Anulare act administrativ . Decizia 547/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 547/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Prefectul Județului I împotriva sentinței civile nr. 280/ din 28 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 280/CA din 28 februarie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea introdusă de reclamantul, în contradictor cu pârâtul Prefectul Județului I, dispunând anularea Ordinului nr. 492 din 30.10.2006, emis de pârât, și repunerea reclamantului în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean I, precum și obligarea pârâtului la plata indemnizației aferente acestei funcții, calculată de la data suspendării și până la data repunerii efective în funcție, și la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingându-se acțiunea introdusă de reclamant în contradictor cu pârâtul Secretarul general al unității administrativ-teritoriale, Județul I, ca urmare a admiterii lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin Ordinul nr. 492 din 30.10.2006, emis de Prefectul județului I, mandatul de vicepreședinte al Consiliului Județean I, deținut de reclamantul, a încetat de drept, înainte de expirarea legală a acestuia, pentru incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care acesta renunță la funcția de administrator, deținută de iar eliberarea a fost decisă de prin hotărârea înregistrată sub nr. 500/5 ianuarie 2004, apreciindu-se că în felul acesta au fost respectate prevederile art. 91 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că renunțarea a fost efectivă, din probatoriul administrat rezultând neimplicarea reclamantului în activitatea societății, în condițiile în care, din bilanțurile contabile, rezultă că societatea nu a desfășurat o activitate profitabilă, fapt ce a condus al întreruperea activității.
Raportându-se la această situație de fapt, prima instanță a apreciat că legiuitorul nu are în vedere, atunci când sancționează incompatibilitățile și conflictele de interese, aspecte formale, el fiind interesat doar de atitudinea efectivă a celui implicat, de intenția, frauduloasă sau nu, a acestuia de a-și folosi influența politică în interes propriu, prin exercitarea concomitentă și a unei funcții administrative în interes propriu situație ce nu se regăsește în cazul reclamantului, considerându-se că, numai în măsura în care alesul local nu se manifestă în sensul declarării renunțării la funcție, acesta este pasibil a suporta sancțiunile impuse de lege.
Tribunalul a apreciat, de asemenea, că în cauza de față este importantă manifestarea de voință a reclamantului, de a renunța la funcția de administrator, acestuia neputându-i fi imputat faptul că societatea, prin reprezentanții si legali, nu și-a îndeplinit obligația de a înștiința Oficiul Registrului Comerțului cu privire la modificările intervenite, elocvente în acest sens fiind considerate declarațiile de avere și de interese pentru anul 2004 și 2005, declarații în care reclamantul a precizat în mod expres că nu deține funcții de conducere în cadrul vreunei societăți comerciale și că nici nu a obținut venituri din asemenea funcții, declarații având valoarea de act public, în condițiile în care a fost dizolvată în baza sentinței nr. 274 din 6 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr-, ca urmare a nedepunerii bilanțului aferent anului 2004.
Raportându-se la dispozițiile Legii nr. 161/2003, prima instanță tras concluzia că legiuitorul a înțeles să sancționeze atitudinea aleșilor locali care nu și-au îndeplinit obligația imperativă de a renunța la funcția deținută, înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate, sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție, sancțiunea intervenind doar în cazul în care alesul local nu renunță la una din cele două funcții incompatibile, doar la propunerea secretarului unității administrativ - teritoriale, apreciindu-se că nu se poate atrage răspunderea reclamantului, prin aplicarea sancțiunii de încetare de drept a mandatului, atâta timp cât legea stabilește exact situațiile când intervine această măsură, considerându-se că emiterea ordinului nr. 492/2006, de către Prefect, este nelegală, justificându-se astfel cererea de anulare a acestui act administrativ precum și cererea reclamantului de a fi repus în funcție, cu plata indemnizației de care a fost lipsit.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Prefectul Județului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de situația juridică existentă la data emiterii actului administrativ contestat, că aceasta are la bază informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului și că, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pretinsa renunțare la funcția de administrator fiind considerată a fi făcută în condiții de inopozabilitate, cu neobservarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, în condițiile în care cel în cauză ar fi trebuit să facă legala opțiune în cel mult 15 zile de la data numirii în funcția publică, fapt ce nu s-a produs în luna iunie 2004, mandatul său încetând de drept la data de 26 iunie 2008.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul avut calitatea de administrator al " " I, că el deține 30% din capitalul social al societății, că în anul 2004 a fost ales, în condițiile art. 101 din Legea nr. 215/2001, în funcția publică de vicepreședinte al Consiliului Județean I, că, în fișa provizorie pentru declarația de interese și în declarația de interese înregistrată la Consiliul Județean I sub nr. 3698 din 5 mai 2005, acesta a declarat pe propria răspundere, la rubrica "Asociat sau acționar la societății comerciale" și la rubrica "Calitatea de membru în organele de conducere, administrație și control ale societăților comerciale", că "Nu este cazul", și că Hotărârea, înregistrată sub nr. 500 din 5 ianuarie 2004, privitoare la "revocarea din funcția de administrator a domnului Profic, începând cu data de 5 ianuarie 2004, având în vedere lipsa de implicare în activitatea societății", a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași abia la data de 16 noiembrie 2006, fără a se proba la ce dată și în ce condiții cel vizat a luat cunoștință de hotărârea celorlalți asociați administratori.
Raportat la această situație de fapt, prima instanță nu avea nici un temei, de fapt și de drept, care să-i permită să anuleze ordinul nr. 492 din 30 octombrie 2006, emis de Prefectul Județului I, act prin care s-a "constatat încetarea de drept a mandatului de vicepreședinte al Consiliului Județean I al domnului, pentru incompatibilitate, prevăzută de art. 87 alin. 1 lit. de din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției".
Actul administrativ menționat fiind doar un act de constatare a stării de incompatibilitate, prima instanță, în cadrul controlului de legalitate, era îndreptățită să verifice doar dacă cele reținute de emitent în preambulul actului corespund sau nu realității și dacă aceasta a fost emis în condițiile și în aplicarea legii, fără a avea posibilitatea de a aduce în discuție chestiuni ce exced prevederilor art. 89 și ale art. 91 din Legea nr. 161/2003, precum ar fi chestiunea culpei alesului local, sau responsabilitatea celorlalți asociați-administratori pentru pretinsa nerespectare a obligațiilor referitoare la asigurarea principiului publicității actelor organelor de conducere ale unei societăți comerciale.
Atâta timp cât în registrul comerțului, ca singur document public în care trebuie să se reflecte actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege, nu a fost făcută mențiunea referitoare la modificările intervenite în componența organelor de conducere ale, în condițiile impuse de Legea nr. 26/1990, dispozițiile art. 91 alin. 4 din Legea nr. 161/2003 îl îndreptățeau pe prefect și totodată îl obligau, să emită ordinul prin care să constate încetarea de drept a mandatului de ales local, raportat la data împlinirii termenului prevăzut la alin. 3 al aceluiași articol, legea nepermițându- pârâtului - recurent să ignore încălcarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 sunt în egală măsură aplicabile atât asociaților și administratorilor, cât și terților.
Ca atare, neîndeplinirea formalităților de publicitate cerute de Legea nr. 31/1990, până la data de 16 noiembrie 2006, lipsește de orice eficiență juridică și opozabilitate actul asociaților și, în relația societății și a asociaților în nume personal, cu terții, în condițiile în care reclamantul nu a propus nici o dovadă cu privire la data și condițiile în care a luat cunoștință de pretinsa revocare din funcție, decisă la data de 5 ianuarie 2004(?) actul producând efecte juridice doar în ceea ce privește pe asociați, nu și în ceea ce privește terții.
Chiar dacă hotărârea de revocare din funcție ar fi fost reală, deși nu se cunoaște în ce condiții a fost convocată și s-a desfășurat adunarea generală a asociaților, și nici dacă hotărârea respectivă a fost înregistrată în registrul de procese verbale al adunării generale, atât administratorii, cât și orice persoană interesată, precum este reclamantul, era în drept și totodată obligat să ceară înscrierea acelei hotărâri în registrul comerțului, pentru a-i da finalitatea cerută de Legea nr. 31/1990 ca act normativ, care guvernează regimul juridic al asociatului și, respectiv, al administratorului, acesta neputându-se deroba de obligațiile ce-i reveneau și implicit de răspunderea ce decurge din neîndeplinirea acestor obligații, pe motiv că nu a cunoscut, a omis sau nu a dat importanța cuvenită dispozițiilor legale referitoare la incompatibilități.
Pentru a face o evaluare deplină și corectă a conduitei reclamantului, prima instanță ar fi trebuit să examineze cu atenție conținutul declarației de interese înregistrată sub nr. 3698/5 mai 2005 întrucât din conținutul acesteia rezultă că acesta nu numai statutul de membru în organele de conducere ale societății comerciale, dar până și calitatea de asociat în condițiile în care aceasta se pierde abia pe data radierii persoanei juridice din registrul comerțului, nici revocarea din funcția de administrator și nici dizolvarea societății neavând vreo înrâurire în ceea ce privește existența și exercițiul drepturilor recunoscute asociaților.
pe reclamant de orice răspundere, pentru faptul de a nu fi asigurat lichidarea stării de incompatibilitate, în termen de 15 zile de la data alegerii sale în funcția publică de vicepreședinte al Consiliului Județean I, prima instanță a ignorat nu doar faptul că actul de constatare a stării de incompatibilitate a fost emis de autoritatea competentă, în baza și în executarea legii, dar a și distorsionat cadrul normativ referitor la incompatibilități, completând în mod nepermis Legea nr. 161/2003 cu o serie de condiționalități ce nu numai că se îndepărtează de la litera și spiritul legii, dar conduc în fapt la anularea acesteia.
Nici din Legea nr. 161/2003 și nici din vreun alt act normativ ce reglementează statutul aleșilor locali, nu rezultă că legiuitorul a fost interesat exclusiv de "atitudinea efectivă a celui implicat, de intenția frauduloasă sau nu a acestuia de a-și folosi influența politică în interes propriu, prin exercitarea concomitent și a unei funcții administrative" și că "omisiunea publicității nu lipsește nici actul prin care reclamantul a renunțat la funcția de administrator și nici hotărârea adunării generale a asociaților de efecte juridice", astfel cum a reținut prima instanță.
O atare construcție juridică contravine nu doar regimului formal instituit prin art. 89 - 92 din Legea nr. 161/2003, dar și însăși sensul legii, care, astfel cum rezultă din chiar titlul ei, s-a dorit a fi un instrument în acțiunea de "prevenirea corupției" și abia după aceea într-un mijloc de "sancționare a corupției," legiuitorul nefiind interesat în a lăsa să se producă acte de corupție, prin încălcarea regimului incompatibilităților, doar pentru a avea apoi prilejul să le sancționeze.
Ca atare, Curtea consideră că pentru aprecierea legalității actului emis de pârâtul - recurent, nu avea nici o relevanță faptul că a desfășurat sau nu o activitate aducătoare de venituri, în perioada în care alesul local și-a exercitat mandatul, ori faptul că acesta nu obținut vreun câștig în considerarea calității sale de asociat sau de administrator sau că încălcarea regimului incompatibilităților nu a urmărit un scop fraudulos, esențial, prin prisma Legii nr. 161/2003, fiind ca cel ales să nu dispună, în prezent sau în viitor, de mijloace care să-i permită utilizarea funcției publice în alte scopuri decât cele pentru care ea a fost creată. problema rezultatului sau al caracterului unei astfel de activități fiind străină concepției regimului incompatibilităților reglementat de Legea nr. 161/2003.
Cum reclamantul nu și-a clarificat, în condițiile legii, statutul său de administrator al unei societăți comerciale, și cum a omis, din motive necunoscute, să declare până și calitatea de asociat al I, în mod greșit prima instanță a apreciat că acesta nu are a răspunde pentru neclarificarea statutului juridic în cadrul societății comerciale al cărui asociat mai este, problema legalității sau nelegalității actului emis în condițiile art. 91 din Legea nr. 161/2003 trebuind să se raporteze la exigențele legii și nu la punctele de vedere ale părților.
În ceea ce privește dispoziția primei instanțe de a-l repune pe reclamant în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean I, Curtea costată că aceasta a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ignorându-se faptul că exercitarea funcției de vicepreședinte al consiliului județean nu poate fi decât rezultatul alegerii sau reinvestirii celui în cauză, în condițiile Legii nr. 215/2001, de către autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale respective.
Ca atare, chiar și în ipoteza în care s-ar fi anulat ordinul de constatare a încetării de drept a mandatului de ales local, prima instanță nu avea dreptul să se substituie autorității deliberative cu rol electiv, decizând soarta mandatului încredințat reclamantei doar consiliul județean fiind în drept a alege, reinvesti ori revoca pe vicepreședintele acestui organism administrativ, neinteresând dacă acest drept este exercitat din oficiu sau urmare unei hotărâri judecătorești, date în condițiile art. 92 alin. 5 din Legea nr. 161/2003.
Având în vedere că în cauză s-a constatat că actul administrativ atacat fost emis în baza și în executarea legii și că în mod greșit reclamantul a fost repus în funcție, în condițiile în care mandatul acestuia înceta de drept pe data de 26 iunie 2008, când s-a constituit noul Consiliu, rezultat în urma procesului electorat, Curtea constată că în mod greșit pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului indemnizația aferentă funcției, întrucât, pe de o parte, indemnizația se cuvine doar pentru munca prestată prin exercitarea efectivă a funcției, iar pe de altă parte pentru că, în ipoteza admiterii acțiunii, cel vătămat era îndreptățit a primi doar despăgubiri, neputându-se face confuzie între dreptul salarial (indemnizație) și despăgubirea cuvenită în cazul anulării actului administrativ.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii și că reclamantul este singur răspunzător de toate consecințele ce au decurs din nerezolvarea, în condițiile legii, a stării sale de incompatibilitate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul pârâtului, va modifica în parte hotărârea atacată și în fond va respinge cererile reclamantului, formulate în contradictor cu pârâtul Prefectul Județului I, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de pârâtul Prefectul Județului I împotriva sentinței civile nr. 280/CA din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictor cu pârâtul Prefectul Județului I, având ca obiect anularea ordinului nr. 492 din 30 octombrie 2006, cererea de repunere în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean I, de obligare a pârâtului la plata indemnizației aferente acestei funcții, pe perioada cuprinsă între data suspendării și până la data repunerii efective în funcție, a cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 492/2006, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține hotărârea recurată în partea referitoare la respingerea acțiunii introdusă de reclamantul în contradictor cu pârâtul Secretarul general al județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
