Anulare act administrativ . Decizia 55/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 55/
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantele, și împotriva sentinței nr. 620 /12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, de către grefier, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 15 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecata, înregistrata la Tribunalul Galați -Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ sub nr- din 2 noiembrie 2007, reclamantele, și -în temeiul disp.art. 1 alin. 1 si 2, art. 2 alin. 1 lit. h și j, art.7, art.8 si art.15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificata și art.12 alin. 1 si 2 din Legea nr.50/1991, republicată și modificată-au chemat în judecată civilă pe pârâții Primăria municipiului G si pe reprezentantul său, Primarul municipiului G pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună anularea autorizației de construire nr. 973 30 iulie 2007 emisa pentru construcția din G,- (proprietar ), precum si suspendarea autorizației de construire si oprirea lucrărilor până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantele au învederat instanței-în esență-următoarea situație de fapt:
Subsemnatele sunt proprietari în indiviziune, împreuna cu fiul, respectiv fratele lor - ai imobilului situat în G-, compus din suprafața de teren de 837,17 mp pe care se afla o casa de locuit, curte și gradina.
Inițial terenul deținut în indiviziune a avut suprafața de 1092 mp, dar prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1569/27.08.2002 la BNP suprafața de teren de 246 mp și construcțiile ce se aflau pe aceasta au rămas în proprietatea soților și - și imobilul acestora a rămas cu nr.10, iar lotul ce le-a revenit a primit nr.2. Ulterior, soții au vândut imobilul ce le aparținea numitului care, în anul 2006 solicitat Primăriei municipiului G autorizație de demolare pentru constucțiile existente și de construire a unui imobil.
Încă de la început acesta a creat probleme vecinilor întrucât a obturat accesul pe proprietatea reclamantelor prin instalarea unei barăci, a avut un conflict cu vecina de la nr. 8, aspecte sesizate Inspectoratului de Stat în Construcții G care a luat masurile legale.
Mai mult, a început lucrările de construire fără a avea autorizație de construire, aspect constatat de către aceeași instituție prin adresa nr. 685/26.02.2007, motiv pentru care a dispus sistarea execuției lucrărilor până la intrarea în legalitate.
În ceea ce le privește sunt direct afectate de faptul ca vecinul a început aceste lucrări înainte de a obține autorizație de construire și deci înainte de a obține avizele cerute de Legea nr. 50/1991. Chiar daca aceasta autorizație a fost eliberata de către pârâta Primăria municipiului G la 30.07.2007, a fost data cu încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel, în conformitate cu disp.art. 2.5.6. din Anexa 1 referitoare la conținutul-cadru al proiectului pentru autorizația de construire nr. 973/30.07.2007, Primăria municipiului G trebuia sa verifice existenta acordului vecinilor exprimat în forma autentica, întrucât construcția noua este amplasata în imediata vecinătate a imobilului proprietatea acestora și are o alta destinație, respectiv pentru birouri firma (pe lângă cea de locuința).
De asemenea, deși construcțiile învecinate au toate regimul de înălțime P sau, construcția în cauză are nivelul +
Mai mult, chiar noua construcție pentru care Primăria și Primarul municipiului G au eliberat autorizația menționata are o fereastra deschisa spre proprietatea acestora ( de acces) la o distanta mai decât cea prevăzuta de normele legale.
Pentru aceste motive, era obligatoriu ca pârâtele sa verifice existenta acordului tuturor vecinilor.
Este adevărat ca, a obținut doar acordul coproprietarului -, dar acest acord a fost dat în condițiile în care i-a ascuns adevărata destinație a noii construcții și regimul de înălțime real.
Astfel, - a fost de acord sa se amplaseze o construcție cu destinația numai de locuința și cu un regim.
Aceste acorduri erau cerute de Legea nr. 50/1991 și pârâții aveau obligația legala de a le cere și verifica precum și de a lua masurile de protejare a proprietății particulare învecinate conform disp.art. 33 alin.6b.4, 40 alin. 2 și 43 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Au sesizat diferitele aspecte menționate atât direcției de specialitate din cadrul Primăriei cat și a d-lui Primar, dar nu au luat nici o măsura.
Prin notificarea comunicata la 19.09.2007 au îndeplinit procedură prealabila conform disp.art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecata, reclamantele s-au folosit de proba cu înscrisuri (filele 4-26) și au solicitat proba cu martori si interogatoriul pârâților (file2), probe în administrarea cărora ulterior nu au mai insistat.
De asemenea, în completarea probatoriilor, la termenul de judecata din 29 noiembrie 2007 (fila30) si prin nota de probatorii din 30 ianuarie 2008 (fila 56), reclamantele au solicitat obligarea pârâtei Primăria municipiului G sa înainteze autorizația de construire nr. 973 din 30 iulie 2007, precum si actele care au stat la baza emiterii acesteia, cerere încuviințata de instanța.
La 18 ianuarie 2008 (fila 44), reclamantele au depus cerere, la care au anexat o serie de înscrisuri (filele 45-47), prin care au invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.973 din 30 iulie 2007 emisa de Primăria municipiului G pentru imobilul situat în G- (proprietar ) în conformitate cu disp.art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât:
Consideră actul administrativ menționat nelegal pentru următoarele motive:
1.Nu li s-a cerut acordul în forma autentica pentru ca noua construcție sa fie ridicata la o distanta mai decât cea legala, cu atât mai mult cu cat are și ferestre deschise spre proprietatea reclamantelor.
2.Primaria nu a solicitat proprietarului construcției avizul privitor la sănătatea populației, deși noua clădire nu permite însorirea casei acestora așa cum prevăd dispozițiile legale în materie ( nr. 536/23.06.1997-art.2).
3.Autorizatia nu a fost semnata la poziția "arhitect șef" de o persoana care avea calitatea de funcționar public pentru aceasta funcție, situație constatata de către
Așa fiind, autorizația de construire nr. 973/30.07.2007 nu îndeplinește condițiile de legalitate cerute de Legea nr. 50/1991 și de celelalte acte normative invocate.
Reclamantele au mai depus concluzii scrise (filele 145-146), pentru a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Legal citat si reprezentat în instanța, pârâtul Primarul municipiului G-în calitate de reprezentant al administrației publice locale-a formulat întâmpinare (filele 48-51) si în apărarea sa, a depus la dosar o serie de înscrisuri (filele 37-43, 66-119).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondata, considerând-în esență- ca acestea nu au motivat care este vătămarea care li se aduce prin emiterea actului administrativ în litigiu.
De asemenea, pârâtul a depus precizări (filele 60-65), prin care a invocat excepția conexității, întrucât pe rol mai exista o cauza înregistrata sub nr-, cu termen de judecata la 19 februarie 2008.
Prin înscrisul menționat, pârâtul a reiterat susținerile din întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondata.
Pârâta Primăria municipiului Gad epus note de concluzii (filele 141-144), prin care a solicitat respingerea acțiunii, apreciind ca aceasta este nefondata si nelegala, pentru încălcarea dreptului la apărare.
În aceeași cauza, a depus un memoriu numita -, arhitect șef al municipiului
Excepția conexității prezentei cauze cu dosarul civil nr-, al aceleiași instanțe, a fost respinsa ca nefondata, apreciindu-se ca în cauza nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de disp.art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, modificata si art. 164 alin. 1 din Codul d e procedura civila pentru conexarea celor două pricini.
În sensul precizat, acțiunea înregistrata sub nr. -, cu termen de judecata la 29 februarie 2008 avut ca obiect cererea formulata de reclamanții -, si în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului G și pentru anulare act administrativ, care nu figurează în calitate de părți în pricina de.
Excepția de nelegalitate a actului administrativ a fost apreciată ca nefondată, întrucât:
În temeiul disp.art. 4 alin. 1 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificata, "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, ori din oficiu sau la cererea părții interesate".
Conform dispozițiilor legale menționate, excepția de nelegalitate este utilizata ca mijloc de apărare intr-un proces civil, comercial etc. având ca scop soluționarea cauzei fără a se tine seama de actul administrativ vizat, în măsura în care se constata ca este ilegal.
Instanța de contencios administrativ investita cu soluționarea excepției de nelegalitate trebuie sa verifice concordanta actului administrativ contestat cu actele normative incidente în materie.
În cauza de, contrar susținerilor reclamantelor din cererea din 18 ianuarie 2008, concluziile orale din 29 februarie 2008 si concluziile scrise, autorizația de construire nr. 973 din 30 iulie 2007 fost emisa de pârâtul Primarul municipiului G cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata si modificata, ceea ce face ca excepția de nelegalitate sa fie nefondata.
Astfel, în temeiul disp.art. 40 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicata si modificata, autorizația de construire este actul de autoritate al administrației publice locale, în baza căruia se asigura aplicarea masurilor legale cu privire la amplasarea, proiectarea, executarea si funcționarea obiectivelor de investiții.
De asemenea, prin cererea din 18 ianuarie 2008-prin care au invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ-reclamantele au reiterat susținerile din cererea de chemare în judecata pentru care au solicitat anularea autorizației de construire nr. 973 din 30 iulie 2007 referitoare la lipsa acordului în forma autentica si a avizului privitor la sănătatea populației și nesemnarea la poziția "arhitect șef" de o persoana care are calitatea de funcționar public pentru aceasta funcție.
Acțiunea în contencios administrativ a fost apreciată ca nefondată,pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, modificata, orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de către o autoritate publica, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
În conformitate cu disp.art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, instanța, soluționând cererea la care se refera art. 8 alin. 1 poate, după caz, sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ si sa oblige autoritatea publică să emită un act administrativ.
În fapt, reclamantele sunt proprietari în indiviziune, împreuna cu numitul - ai imobilului situat în G-, compus din suprafața de teren de 837,17 mp, pe care se afla o casa de locuit, curte si gradina conform certificatului de moștenitor nr. 820 din 17 decembrie 1971 si actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 1569 din 27 august 2002 (filele 17-20).
Inițial, terenul deținut în indiviziune de sus-numiții a avut suprafața totala de 1092 mp, iar prin actul de partaj voluntar menționat suprafața de 246 mp teren si construcțiile aferente aflate pe acesta, numerotat cu număr poștal 10, au devenit proprietatea numiților și -, care l-au vândut numitul cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1714 din 13 septembrie 2006.
Urmare cererii nr.31945 din 26 iulie 2007, pârâtul Primarul municipiului Gae mis autorizația de construire nr. 973 din 30 iulie 2007 (fila 37)-a cărui anulare se solicita-prin care a autorizat executarea lucrărilor de construcție la imobilul proprietatea numitului, situat în G-.
Reclamantele au notificat pârâții, solicitând anularea actului administrativ în litigiu pârâta Primăria municipiului G emițând adresa nr. 2657 din 12 februarie 2007.
Susținerile reclamantelor privind lipsa acordului vecinilor, primit în forma autentică a fost înlăturată având în vedere disp.art. 33 alin. 6b.4 din Legea nr.50/1991, republicata, si art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicata, care prevăd situațiile în care se acorda.
În sensul precizat, acordul vecinilor nu este necesar în prezenta cauză, deoarece numitul a formulat cererea nr.31845 din 26 iulie 2007 pentru edificarea unei construcții (locuință), fiind emis de pârâți certificatul de urbanism nr.2032 din 30 iulie 2007, necontestat de reclamante si, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 331/1999.
Dispozițiile legale invocate de reclamanta nu au relevanta în cauza, acordul vecinilor, exprimat în forma autentica pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate fiind necesar numai daca trebuie efectuate lucrări de intervenție pentru protejarea acestora.
Nu au relevanta susținerile reclamantelor, fiind respectata distanta regulamentara de construcția vecinilor conform disp.art. 610 din Codul civil, după cum reiese din proiectul Biroului individual de arhitectura -, anexat la întâmpinare (filele 81-82, 93-101, 110-119).
De asemenea, conform aceluiași înscris, nu este necesar acordul vecinilor, fiind respectate disp.art. 613 din Codul civil, întrucât ferestrele amplasate spre aceea de acces sunt prevăzute cu "panouri fixe" translucide si incasabile, iar cele doua ochiuri de ferestre spre sunt ferestre cu ochiuri fixe si geam mat.
Contrar susținerilor reclamantelor prin Dispoziția nr. 400 din 24 ianuarie 2006, pârâtul Primarul municipiului Gad elegat atribuțiile de serviciu de arhitect șef numitei - (fila 83), care a semnat în calitate de funcționar public actul administrativ contestat.
de considerentele exprese si de dispozițiile legale menționate, Tribunalul a reținut că acțiunea formulata de reclamante este nefondata, și a respins - o ca atare, prin sentința nr. 620/2008.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamantele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentele au arătat că instanța pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii nefiind respectate condițiile prevăzute de lege la eliberarea autorizației în discuție, în sensul că lipsește acordul vecinilor exprimat în forma autentică cu privire la distanța amplasării construcției cât și a amplasării ferestrelor, fiind încălcate astfel prevederile art.610, 612, 613 si 614 Cod civil, cât și disp.legii nr.50/1991.
Primăria, prin organele sale de specialitate, nu a solicitat proprietarului noii construcții avizul privitor la sănătatea populației, conform Normelor privind mediul de viață al populației cuprinse în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/23.06.1997.
Acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond, care a uitat să se pronunțe asupra sa.
Autorizația de construire nr.973/2007 nu a fost semnată la poziția arhitect-șef de o persoană care îndeplinea în mod legal acea funcție de conducere, fiind încălcate prevederile art.51 art.80 al.1 si 2 art.84 al.2 din Lg.188/1999.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra legalității dispoziției nr.400/23.01.2006 reținând în mod ilegal că prin aceasta, Primarul mun.G a delegat atribuțiile de serviciu de arhitect șef numitei care a semnat în calitate de funcționar public actul administrativ contestat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, conf.art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și o aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauza, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Excepția de nelegalizate este una din formele de exercitare a controlului judecătoresc al actelor administrative si tinde la înlăturarea unui act administrativ ce are incidenta intr-o cauza aflata pe rolul instanțelor judecătorești, existenta, condițiile de exercitare si efectele sale fiind reglementate de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004.
Ea constituie o apărare ce poate fi invocată oricând de părțile litigante ca și de instanța din oficiu, iar prin înlăturarea sa nu se ajunge la anularea actului administrativ nelegal ci doar la constatarea ca existenta sa nu produce efecte in soluționarea acelui litigiu.
Ipoteza consacrata de art.4 din Legea nr.554/2004 este aceea în care excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este invocata în cadrul unui alt proces (civil, comercial sau chiar de contencios administrativ), iar instanța, constatând ca de acel act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivata instanța de contencios administrativ competenta material sa verifice criticile autorului excepției, dispunând in același timp suspendarea judecării acelei cauze aflate pe rolul sau.
Există și situația în care excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este invocată într-o cauză având ca obiect cercetarea legalității unui act administrativ, caz în care, în mod evident, instanța nu mai procedează la suspendarea judecării acelei cauze.
In speța, se constată că obiectul cererii formulată de reclamanți era, acela de a se constata, nulitatea absolută a autorizației de construire nr. 973/30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului G pe numele recurentului și ca motivare era invocată împrejurarea ca reclamanții nu și-au exprimat acordul ca locuința pârâtului pentru executarea căreia a fost emisă autorizația să fie amplasată la o distanță mai mică decât cea legală și faptul că persoana care a semnat la poziția de arhitect șef acest act administrativ nu avea aceasta calitate, situația fiind constatata de către ANFP.
La termenul din 18.01.2008, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.400/24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului G motivată prin aceea, că prin emiterea ei au fost încălcate prevederile art.80 al.l si 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
În aceste condiții, se constată în mod evident că reclamanții au solicitat și instanța de fond în mod nelegal a primit această solicitare ca judecata să verifice legalitatea emiterii autorizației nr. 973/30 iulie 2007, atât pe fond, pentru lipsa acordului reclamanților ca executarea locuinței pârâtului să se facă la o distanță mai mică decât cea legală cât și pentru faptul că persoana care a semnat acest act la poziția de arhitect șef nu avea această calitate cât și pe cale de excepție, prin invocarea incidenței art.4 al.l din Legea nr.554/2004, fapt care contravine condiției de admisibilitate prevăzute de acest text care vizează raportul de dependență dintre actul administrativ cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate și soluționare a litigiului pe fond.
Nu este susținută nici critica de fond privitoare la eliberarea autorizației de construire în lipsa acordului reclamanților care sunt vecinii pârâtului recurent.
Astfel, art.33 al.6 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 precizează că acordul vecinilor exprimat în forma autentică este necesar a fi prezentat anterior emiterii unei autorizații de construire în cazul construcțiilor noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă lucrările noi de construire impun măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidări etc.) și dacă prin proiect se menține această obligativitate precum și în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.).
Din examinarea autorizației nr.973/2007 ca și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia rezultă cu evidența că imobilul a cărui executare a fost solicitată are destinația de locuința în regim de cu condiția neafectării proprietarilor vecine, neexistând deci nici una dintre situațiile care impuneau preexistenta acordului vecinilor pentru eliberarea ei.
Așa fiind, este evident ca reclamanții în mod real nu au fost în măsură să probeze existenta unui drept ori al unui interes legitim încălcat prin emiterea autorizației nr.973/2007, situație în care acțiunea acestora nu putea fi primită.
În fine, nici aspectul emiterii acestui act administrativ cu nerespectarea art.47 alin.l si 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 prin semnarea lui de o persoană lipsită de calitatea legală de a ocupa funcția de arhitect șef nu poate constitui un motiv de anulare.
Chiar reală fiind această situație, în combaterea sancțiunii solicitată de reclamanți s-a invocat în apărare aplicarea efectelor teoriei funcționarului public aparent.
În mod corect instanța a observat ca motivele pentru care s-a constatat încetarea de drept a contractului de muncă al arhitectului șef nu sunt de ordin funcțional, material cum ar fi lipsa studiilor, a vechimii sau neîndeplinirea unei alte condiții pentru a dobândi calitatea de funcționar public, doar acestea putând constitui, de principiu, cauze pe baza cărora s-ar putea lua în discuție nulitatea actului semnat de acesta.
În orice caz, faptul ca semnătura arhitectului sef, alături de cea a primarului și secretarului general al unității, există pe autorizația de construire nr.973/30 iulie 2007 unit cu împrejurarea că actul purta antetul și stampila instituției emitente - Primarul Municipiului G - au constituit pentru pârâtul recurent aparența respectării întocmai a unei proceduri legale atât în forma cât și, corelativ, convingerea fermă că actul emis este întrutotul valabil, motiv pentru care el este titularul unui drept legal emis și trebuie să se bucure în continuare de efectele acestuia.
Toate aceste aspecte au fost corect reținute și analizate de către instanța de fond, care contrar susținerilor recurentelor a apreciat în mod temeinic, în baza actelor din dosar, faptul ca au fost respectate prevederile art.613 613 cod civil cu privire la amplasarea ferestrelor.
Potrivit prevederilor.1169 Cod civil cel ce face o presupunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cum recurentele nu s-au conformat acestor dispoziții legale, nedovedind o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, susținerile acestora sunt nefondate.
Nici motivele privitoare la încălcarea prevederilor cuprinse în Normele privind mediul de viață al populației cuprinse în Ordinul MS nr.536/1997, nu sunt fondate, recurentele nefăcând dovada susținerilor, conf. art. 1169 Cod civil.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul asupra recursului declarat de către reclamantele, și împotriva sentinței nr. 620 /12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./09.02.2009
Tehnored./2ex./10.02.2009
Fond-/
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
