Anulare act administrativ . Decizia 558/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 558/R-CONT
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta BANCA TRANSILVANIA SA C, cu sediul în-, județul C -PRIN SUCURSALA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și intervenienta în nume propriu SC SA R, cu sediul în-, județul V, împotriva sentinței nr. 214 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL R V-CONSILIUL LOCAL R, cu sediul în str. - nr. 14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursurilor s-a amânat la data de 22 mai 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 31.10.2008, Banca Transilvania SA, cu sediul în C-N,-, județul C, prin Sucursala V, cu sediul în Rm. V,-, județul V, înmatriculată la. sub nr.J -, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Rm. V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr.14, județul V, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze în totalitate nr. 251/99 din 27 august 2008, privind exercitarea dreptului de preempțiune la cumpărarea imobilului situat în Rm. V,- (fost nr.5) întrucât este nelegală, netemeinică și tardiv adoptată.
De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării nr- până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, se arată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA, în calitate de vânzătoare și Banca Transilvania SA, în calitate de cumpărătoare, autentificat de Biroul Notarului Public - sub nr. 1087/1 iulie 2008, reclamanta a dobândit proprietatea asupra imobilului situat în Rm. V,-, compus din teren în suprafață 1093,67. și clădire, P+ 1E + M.
Vânzătoarea SC SA a comunicat Ministerului Culturii și cultelor, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V, prin adresa nr. 475 din 28 mai 2008, intenția de a vinde imobilul, oferta Băncii Transilvania privind cumpărarea acestuia precum și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1633 din 27 mai 2008.
Urmare acestui fapt, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vac omunicat SC SA, Consiliului Județean V și Primăriei Municipiului Rm. V, prin adresa nr. 489 din 2 iunie 2008 faptul că nu exercită dreptul de preempțiune privind cumpărarea imobilului situat în Rm. V-, acest drept fiind transferat autorităților publice locale în baza art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001.
Termenul în care autoritățile publice locale pot exercita dreptul de preemțiune potrivit art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001 este de 15 zile de la data când a luat cunoștință, respectiv 3 iunie 2008 și până la data de 18 iunie 2008, inclusiv.
În acest interval de timp, autoritatea publică locală trebuia să facă cunoscut proprietarului imobilului dacă exercită sau nu dreptul de preemțiune pentru ca acesta să întreprindă demersuri în cunoștință de cauză în legătură cu transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat.
Răspunsul Primarului Municipiului Rm. Vaf ost înregistrat la vânzătoarea SC SA pe data de 2 iulie 2008, adică cu 14 zile peste termenul prevăzut de lege și cu o zi după data când s-a perfectat tranzacția dintre SC SA și reclamantă.
S-a susținut că hotărârea Consiliului Local nr.251/99 din 27 august 2008 este emisă cu depășirea termenului prevăzut de art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001 și ca atare este nelegală și netemeinică.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte, iar în drept, acțiunea se întemeiază pe prevederile art.2 alin. 1 lit. a din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ precum și pe prevederile Legii nr.422/2001, ale Legii nr.215/2001 și ale Legii nr.273/2006.
Acțiunea a fost timbrată legal și s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La data de 26.11.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea referitoare la denumirea corectă a pârâtului și a reclamantului, în sensul că înțelege să cheme în judecată Municipiul Rm. V - Consiliul Local, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 14, județul V, iar calitatea de reclamantă o are Banca Transilvania SA, cu sediul în C-N,-, județul
În cauză, la data de 28.11.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC SA, cu sediul în Rm. V,-, județul V, prin reprezentantul său legal, în calitate de administrator, solicitând în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul anularea în totalitate a Hotărârii Consiliului Local Rm. V nr. 151/99 din 28 august 2008 pentru aceleași considerente invocate de reclamantă.
Municipiul Rm. V, Consiliul Local, a formulat întâmpinare la data de 2.12.2008 (filele 62-64 dosar), solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată, pentru considerentul că Hotărârea de Consiliu Local nr. 251/99 din 27 august 2008 este legală și temeinică.
Astfel, se arată că în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, Consiliul Local al Municipiului Rm. V, prin Hotărârea nr. 251/99/27 august 2008 și-a exercitat dreptul de preempțiune la cumpărarea imobilului situat în- (fost nr. 5).
Adoptarea acestei hotărâri s-a făcut ca urmare a faptului că prin adresa nr. 449/2 iunie 2008, înregistrată la Primăria Municipiului Rm. V sub nr. 21882/3 iunie 2008, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vac omunicat că nu-și exercită dreptul de preempțiune privind cumpărarea imobilului din- și potrivit art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001, republicată, transferă dreptul de preempțiune al statului către autoritățile publice locale.
La rândul său și Consiliul județean V prin adresa nr.7828/7830/6 august 2008, înaintează Hotărârea nr. 23/31 iulie 2008, privind renunțarea la dreptul de preempțiune privind cumpărarea imobilului mai sus menționat.
Într-o atare situație, dreptul de preempțiune a fost transferat autorității publice locale, respectiv Municipiului Rm. V, care a înștiințat vânzătoarea SC SA în termen legal că își exercită dreptul de preempțiune la cumpărarea imobilului din- (fost nr. 5) și ca atare hotărârea consiliului local nu încalcă nici o normă legală cum pretinde reclamanta și intervenienta în interes propriu.
Pentru aceste considerente, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 214/10 Februarie 2009 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI DE CONTENCIOS a respins acțiunea formulată de BANCA TRANSILVANIA SA, cu sediul în C-N,-, județul C în contradictoriu cu MUNICIPIUL RM. V, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr.14, județul V, având ca obiect anularea nr.251/99 din 27 august 2008, privind exercitarea dreptului de preempțiune la cumpărarea imobilului situat în Rm. V,- (fost nr.5) și suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, ca nefondată.
Totodată instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC SA, cu sediul în Rm. V,-, județul V, având același obiect ca acțiunea principală (filele 56-60 dosar), ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din actele și probele dosarului rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA, în calitate de vânzătoare și Banca Transilvania SA, în calitate de cumpărătoare, autentificat de Biroul Notarului Public - sub nr.2087/1 iulie 2008, s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Rm. V,-, compus din teren în suprafață de 1093,67. și clădire.
Pentru încheierea contractului menționat, SC SA a comunicat Ministerului Culturii și Cultelor, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V prin adresa nr.475 din 28 mai 2008 intenția de a vinde imobilul, oferta Băncii Transilvania privind cumpărarea acestuia precum și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1633/27 mai 2008.
Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vac omunicat SC SA, Consiliului Județean V și Primăriei Municipiului Rm. V prin adresa nr.489 din 2 iunie 2008, faptul că nu exercită dreptul de preempțiune privind cumpărarea imobilului, acest drept fiind transferat autorităților publice locale în baza art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001.
Susținerea reclamantei și a intervenientului în nume propriu că pârâtul nu a exercitat dreptul de preempțiune în termenul prevăzut de art. 4 alin. 8 din Legea nr.422/2008, nu a fost reținută de instanță, întrucât adresa nr. 449 din 2 iunie 2008 înregistrată la primăria Municipiului Rm. V sub nr. 21882/3 iunie 2008 emisă de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V transfera dreptul de preempțiune pentru cumpărarea imobilului menționat către autoritățile publice locale.
În același mod a procedat și Consiliul Județean V care prin adresa nr. 7838/7830 din 6 august 2008, înainta Hotărârea nr. 23/31 iulie 2008, prin care se renunța la dreptul de preempțiune privind cumpărarea imobilului ce formează obiectul litigiului.
Prin urmare, s-a reținut că dreptul de preempțiune a fost transferat autorității publice locale, respectiv Municipiului Rm. V conform art. 4 alin. 8 din Legea nr. 488/2001 și a înștiințat vânzătoarea SC SA cu adresa nr.21882/3 iunie 2008 pe care a refuzat să o primească, așa cum rezultă din actele justificative aflate la filele 76-78 dosar.
De asemenea, s-a reținut că prin adresa nr. 23978 din 23 iunie 2008 (fila 79 dosar), pârâtul făcea cunoscut intervenientei în nume propriu că a exercitat dreptul de preempțiune în termen legal ca urmare a adresei nr.489/2 iunie 2008 Direcției pentru Cultură, Culte și patrimoniul Cultural Național, respectiv prin adresa nr. 21.882/5 iunie 2008 transmisă prin poștă, însă destinatarul a refuzat primirea acesteia.
Într-o atare situație, s-a reținut că nu se poate invoca tardivitatea exercitării dreptului de preempțiune așa cum solicită reclamanta și intervenienta în nume propriu întrucât orice cumpărător de bună credință are obligația să se informeze cu privire la imobilul pe care dorește să îl cumpere. Banca Transilvania și SC SA nu pot să invoce propria culpă în încercarea de a obține anularea unei hotărâri adoptate de Consiliul local al municipiului Rm. în aplicarea unei legi.
S-a reținut că reclamanta avea cunoștință de regimul juridic de "monument istoric" al imobilului pe care dorea să-l achiziționeze și de consecințele ce decurg din acest fapt.
În procedura administrativă de exercitare a dreptului de preempțiune nu are relevanță împrejurarea că între Banca Transilvania sa și SC SA a existat un contract de închiriere și că Primarul Municipiului Rm. Vae mis autorizația de construire pentru amenajarea imobilului.
Primarului municipiului Rm. V nu putea refuza emiterea autorizației de construire menționată, iar exercitarea dreptului de preempțiune nu este condiționată de o astfel de autorizație.
Municipiul Rm. Vae xercitat dreptul de preempțiune la cumpărarea imobilului din- (fost nr.5) și a înștiințat oficial despre acest lucru și Biroul Notarului Public prin adresa fax nr. 0082 din 23 iunie 2008 (fila 75 dosar).
În consecință, s-a reținut că încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului cu regimul juridic de monument istoric s-a făcut cu încălcarea normei imperative prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.422/2001, motiv pentru care pârâtul a solicitat instanței de contencios administrativ să constate nulitatea acestei vânzări, cerere ce formează obiectul altui dosar aflat pe rolul instanței. Notarul nu putea accepta autentificarea contractului fără să existe la dosar o negație din partea autorității publice locale iar simpla declarație a reprezentantului vânzătoarei SC SA consemnată în finalul actului (filele 29-30 dosar) nu acoperă condiția imperativă prevăzută de art. 4 alin.4 din Legea nr. 422/2001.
Criticile cu privire la data când a fost emisă hotărârea de consiliu local a cărui anulare se solicită și la existența sau inexistența fondurilor necesare achiziționării imobilului în cauză au fost înlăturate, instanța reținând că acestea nu interesează cauza de față întrucât sunt chestiuni administrative și pot fi invocate de proprietarul imobilului numai în situația în care convocați fiind de notar, autoritatea administrativă nu este în măsură să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Totodată, verificând și din oficiu legalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită, tribunalul nu a constatat că au fost nesocotite dispoziții legale de ordine publică care să justifice modificarea sau anularea acestuia.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei ca instanța să dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local nr- până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, neexistând un caz bine justificat și pericolul procedurii unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Banca Transilvania SA CNp rin sucursala V și pârâta SC SA.
În recursul formulat de Banca Transilvania SA CNp rin sucursala V se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond anularea în totalitate a HCL Rm. V nr.251/99/27.08.2008.
În motivare, după expunerea contextului în care s-a declanșat litigiul, se arată că sentința este nelegală, deoarece instanța nu a pus nici un moment în discuție legalitatea hotărârii consiliului local atacate, verificând din oficiu acest act, fără nici o referire cu privire la termenul în care trebuia adoptată hotărârea la obiectului acesteia, la modul de adoptare și la cauzele care au stat la baza adoptării acestei hotărâri.
Se arată că potrivit Legii nr.215/2001, primarul nu are competențe în a exercita dreptul de preemțiune la cumpărarea imobilului, ci numai Consiliul local.
Propunerea de exercitare a dreptului de preemțiune a fost cuprinsă pe ordinea de zi a ședinței Consiliului local abia la 27.08.2008, deși adresa Vaf ost comunicată primarului municipiului și consiliului local la 3.06.2008.
Se susține că hotărârea consiliului local trebuia adoptată în termenul legal de maxim 15 zile, anume până la 18.06.2008, însă chiar și înștiințarea prin intermediul unei firme care distribuie presa a fost făcută tardiv. Adresa nr.23978/23.06.2008 a fost emisă de pârât tot după expirarea termenului de 15 zile, care potrivit Legii nr.422/2001 este un termen maxim, imperativ.
Din faptul că recurenta a luat la cunoștință din certificatul fiscal emis de DGFP V de regimul juridic de monument istoric al imobilului, nu rezultă că-i reveneau alte obligații legale, decât acelea de a face dovada comunicării intenției de vânzare către V și de a nu încheia contractul anterior împlinirii termenului de 15 zile. Or, contractul a fost încheiat în formă autentică după 14 zile de la data la care s-a împlinit termenul în care se putea exercita termenul de preemțiune, respectiv 1.07.2008.
De asemenea, se arată că instanța de fond a făcut aprecieri în legătură cu obiectul altui dosar aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea fără a solicita un punct de vedere al notarului care a autentificat actul de vânzare-cumpărare.
Din procesul verbal al Consiliului local reiese că primarul cunoștea faptul că simpla înștiințare adresată vânzătoarei pentru exercitarea dreptului de preemțiune nu are nicio valoarea juridică fără adoptarea unei hotărâri a consiliului local în acest sens.
Nici o prevedere a legii nu interzice încheierea contractului de vânzare-cumpărare după expirarea termenului de 15 zile de decădere, în care trebuie exercitat dreptul de preemțiune.
De asemenea se susține că are relevanță în cauză faptul că între pârâtă și intervenientă există un contract de închiriere cu privire la imobilul în discuție, precum și că primarul a semnat autorizarea de construire pentru amenajarea spațiului ca sediu bancar, deși în ședința consiliului local s-a specificat că spațiul va fi folosit pentru funcționarea unei grădinițe.
Consiliul local a adoptat hotărârea atacată fără să cunoască sursele de finanțare pentru cumpărarea imobilului.
Se critică sentința și pentru aceea că nu ține seama de principiile transparenței și publicității bugetare, nici o cheltuială din fondurile publice neputând fi angajată dacă nu este aprobată cumulativ și prealabil adoptării unei hotărâri.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea NR.422/2001, Legea nr.215/2001, Legea nr.273/2006 și Legea nr.7/1996.
În recursul formulat de SC SA se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond anularea în totalitate a HCL Rm. V nr.251/99/27.08.2008.
Se critică sentința deoarece aceasta a fost greșit motivată prin prisma unui alt litigiu având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2087/01.07.2008.
Instanța nu a analizat legalitatea actului administrativ atacat și nu a motivat aceste aspecte.
Propunerea privind exercitarea dreptului de preemțiune trebuia formulată și discutată în termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr.422/2001, însă aceasta a fost analizată tardiv, depășindu-se cu 69 de zile termenul de exercitare al dreptului de preemțiune.
De asemenea se critică motivarea instanței prin care s-a reținut că aceste chestiuni sunt de natură administrativă și nu interesează cauza de față.
În drept sunt invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată în raport de dispozițiile art.3041pr.civ. curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente comune, care vor înlocui considerentele reținute de către prima instanță parțial:
Obiectul cererii de față este dat de anularea unei hotărâri a Consiliului Local prin care s-a stabilit exercitarea dreptului de preempțiune pentru achiziționarea unui imobil înscris în lista monumentelor istorice.
Principalul motiv de nulitate invocat de către reclamantă și intervenientă este dat de faptul că dreptul de preempțiune nu a fost exercitat în termenul imperativ prevăzut de lege, astfel că în lipsa acestei exercitări imobilul urma să se înstrăineze liber.
Relevanța unui asemenea motiv în raport cu cerințele de validitate ale unei hotărâri de Consiliul Local nu poate fi însă reținută. Astfel, pentru ca hotărârea Consiliului Local să fie valabilă ea trebuie să respecte cerințele Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, respectiv să fie luată în exercitarea atribuțiilor recunoscute de lege - art. 36 din nr. 215/2001 și să se respecte procedura prevăzută de art. 39 și următoarele din nr. 215/2001.
Validitatea unei hotărâri a Consiliului Local nu se raportează la conținutul hotărârii decât în ce privește recunoașterea prin lege a atribuțiilor acestui organ administrativ, în domeniul în care se ia hotărârea.
De asemenea, oportunitatea sau momentul la care se adoptă o hotărâre nu produce efecte asupra validității acesteia, ea reprezentând manifestarea voinței autorității locale, în conformitate cu prevederile legii privind administrația publică locală.
Faptul că asemenea atribuții sunt legate de exercitarea unor drepturi recunoscute prin acte normative speciale, cum este cazul Legii nr. 422/2001 - art. 4, nu poate atrage nulitatea hotărârii, determinat de momentul la care aceasta a fost adoptată.
Astfel, pentru analiza validității hotărârii Consiliului Local este necesar ca acesta să-și exercite numai atribuțiile prevăzute de lege și după procedura legală.
Potrivit art. 36 alin. 2 lit. b și c din nr. 215/2001 Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului; c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
De asemenea, alin. 4 lit. a) și d) al aceluiași text arată că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege consiliul local: a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar; d) aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii.
În consecință, Consiliul local are ca atribuție exercitarea dreptului de preempțiune la cumpărarea unui imobil care intră sub incidența unui act normativ special, prin hotărârea Consiliului unitatea administrativ teritorială manifestând voința în exercitarea respectivului drept.
Totodată, față de conținutul hotărârii atacate nu rezultă că aceasta ar fi fost adoptată fără respectarea cerințelor art. 39 - 45 din nr. 215/201 privitor la ordinea de zi, convocarea ședinței, cvorum și majoritate, condiții de vot. Pentru adoptarea unei hotărâri este necesară convocarea ședinței, scris, cu cel puțin 5 zile înainte ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. De asemenea roiectele p. de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) și (4).
Ca atare, adoptarea unei hotărâri presupune proceduri și termene care se urmează după dispozițiile sus menționate.
Faptul că un act normativ special prevede un termen imperativ în care trebuie exercitat dreptul de preempțiune nu se poate reflecta asupra luării hotărârii și asupra validității acesteia. Dacă autoritatea publică decide să exercite dreptul dar o face fără respectarea anumitor termene, un asemenea aspect nu poate invalida hotărârea luată, o eventuală analiză a modului de exercitare a dreptului de preemțiune și a efectelor produse de acest exercițiu peste termenul legal, urmând a fi analizată în procedura care poartă asupra validității actelor încheiate cu sau fără respectarea acestui drept.
De altfel, chiar în motivele de recurs se arată că asemenea aspecte trebuie să fie avute în vedere în mod normal în litigiul privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare ( 6 dosar recurs), ceea ce relevă faptul că în cauza de față lipsește interesul în a solicita desființarea hotărârii Consiliului Local privitor la exercitarea dreptului de preempțiune.
Ca atare, legalitatea hotărârii atacate trebuie apreciată prin prisma cerințelor Legii nr. 215/2001, momentul la care s-a concretizat o asemenea manifestare de voință, urmând să fie avut în vedere în procedura în care se discută validitatea contractului, încheiat după susținerile pârâtei, fără respectarea dreptului de preemțiune.
Astfel, criticile aduse hotărârii Consiliului Local din 27.08.2008 sunt lipsite de interes, în dosarul privind nulitatea fiind necesar a se analiza ce efecte a produs asemenea hotărâre, sau dacă mai poate produce vre-un efect.
In ce privește faptul că în bugetul anului în curs nu era prevăzută suma necesară pentru achiziționarea imobilului, se constată că acest aspect nu poate atrage nulitatea hotărârii, fiind cert că bugetul se întocmește conform nr. 215/2001 la propunerea primarului și se adoptă de Consiliul Local, fără a putea anticipa eventuale transferuri de proprietate pentru care autoritatea urmează să-și exercite dreptul de preemțiune. Chiar și în aceste condiții, rectificarea bugetară poate constitui sursa pentru sumele necesare achitării prețului, deoarece dacă s-ar considera că neprevederea în buget a acestor sume atrage nulitatea hotărârilor luate pe parcursul unui an, ar însemna că niciodată dreptul de preemțiune cu privire la un act ce se încheie în cursul anului, după elaborarea bugetului, nu mai este posibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312.proc.civ. instanța va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta BANCA TRANSILVANIA SA C, cu sediul în-, județul C - PRIN SUCURSALA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și intervenienta în nume propriu SC SA R, cu sediul în-, județul V, împotriva sentinței nr. 214 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL R V-CONSILIUL LOCAL R, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex/12.06.2009
Jud.fond Gh.
OPINIE SEPARATĂ
pentru admiterea recursurilor și modificarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii și a cererii de intervenție, iar pe fond anularea Hotărârii Consiliului Local Rm. V nr.251/99/27 august 2008, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art.4 alin.5 din Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice sau juridice care intenționează să vândă monumente istorice vor înștiința în scris direcția pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național județean, respectiv a Municipiului
Deosebit, potrivit art.4 alin.7, termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maxim 30 de zile de la data înregistrării la Ministerul Culturii și Cultelor a înștiințării prevăzută la alin.5.
În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor nu-și exercită dreptul de preemțiune în termenul prevăzut la alin.7, acest drept se transferă conform alin.8, autorităților publice locale care-l pot exercita în maximum 15 zile.
În cauză instanța de fond a reținut corect că după ce proprietarul SC SA a comunicat Ministerului Culturii și Cultelor - Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național V, la data de 28 mai 2008, intenția de a vinde imobilul în litigiu, la data de 2 iunie 2008, această instituție a încunoștiințat proprietarul, Consiliul Județean și Primăria Municipiului Rm. V că nu-și exercită dreptul de preemțiune.
În consecință a devenit aplicabil alin.8 al art.4 din Legea nr.422/2001, dreptul de preemțiune transferându-se autorității locale care trebuia să-l exercite în termen de 15 zile de la data de 2 iunie 2008.
Pârâtul a înregistrat însă la vânzătoare răspunsul referitor la poziția sa față de dispoziția legală evocată, abia la data de 2 iulie 2008, iar la data de 27 august 2008 a adoptat hotărârea în discuție prin care și-a exercitat dreptul de preemțiune la cumpărare.
Față de succesiunea datelor prezentate, rezultă că exprimarea pârâtului în sensul de a dobândi imobilul s-a făcut tardiv în raport de dispozițiile legale expuse și după înstrăinarea acestora la data de 1 iulie 2008 către intervenientă Banca Transilvania SA.
În consecință greșit instanța de fond a respins acțiunea apreciind că pârâtul și-a exercitat dreptul legal de preemțiune în termen.
Reclamanta și intervenienta justifică interesul promovării acțiunii de față întrucât actul administrativ ilegal analizat îi este opozabil, iar constatatrea cu caracter irevocabil a emiterii acestuia în termen îi poate fi opusă în litigiul având ca obiect anularea contractului de vânzare ce se poartă între părți.
În raport de toate considerentele expuse urmează deci ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie admise recursurile și modificată sentința, iar pe fond admisă acțiunea și cererea de intervenție în sensul anulării Hotărârii Consiliului Local nr.251/99/27 august 2009.
Președinte,
-
Red.
/2ex/12.06.2009
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
