Anulare act administrativ . Decizia 542/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/CA
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, cu domiciliul ales în C,-, împotriva sentinței civile nr.29 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul Municipiului C prin Direcția Corp Control a Primăriei Municipiului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009, 13.11.2009 și 20.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Mun.C prin Direcția Corp Control a Primăriei Municipiului C și au solicitat ca în contradictoriu cu acesta să se dispună anularea actelor administrative reprezentate de somațiile nr. -/ 09.07.2008, -/09.07.2008, -/07.07.2008, -/ 07.07.2008, -/ 16.07.2008 și -/07.07.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin actele enumerate în petitul acțiunii, au fost somați să elibereze terenurile situate în C, zona blocului B6, în termen de 15 zile de la primirea somațiilor, prin desființarea garajelor pe care le dețin cu autorizație de construire.
S-a mai arătat că somațiile sunt nelegale întrucât dețin garajele în baza autorizațiilor de executare de lucrări nr.326/04.01.1967 și 14777/17.04.1975 eliberate pentru construcții definitive, ce rezultă din documentația aferentă autorizațiilor și din materialele folosite.
Reclamanții au arătat că nu se poate aplica nr.112/1993 și nici art.26 lit."d" din 50/1991, întrucât acestea se referă la construcții provizorii, iar garajele au caracter definitiv.
Reclamanții au mai arătat și că nelegalitatea actelor administrative rezultă din faptul că asupra acestor construcții definitive au un drept de superficie, conform sentinței civile nr.1843/23.02.2000 pentru.
Prin sentința civilă nr.29/20.01.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților pe care i-a obligat la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în considerarea dispozițiilor art.1 alin.1 din 554/2004, pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din 554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legat de faptul că vătămarea trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Din acestea rezultă că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată, numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Ori, în cauză, deși reclamanții susțin că sunt vătămați în dreptul lor de proprietate asupra garajelor, nu rezultă din înscrisurile depuse că aceștia dețin dreptul de proprietate asupra acestora.
Astfel, autorizațiile de executare lucrări nr. 326/04.01.1967 și 44716/17.12.1969 au fost emise pe numele Construcția pentru garaj colectiv experimental (autorizația 326/1967) și C pentru încă două garaje (autorizația 44716/1969), în complexul Autorizația nr. 14777/14.04.1975 a fost emisă pe numele și pentru extindere cu încă două boxe a garajelor din ansamblul
Conform înștiințării de plată din 04.01.2008 reclamanții achitau pentru garaje taxă de folosință și nu impozit pe proprietate, aspect ce confirmă susținerea că aceștia nu sunt proprietarii garajelor.
Conform HCL nr. 23/25.01.2008 terenul pe care se află amplasate garajele deținute de reclamanți constituie domeniu public al Municipiului C și este destinat aplicării programului de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi
Cum somațiile au fost emise avându-se în vedere că terenul pe care sunt situate garajele aparține domeniului public, iar HCL nr. 23/2008 nu a fost declarată nelegală, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și a respins-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, arătând că o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că greșit instanța le-a respins acțiunea pentru considerentele expuse de aceasta, deoarece, în ce privește proprietatea asupra garajelor, aceasta rezultă din înscrisurile depuse la dosar: chitanțele de achitare a contravalorii acestor garaje.
În anii 1967, 1969 nu se putea elibera autorizație de construcție pentru garaje pe numele proprietarilor, ci pe numele, această calitate nefiindu-le contestată de pârât.
Chiar și în situația în care au doar calitatea de posesori de bună credință timp de peste 30 de ani ai acestor construcții definitive au un interes legitim recunoscut de lege.
Cu atât mai mult reclamanta are un drept de superficie - deci un drept de proprietate asupra construcției și de folosință asupra terenului - drept recunoscut prin hotărâre irevocabilă ( 1843/ 23.02.2000 a Judecătoriei Constanța ), deci această motivare a instanței e lipsită de orice temei legal.
Prin al doilea motiv se arată că referitor la taxa de folosință achitată de reclamanți, aceasta nu este pentru construcții, ci pentru terenul ocupat de garaje, teren necontestat ca aparținând Municipiului C și cum în cauză acțiunea nu a fost pentru constatarea uzucapiunii, argumentația în acest sens a instanței, nu are nici un fel de relevanță.
Prin a treia critică se arată că nu au invocat nelegalitatea HCL 23/2008, ci neîndeplinirea în ceea ce îi privește pe reclamanți, a condițiilor din acest act administrativ.
Astfel, în raport de conținutul somațiilor, motivarea pârâtului conform căreia sunt necesare întrucât prin HCL nr.23/25.01.2008 privind aprobarea aplicării la "Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități", de fezabilitate și principalii indicatori tehnico-economici pentru obiectivele de investiții din cadrul proiectului "Reabilitarea și extinderea spațiilor verzi din zona I - Municipiului C și adresa Direcției Programe și Dezvoltare nr. 74893/ 16.05.2008, reclamanții dețin garajele în baza autorizației de executare de lucrări nr.326/04.01.1967, care este pentru o construcție definitivă.
Consecința este aceea că în cauză nu își găsesc aplicarea prevederilor HCL 112/1993, garajele nefiind edificate în baza unei autorizații de amplasare a garajelor provizorii emise în baza Hotărârii nr.28/1992 a Consiliului Local al Municipiului C, ci în baza unei autorizații de executare de lucrări emise anterior anului 1992 (anul 1967), iar garajele au un caracter definitiv și nu unul provizoriu.
De asemenea nu sunt aplicabile nici prevederile art.26 lit."d" din 50/ 1991 R (referitoare la săvârșirea unei contravenții), deoarece garajele sunt construcții cu caracter definitiv și nu provizoriu, iar în autorizația de executare de lucrări nr.326/04.01.1967 nu se prevede nici un termen de menținere a construcției.
În aceste condiții nu sunt aplicabile nici prevederile art.33 alin.4 din 50/1991 și care ar fi îndreptățit pârâtul intimat să desființeze construcțiile, deoarece în cauză nu ne aflăm în prezența unei construcții executate fără autorizație de construcție.
Recursul este nefondat.
În cauză, garajele pentru a căror desființare au fost emise somațiile atacate în instanță, solicitându-se anularea acestora, fiind nelegale, sunt amplasate pe terenul proprietatea Municipiului C, făcând parte din domeniul public al acesteia.
Potrivit art.11 din 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, "Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;
c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile."
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, deoarece prin acestea, se consacră dreptul absolut de dispoziție al proprietarei, autoritatea administrativ teritorială asupra terenului, aceasta având abilitatea de a dispune de bun așa cum interesele publice o cer, astfel cum prevăd dispozițiile art.2 din 213/1998.
"Statul sau unitățile administrativ teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii".
În situația în care proprietara terenului socotește că este în interesul public a obține eliberarea acestuia, susținerile privind proprietatea asupra garajelor (de altfel necontestată de intimat), dreptul de folosință asupra unei părți din teren, taxa de folosință plătită pentru terenul ocupat sau caracterul definitiv al lucrărilor rezultat din autorizația de construcție din 1967 sau inaplicabilitatea prevederilor art.33 al.4 din 50/1991, nu pot fi avute în vedere criticile fiind străine motivării primei instanțe, care a avut în vedere tocmai caracterul de domeniu public al terenului pe care sunt amplasate garajele.
Cum în cauză s-a dovedit prin C nr.23/25.01.2008 s-a aprobat de fezabilitate și principalilor indicatori tehnico-economici pentru obiectivele de investiții din cadrul proiectului "Reabilitarea și extinderea spațiilor verzi din zona I - Municipiul C, aprobându-se aplicarea la "Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, legal pârâtul a emis somațiile de eliberare a terenurilor situate în C, zona blocului B6, prin desființarea garajelor, de către recurenții reclamanți.
Criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, cu domiciliul ales în C,-, împotriva sentinței civile nr.29 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul Municipiului C prin Direcția Corp Control a Primăriei Municipiului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21 2009
Jud.fond-
Jud.red--/01.02.2010
Dact.gref.CV/02.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
