 CPC, în cauză pretențiile fiind nelegale, astfel că în mod greșit a apreciat instanța că a căzut în pretenții.

Din probele administrate, Curtea reține prin avizul de urbanism nr.3CA25/2/14.05.2003 le-a fost avizat prealabil planul urbanistic zonal,str. - - -, sector 1 B", urmând ca planul să fie aprobat de către Consiliul General al Municipiului B, lucru care nu s-a întâmplat din culpa exclusivă a acestuia din urmă, astfel încât în prezent avizul de urbanism a expirat.

Prin cererea înregistrată sub nr.-/24.04.2008, au solicitat pârâtei prelungirea valabilității avizului de mai sus, fără a primi însă răspuns.

Potrivit art. 84 proc. civ. instanța de judecată poate da calificarea juridică corectă a cererii de chemare în judecată dacă constată că aceasta este greșit calificată, în raport de motivele invocate de reclamant în cuprinsul acesteia. Este tocmai situația din speță, în care reclamanții au calificat greșit obiectul cererii, solicitând prelungirea termenului de valabilitate a avizului de urbanism. Din motivele de fapt invocate în cerere rezultă neîndoielnic că această cerere trebuia formulată ca o cerere de emitere a unui nou aviz de urbanism. De aceea, în mod legal instanța de fond a dat calificarea juridică corectă cererii reclamanților.

În privința excepției inadmisibilității, Curtea reține că avizarea prealabilă a planului urbanistic zonal este o operațiune administrativă obligatorie, în lipsa căreia, documentația de urbanism nu poate fi suspusă aprobării Consiliului General

al Municipiului B, eventuala aprobare în lipsa avizului favorabil atrăgând nulitatea hotărârii.

Planul urbanistic general aprobat prin nr.269/2000 încadrează terenul de mai sus în zona spațiilor verzi amenajate - sub zona -parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice.

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. 1 sunt lovite de nulitate absolută.

Se observă că art.71 alin. 1 din OUG nr. 195/2005 nu face referire expresă la o anumită documentație de urbanism, ci la documentațiile de urbanism în general.

Or, potrivit art.45 din Legea nr.350/2001, documentațiile de urbanism sunt următoarele:

a) Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;

b) Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;

c) Planul urbanistic de detaliu.

Documentația de urbanism întocmită ulterior (PUZ sau ), prin care se derogă de la documentația de urbanism întocmită inițial ()va avea aceeași forță juridica cu documentația inițială.

Având în vedere că, de principiu, este posibilă schimbarea destinației unui spațiu prin întocmirea unei documentații noi de urbanism, derogatorii de la cea inițială, și ținând seama de faptul că singurul motiv invocat de pârâtă în respingerea cererii este interdicția de principiu instituită de art.71 din OUG nr. 195/2005, Curtea constată că în speță reclamanții trebuie să aibă deschisă calea discutării planului urbanistic zonal propus, în cadrul Consiliului General al Municipiului B, urmând ca acesta din urmă să aprecieze în ce măsură solicitarea este oportună sau nu.

Față de dispozițiile art. 274 proc. civ. în mod legal instanța de fond a obligat-o pe pârâtă la plata acestora deoarece pârâta a căzut în pretenții, de vreme ce a pierdut procesul ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților împotriva sa.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 304¹și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

De asemenea, în baza art. 304¹proc. civ. Curtea va respinge excepția nulității recursului deoarece recursul nu este limitat la motivele stabilite de art. 304 proc. civ. de vreme ce împotriva hotărârii atacate nu se putea declara apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 3385/03.12.2008 pronunțată Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.25814/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanții FACULTATEA DE DREPT, și.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR

- - - - - -

Tribunalul București GREFIER

Secția a IX-a Contencios

Administrativ și Fiscal

Jud. fond

Red. jud. /2 ex./13.03.2009

Președinte:Canacheu Claudia Marcela
Judecători:Canacheu Claudia Marcela, Carata Glodeanu Constanța

#Judecator Canacheu Claudia Marcela

Anulare act administrativ . Decizia 539/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 539/2009. Curtea de Apel Bucuresti