Anulare act administrativ . Sentința 550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 550
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta DIRECȚIA SILVICĂ A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI și B,prin administrator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta Direcția Silvică A, prin consilier juridic, lipsind pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și,prin administrator judiciar,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantei solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr.6351/28.03.2001 emis de Ministerul Economiei și Comerțului. Arată că suprafața de 26715,78. pentru care SC SA deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate se regăsește cuprinsă în amenajamentele silvice din 1976 și face parte din domeniul public al statului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2005, reclamanta DIRECȚIA SILVICĂ A a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI COMERȚULUI (în prezent MINISTERUL ECONOMIEI) și B,prin administrator judiciar, anularea certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 6351/28.03.2001 emis de Ministerul Economiei și Comerțului în favoarea pârâtei de rândul 2 pentru suprafața de 26.715,78 mp, pe motiv că aceasta face parte din fondul forestier, proprietate publică a statului, aflându-se în administrarea reclamantei, prin Ocolul Silvic de Vede.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că această suprafață de teren, inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei de rândul 2, se regăsește cuprinsă în amenajamentele silvice încă din anul 1976, făcând parte din domeniul public al statului, astfel că actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 26 ianuarie 2005, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI COMERȚULUI a solicitat, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, arătând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă titlu de proprietate, ci el atestă o anumită situație patrimonială existentă la un moment dat (data înființării societății comerciale prin hotărâre de guvern). Astfel, dreptul de proprietate a fost dobândit în temeiul legii, anume art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, iar nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.
Prin sentința civilă nr. 3562/12.12.2006 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut pe de o parte că reclamanta a făcut dovada faptului că terenul vizat făcea parte din amenajamentele silvice din anii 1975, 1985 și 1995, fiind situat în UP IV UA C 41 ocolul Silvic de Vede, iar pe de altă parte faptul că, la momentul emiterii certificatului, pârâta de rândul 2 avea doar un drept de administrare asupra terenului, care făcea parte din domeniul public al statului, potrivit pct. 4 din anexa 1 la legea nr. 213/1998.
În soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta SC SA, prin administrator judiciar SC SRL, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 4532/23.11.2007, admițând recursul, a dispus casarea pricinii cu trimitere spre rejudecare.
Rațiunea acestei soluții a constat în necesitatea efectuării unei expertize topografice, care să identifice terenul în litigiu, să stabilească dacă și în ce măsură acesta se suprapune peste amenajamentele silvice, în condițiile în care reclamanta a susținut că documentația care a stat la baza emiterii certificatului a fost greșit întocmită.
În rejudecare, conformându-se îndrumărilor instanței de recurs, instanța a dispus efectuarea expertizei topografice pentru lămurirea faptelor probatorii mai sus relevate, având, prin urmare, ca obiectiv "identificarea terenului în litigiu și stabilirea dacă și în ce măsură acesta se suprapune peste terenurile cuprinzând amenajamentele silvice invocate de reclamantă".
Expertul topograf desemnat a statuat, în considerentele și concluziile raportului său, că "terenul se găsește conform planurilor și hărților forestiere din cadrul amenajării silvice a Pădurii din com. D de Vede în tarlaua 41 ( = amenajarea silvică - ). Acest amenajament silvic apare pe forestieră la fiecare 10 ani. Și în anul 2008 terenul este prins în amenajamentul silvic UP IV - ocolul Silvic de Vede, ca teren în proprietatea statului, sub administrația - Direcția Silvică A - ocolul Silvic R" ( 29 și următoarele dosar rejudecare).
Prin urmare, concluziile expertului topograf, coroborate cu amenajamentele silvice din anii 1976 și 1996, depuse de reclamantă și avute de altfel în vedere de expert la formularea concluziilor sale, confirmă întru totul susținerile reclamantei, apreciate ca dovedite de instanța de fond în primul ciclu procesual.
Or, potrivit punctului 4. din anexa 1 Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, anexă intitulată Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, "pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată" constituie domeniul public al statului.
Curtea împărtășește întru totul opinia pârâtului Ministerul Economiei și Comerțului privind lipsa caracterului constitutiv de drepturi al certificatului; acesta, așa cum îi sugerează și denumirea, doar atestă o situație preexistentă, adică un drept de proprietate având un cu totul alt izvor.
Așa cum se prevede și în preambulul HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, și cum reiese și din fundamentarea în drept a însuși certificatului, temeiul atestării acestui drept se regăsește în art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, potrivit căruia "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sînt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobîndite cu alt titlu".
Or, așa cum reiese din chiar Protocolul invocat de pârâta de rândul 2 în apărarea sa, și care a stat de altminteri și la baza emiterii certificatului, mai exact din anexa 1 la Protocolul nr. 194 din 30.04.1994 privind amplasamentele B ce trec din Administrația Regia Autonomă "" B în Administrația SC SA B ( 145 dosar fond inițial), pârâta de rândul a preluat de la RA doar ceea ce aceasta, ca regia autonomă, deținea asupra unui bun domeniu public al statului, mai exact doar dreptul de administrare.
Prin urmare, situația acestui teren se încadrează tocmai în situația de excepție din art. 20 alin.2, iar atâta timp cât era dobândit "cu alt titlu", recte de administrare, nu putea constitui proprietatea pârâtei SC SA.
În consecință, certificatul atestând o situație juridică, aducând atingere inalienabilității bunurilor din domeniul public al statului, consacrată de art. 136 alin. 4 teza a I-a din Constituția României, Curtea urmează a admite prezenta acțiune și - în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - va anula certificatul contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA SILVICĂ A, cu sediul în mun. A,-, jud. T, împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI, cu sediul în mun. B, nr. 152, sector 1, și SC SA, prin administrator judiciar SC SRL, cu sediul în mun. B,-, sector 2, și, în consecință:
Anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 6351/28.03.2001 emis de Ministerul Economiei și Comerțului.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
