Anulare act administrativ . Decizia 549/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 549/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 780/ din 04.09.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2008.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Mun. I solicitând anularea anexei 12 lit. c, anexei 12 b și anexei 12 c ale Hotărârii Consiliului Local nr. 198/30.05.2007 și exonerarea acesteia de plata sumei de 17929 lei stabilită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 198/30.05.2007 reprezentând utilizare spațiu cu altă destinație fără contract de închiriere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca folosește spațiul din I,- de peste 18 ani, mai întâi pe baza unui contract de închiriere, apoi ca folosință agreată. La acest imobil a efectuat îmbunătățiri majore în valoare de 600.000 ron. Prin adresa nr. 902/2008 a fost înștiințată că prețul folosinței spațiului a fost triplat conform anexei 12 lit. c, anexei 12 b și anexei 12 c ale Hotărârii Consiliului Local nr. 198/30.05.2007.
A susținut reclamanta că această hotărâre este nelegală deoarece încalcă norme constituționale și principii de drept care consacră egalitatea părților și a tratamentului juridic pentru toate persoanele fizice sau juridice care folosesc imobile. A dispune sancționarea valorică triplă numai pentru faptul că nu există un contract de închiriere înseamnă a dezechilibra raporturile dintre părți și a aduce atingere principiului egalității și echității. Având în vedere că are și un drept de retenție, aplicarea acestui preț este o gravă atingere intereselor generale și particulare ce vizează activitatea firmei. Apreciază că autoritatea locală nu poate să prestabilească prin tarife arbitrare contravaloarea lipsei de folosință, aceasta putând fi apreciată numai în cadrul unui proces civil pe baza unei expertize. Stabilirea pe calea unei hotărâri a consiliului local a valorii folosinței spațiilor neînchiriate înseamnă introducerea arbitrariului în raporturile civile dintre părți.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că din anul 1998 reclamanta - SRL nu mai deține contract de închiriere pentru spațiul din-, ocupând fără titlu construcția respectivă. Spațiul respectiv a fost închiriat prin licitație publică către o altă societate însă această licitație a fost contestată de reclamantă. Nu are nici un fel de relevanță faptul că la acest imobil s-au făcut îmbunătățiri, iar simplul motiv că se percepe o sumă ce depășește puterile financiare ale reclamantei, nu este un motiv de anulare a hotărârii consiliului local, reclamanta putând alege să părăsească spațiul comercial.
Prin sentința civilă nr. 780//04.09.2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu sediul în I,-, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Mun. I cu sediul în I,-, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a deținut și deține spațiul din I,-, mai întâi pe baza unui contract de închiriere, iar din 1998 fără titlu. Prin anexele 12 lit. c, la Hotărârea Consiliului Local nr.198/30.05.2007 s-a stabilit că persoanele fizice și juridice care utilizează spații cu altă destinație decât locuință fără contract de închiriere vor plăti contravaloarea lipsei de folosință a spațiului până la predarea acestuia. Sumele reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului cu altă destinație decât locuință vor avea valoare de trei ori mai mare decât cele din tabelul 1, ținându-se cont de zonă și grupa de activitate; anexele 12 b și 12 c prezintă lista de grupe a profilelor de activitate în raport de rolul și importanța lor, în spațiile cu altă destinație decât locuință precum și zonarea amplasării spațiile cu altă destinație decât locuință din fondul imobiliar de stat.
Instanța a apreciat că această hotărâre este legală și nu încalcă norme constituționale sau principii de drept care consacră egalitatea părților și a tratamentului juridic pentru toate persoanele fizice sau juridice care folosesc imobile. Respectivele prevederi nu instituie privilegii sau discriminări și se aplică deopotrivă tuturor persoanelor fizice și juridice care utilizează spații cu altă destinație decât locuință fără contract de închiriere, deci care se află în aceiași situație. Nu se poate pune semnul egalității între persoanele fizice și juridice care utilizează spații cu altă destinație decât locuință fără contract de închiriere și cele care au contract de închiriere. Așa cum a statuat și Curtea Constituțională în numeroase decizii tratamentul egal se impune doar pentru cei aflați în situații identice. Or, acest principiu a fost respectat de pârât. A dispune sancționarea valorică triplă numai pentru faptul că nu există un contract de închiriere nu înseamnă sub nici o formă a dezechilibra raporturile dintre părți și a aduce atingere principiului egalității și echității. Nimic nu împiedică pe reclamantă să nu plătească această sumă și să părăsească spațiul comercial respectiv. Mai mult, față de valoarea pe piață a chiriilor pentru spațiile comerciale din aceeași zonă, care este de notorietate, instanța a constatat că valoarea percepută de Consiliul Local este mai mică.
S-a reținut că nu are nici un fel de relevanță faptul că la acest imobil s-au făcut îmbunătățiri și că reclamanta ar putea solicita un eventual drept de retenție, aceste aspecte putând fi avute în vedere doar într-o eventuală acțiune în evacuarea reclamantei, ceea ce nu este cazul. A considerat prima instanță că greșit apreciază reclamanta că autoritatea locală nu poate să prestabilească prin tarife arbitrare contravaloarea lipsei de folosință, aceasta putând fi stabilită în cadrul unui proces civil pe baza unei expertize, numai în cazul în care nu a fost stabilită anterior de părți. În virtutea dreptului său de administrare a domeniului public, Consiliul poate stabili astfel de tarife, iar stabilirea pe calea unei hotărâri a consiliului local a valorii folosinței spațiilor neînchiriate nu înseamnă introducerea arbitrariului în raporturile civile dintre părți, pentru că nimic nu împiedică reclamanta dacă nu îi convine acest preț să părăsească spațiul respectiv în orice moment. Mai mult valoarea stabilită nu este arbitrară, ci s-a realizat în funcție de mai multe criterii, ținându-se cont și de valoarea pe piața liberă la astfel de chirii.
Referitor la capătul de cerere accesoriu vizând exonerarea reclamantei de plata sumei de 17929 lei instanța a apreciat că nu există temei legal pentru exonerarea acesteia atât timp cât a folosit efectiv spațiul închiriat, în caz contrar s-ar realiza o îmbogățire fără just temei a acesteia.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta - SRL.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că prima instanță a trebuia să stabilească prin expertiză contabilă sumele ce sunt datorate pentru folosirea unui imobil fără contract de închiriere, că stabilirea unei taxe triple față de cea percepută celor care dețin un spațiu în baza unui contract de închiriere încalcă principiul egalității părților și a tratamentului juridic și că nu există nici o justificare pentru a i se aplica un alt tratament decât cel aplicat firmelor care folosesc un spațiu în baza unui contract de închiriere sau a unui alt titlu.
Prin întâmpinare, Consiliul Local al Municipiului Iaa rătat că recurenta a deținut un spațiu al Municipiului I până în anul 1997 în temeiul unor contracte succesive de închiriere, inițial 240 mp, apoi, din anul 1991, 480 mp în-. Din anul 1998 nu a mai fost încheiat nici un contract de închiriere pentru imobilul respectiv, recurenta ocupându-l fără titlu.
Intimatul a arătat că prin hotărârea atacată nu a făcut altceva decât să stabilească pentru anul 2008 contravaloarea folosirii spațiului respectiv. A susținut că nu a fost de acord cu încheierea unui nou contract de închiriere și că recurenta ocupă spațiul respectiv fără titlu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4, 5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În prezenta cauză reclamanta - SRL a solicitat anularea anexei 12 lit. c, anexei 12 b și anexei 12 c ale Hotărârii Consiliului Local nr. 198/30.05.2007 prin care a fost triplat prețul spațiului pe care îl folosește în I,-, cu contract de închiriere în formă scrisă până în anul 1998 și fără contract de închiriere după 1998.
Pentru a stabili dacă actul administrativ atacat este legal și temeinic prima instanță trebuia să clarifice natura și evoluția raporturilor juridice dintre părți privind folosirea spațiului din I,-, înainte și după anul 1998.
Pentru aceasta trebuia să se observe că după anul 1998 spațiul respectiv a fost folosit de reclamantă contra unei sume de bani în lipsa unui contract încheiat în formă scrisă. În această situație se impunea să se verifice cu ce titlu s-a plătit folosința imobilului respectiv în raport de conduita părților care ar putea fi considerată o tacită relocațiune, prin prelungirea termenului de închiriere a imobilului și perceperea unei sume de bani pentru aceasta.
Pentru a stabili cu certitudine natura raporturilor juridice dintre părți instanța avea îndatorirea de a observa că probele administrate nu sunt suficiente și că se impunea administrarea probelor admisibile pe care le considera utile.
Față de dispozițiile legale susmenționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care va completa probatoriul în sensul celor menționate în considerentele prezente.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 780//04.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Președinte judecător judecător
- - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
