Anulare act administrativ . Sentința 55/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 55
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta domiciliată în B,-, -. 2,. 3,. 46, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - B, sector 2,-, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei 587/24.04.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta și lipsă fiind reprezentantul autorității pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință reclamantei că trebuie să timbreze capătul de cerere privind despăgubirile cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru.
Reclamanta arată că până la sfârșitul ședinței va depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere, nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta, depune la dosar note scrise pe care le susține oral și în concluzie solicită admiterea acțiunii constatarea nulității deciziei nr. 587/24.04.2009 emisă de autoritatea pârâtă cu consecința reintegrării în funcția deținută la data demiteri, cu plata daunelor morale. Solicită suspendarea deciziei până la rămânerea irevocabilă a cauzei.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin Decizia nr. 587/24.04.2009 emisă de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamant din funcția de director executiv al, Centru Județean B motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor OG 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.
Împotriva acestei măsuri a formulat reclamantul acțiunea de față criticile sale privind nelegalitatea și netemeinicia măsurii dispuse în privința sa. Așa fiind, acesta a solicitat desființarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.
În dezvoltarea motivelor acțiunii sale, a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.
Totodată, a susținut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse respectiv OG nr.37/2009 este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În dovedirea susținerilor s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost depus actul administrativ contestat, din care rezultă măsura dispusă împotriva sa de autoritatea pârâtă și contestată prin acțiunea de față.
A mai depus reclamant la dosarul cauzei corespondența purtată anterior cu pârâta prin care a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse. În opinia acesteia, demiterea reclamant din funcția ocupata este justificată prin aceea că postul deținut de reclamant a fost desființat iar reorganizarea serviciilor deconcentrate a fost dispusă prin lege.
Totodată pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat, deoarece prin sentința civilă nr. 118/12 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, reclamanta a obținut definitiv și irevocabil suspendarea deciziei nr. 587/2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere prevederile art. 14 al. 6 din. nr. 554/2004, potrivit cu care nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că acțiunea de față este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecății, reclamant a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Măsura dispusă împotriva reclamant este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1.257/7 oct. 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României.
Astfel, instanța Constituțională a reținut că OG 37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de aceste act normativ, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 115 alin. 6 din Constituție potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului".
Printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OG nr.37/2009 se identifică și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. 2 din Constituție, conform căreia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
În sensul art. 2 lit. j din Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 deconcentrarea presupune redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu. Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează si în doctrină, prelungiri în teritoriu ale ministerelor. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.
Cât privește înțelesul sintagmei "afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Legea Fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1.189/6.11.2008 că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Prin OG. Nr.37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.
Astfel, prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, OG 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 lit. j din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
De altfel, a mai statuat Curtea Constituțională, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Nu în cele din urmă Curtea Constituționala a mai stabilit că prin dispozițiile sale OG nr. 37/2009 a exprimat o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție însuși regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, astfel incât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.
Întrucât ineficacitatea acestuia este legată de încălcarea Legii Fundamentale, curtea nu mai apreciază a fi necesară analiza si a altor motive invocate în acțiunea de față, privitoare la încălcarea și a altor dispozițiuni legale naționale sau a unor dispozițiuni internaționale pe care România s-a angajat să le respecte.
Așa fiind, curtea urmează ca admițând acțiunea de față să dispună anularea măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, și reintegrarea reclamantului în funcția si atribuțiunile specifice postului deținut.
Totodată, autoritatea pârâtă va fi obligată și la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite pe perioada demiterii ilegale din funcție.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la daunele moralre solicitate, Curtea cosntată că în afară de propriile sale afirmații, reclamanta nu a făcut dovada că măsura dispusă de autoritatea pârâtă i-ar fi cauzat vreun prejudiciu moral, așa pretins. Pentru acest considerent Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.
Curtea va respinge ca nefondată, excepția puterii lucrului judecat, nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 1201.civ. respectiv art. 163.proc.civ.
Nefondată este și excepția inadmisibilității cererii de suspendare, reclamanta nefundamentâdu-și solicitarea pe art. 15 din. 554/2004.
Având în vedere prevederile art. 15 alin. 4 din. 554/2004, potrivit cărora în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1 și față de împrejurarea că în cauză s-a dispus suspendarea deciziei respective în condițiile art. 14, Curtea urmează să respingă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B,-, -. 2,. 3,. 46, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - B, sector 2,-;
Constată nulitatea deciziei 587/24.04.2009 emisă de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale - și dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv la Centrul Județean B din cadrul.
Respinge cererea de acordare a daunelor morale ca nefondată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge ca nefondate excepțiile autorității lucrului judecat și inadmisibilității invocate de autoritatea pârâtă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 4 ex./com. 2 ex./12.04.2010
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile
