Anulare act administrativ . Sentința 558/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 558/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de către reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ - OUG nr. 71/2009.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru reclamantă și consilier juridic pentru intervenientul Ministerul Finanțelor Publice lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 6 noiembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, transmise fax și primite și prin poștă în data de 9 noiembrie 2009, note scrise din partea pârâtul Guvernul României, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantei.
Reprezentanta intervenientului Ministerul Finanțelor Publice arată că susține excepția inadmisibilității așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în scris.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției, susținând că argumentele invocate de pârât sunt neîntemeiate, prin raportare la dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii nu este excepția de neconstituționalitate ci anularea actului normativ pentru motive de neconstituționalitate.
Curtea, după deliberare, raportat la dispozițiile art.137 pr.civ, reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.
CURTEA
Prin acțiunea formulată de către reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat anularea actului administrativ normativ reprezentat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 416 din 18 iunie 2009 și s-a Invocat totodată excepția de neconstitutionalitate a acestei ordonanțe prin raportare la art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 44, art. 53 și art. 115 din Constituția României, precum și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocolul adițional la aceasta.
În motivare se arată că prin Ordonanța de urgență nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a stabilit că plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, titluri având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul bugetar, se va realiza eșalonat, în termenele prevazute de art. 1, iar ca si modalitate de plată s-a precizat că urmează ca prin ordin al ordonatorilor de credite să fie stabilită procedura de efectuare a plății.
Față de dispozițiile cuprinse în art. 7 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, conform cărora plângerea prealabilă împotriva actului normativ sus-mentionat, nu se încadrează în condițiile imperative prevazute pentru recursul grațios din legea aratată mai sus, datorită necesității urgentării procedurilor de anulare a acestui act care prezinta un caracter excepțional în sistemul normativ românesc, precum și în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ, consideră oportun direct sesizarea instanței de judecată, pentru următoarele considerente: eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență contestate, ba chiar și pentru titlurile ce devin executorii până la 31 decembrie 2009, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul bugetar, determină situația în care statul în condițiile date se face vinovat de nerespectarea hotărâri lor judecătorești, care, în urma ramânerii irevocabile, ori chiar și numai în stadiul de definitive, în materia supusă discuției, sunt executorii de drept, având o importanță deosebită pentru reclamanți, întrucât este vorba de drepturi salariale, ce reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă, și care, așa cum se știe deja, trebuie plătite înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 156 din Codul muncii, iar la stabilirea și la acordarea salariului, același cod, stipulează în mod imperativ că este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală (alin. (3) al art. 154). Considerentele de ordin economic, privind consecințele privind "imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de România" trebuie urmărite prin prisma dispozițiilor constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului relative la restrângerea unor drepturi câsțigate, și mai mult chiar, la punerea în executare a hotărârilor judecătorești. Fără îndoială, dreptul de un proces echitabil și accesul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă principiul preeminenței dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești este un aspect intern al accesului efectiv liber la justitie. Faza de executare a unei hotărâri judecătorești face parte din procesul civil, în sensul art. 6 pg. 1 din Convenție, iar neexuecutarea sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la un tribunal, dacă nu se înscrie printre cazurile, expres și limitativ prevăzute, de restrângerea a drepturilor fundamentale. Ori, în raport de situația creată prin adoptarea actului normativ atacat, a fost încălcat acest principiu fundamental, întrucât art. 6 din CEDO a fost golit de conținutul său, nemaifiind unul efectiv, ci doar iluzoriu, atâta vreme cât statul a pus mai presus de siguranța cetățeanului "interesul general" care nu are însă o justificare rezonabilă, așa cum se prezintă din motivația Guvernului, deoarece nu este vorba de condiții care să se plieze pe cele stipulate de art. 53 din Constitutie, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, exercitiu care poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Totodata, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
De asemenea, prin acest act normativ se încalcă art. 16 din Constituție, întrucât se creează discriminare între cetățean și statul R, dând posibilitatea organelor administrative ale statului să prelungească în mod nejustificat executarea titlurilor executorii deținute de personalul ce activează în sistemul bugetar. În aceste context, prin discriminare se înțelege orice măsură sau criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Referitor la obligația statului de a asigura executarea silită a unor hotărâri judecatorești prin hotărârea Constantin Oprea Romania din 8 noiembrie 2007, CEDO a sancționat statul român pentru lipsa unor eforturi suficiente pentru asigurarea executării silite a unor persoane fizice, Curtea considerând că statul are obligația pozitivă de a asigura executarea unor hotărâri judecatorești, altfel dreptul de acces la justiție rămânând unul formal și inutil. Statul trebuie să ia masurile pe care i le permite legislația internă pentru a presa o persoana de drept privat să își execute creanțele stabilite prin hotărâri judecatorești, iar în ce privește titlurile executarii împotriva autorităților statului, care, încorporând garanția imparțialității și independenței actului de justiție, acestea ar trebui executate din oficiu, în mod benevol.
Dimpotrivă însă, în speța de față, tot statul aprobă amânarea executări, ca o măsură de protecție a instituțiilor sale în raporturile cu proprii creditori? Fără îndoială nu se garantează creanțele asupra statului, așa cum impune art. 44 alin. (1) din Constituție. Plata drepturilor salariale restante se prelungește în mod nejustificat, iar motivația dată de Guvern în privința acestui aspect nu are o justificare rezonabilă (acel caracter de situație extraordinară, de urgență, ca și condiție extrinsecă adoptării ordonanțelor de urgență imperativă), măsura transpusă în practică nefiind necesară în corelație cu mijloacele folosite și scopul urmarit de legiuitor, stabilite în nota de fundamentare. Adoptarea acestui act normativ nu a fost motivată de necesitatea unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost impusă de diverse situații de ordin financiar. În acest sens nu se poate remarca similitudinea (identitatea) situației recent create, cu cea apărută cu ocazia adoptării OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției (mai exact statuarea eșalonării plății drepturilor câstigate în instanță în sistemul justiției), precum și deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea acestor măsuri. ( nr. 104/2009, nr. 784/2009).
Relativ la principiului separați lor puterilor în stat, în virtutea textelor constituționale, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești au misiunea constituțională de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective. În acest caz însă, există o vădită Încălcare a acestui principiu de către Guvernul Romaniei care a abuzat de un drept constitutional, anume acela de a fi competent să edicteze norme juridice cu putere de lege, în cadrul soluționării unui proces în curs de desfășurare, având în vedere că a procedat la schimbarea regulilor jocului în cursul acestuia, prin încălcarea principiului separației puterilor în stat, intervenind peste puterea judecatorească, edictand norme care suspendă în mod nepermis o procedura judiciară în curs de derulare - executarea hotărârilor judecătorești. Ori, acest lucru este inadmisibil într-un stat de drept, în care amânarea sau eșalonarea executării unei hotărâri judecătoresti este atributul exclusiv al judecătorului, prin chiar hotărârea ce dezlegă pricina, ca un act de clemență, în considerarea poziției economice a debitorului. (art 110 1 cod civil și art. 262 Cod procedură civilă).
O altă problemă constituțională a implicațiilor acestei ordonanțe de urgență ar putea fi și cea referitoare la art. 15 alin. (2) din Constituție, care stabilește că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Fără îndoială că referitor la acele hotărâri judecătorești devenite executorii înainte de adoptarea ei și neexecutate, acest act normativ retroactivează și, direct sau indirect, este de natură să bulverseze stabilitatea raporturilor juridice constituite sau consființite printr-o hotărâre judecătorească, titlu executoriu prin ea însăși, susceptibile de realizare prin executare silită. Nu în ultimul rând, reglementarea generalizatoare prin sintagma "executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar", extinderea la toate categoriile de drepturi și de hotărâri, precum și la toate categoriile de instituții bugetare și ordonatori de credite, nu poate avea ca și considerente "influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009", ori "imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României" pentru cel puțin următoarele motive și situații: în primul rând, în cazul instituțiilor bugetare care dețin fonduri necesare punerii în executare a respectivelor hotărâri judecătorești, sau chiar mai mult aceste fonduri au fost prevăzute în bugetele lor; în al doilea rând, în acele situații în care hotărârile judecătorești au fost date în cauze având ca obiect respectarea unor prevederi contractuale la nivel de instituție, de pildă pentru executarea contractelor colective de muncă legal Încheiate la nivelul unor instituții ale administrației locale, care prevedeau drepturi de natură salarială ce urmau să fie acordate din veniturile proprii, iar sumele necesare respectării acestor clauze contractuale au fost aprobate în bugetele locale, fie pe anii anteriori, fie pe anul 2009. În aceste situații nimic nu justifică, nici măcar lipsa fondurilor, restrângerea dreptului privind remunerarea muncii ori ne executarea hotărârilor judecătorești.
În concluzie, OUG nr.71/2009 este una nelegală, atât din punct de vedere extrinsec, prin prisma art. 115 din Constituție, cât și de fond, a implicațiilor și consecințelor unei astfel de măsuri.
Având în vedere că în cazul acțiunilor împotriva ordonanțelor Guvernului, se poate introduce acțiunea însoțită de excepția de neconstituționalitate, s-au reiterat motivele și în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG 71/2009.
Astfel, în cauza de față, Guvernul a încălcat dispozițiile imperative ale art. 1 alin. (4) din Constitutie, care prevad principiul seprarării puterilor în stat, textul ordonanței excluzând posibilitatea executării silite a statului cu privire la sumele cuprinse în titluri executorii, debitorul - statul, având astfel libertatea de a amâna sine die executarea obligațiilor stabilite prin titlu. Sunt încălcate astfel, și prevederile constituționale ale art. 11, art. 20, art. 21, art. 44 alin.(1) și (2) și ale art. 6 pf. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și art.1 din Primul Protocolul adițional la Convenție.
Totodată, norma contestată este contrară prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o inegalitateîÎntre instituțiile statului și particulari în ceea ce privește regimul executării silite asupra fondurilor bănești, care nu poate fi justificată prin necesitatea asigurării bunei funcționări a instituțiilor de stat și de îndeplinire a obligațiilor sale internaționale, întrucât în alte cauze, ca de pildă mărirea pensiilor, a găsit resursele necesare acoperirii măsurilor dispuse.
Consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență criticate sunt neconstituționale în raport de prevederile art. 11, art. 20, art. 21 din Constituție și art. 6 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.1 din Primul Protocolul adițional la aceasta. Acest act normativ creează o stare de imposibilitate pentru creditori de a-și pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva statului, întrucât acestea nu plăteste de bunăvoie, ori, garanțiile unui proces echitabil de care a beneficiat justițiabilul în cursul fazei judiciare a procedurii își pierd rațiunile de a fi, în situația în care administrația refuză, omite sau întârzie să execute hotărârea judecătorească. În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - de pildă cauzele Di Pede contra Italiei și Popescu contra României, în care se statuează că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din CEDO, vizează și executarea hotărâri lor judecătorești. Totodată, creează un exces de protecție a instituțiilor publice în raporturile cu creditorul privat, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.
În fine, dispozitiile criticate contravin art. 15 alin. (2), act. 16, art. 53 din Constituție, textul de lege având implicații retroactiv, lezând drepturile și interesele legitime ale creditorilor, creând un regim discriminatoriu, de favoare pentru debitorul reprezentat de statul român și o protecție sporită a proprietății instituțiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanțe certe, lichide și exigibile. Exceptarea veniturilor instituțiilor publice de la executarea obligațiilor de plată ce le revin acestora, pe considerente de ordin financiar, chiar și în cazurile în care aceste fonduri ar exista și ar fi cuprinse în bugetele acelor instituții, este fără îndoială o măsură de restrângere pe de-o parte a dreptului la remunerarea muncii, câștigat în instanță, iar pe de altă parte a dreptului la executarea hotărârilor judecătorești, fără însă a se încadra în cazurile expres și limitativ reținute de art. 53 din Constituție.
În considerarea celor mai-sus menționate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de act. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, solicită să se constate că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Guvern sus-menționate este admisibilă, (a fost ridicată în fața instanței de judecată, iar dispozițiile atacate au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece obiectul acesteia este, anularea actului normativ reprezentat de această Ordonanță, iar în mare parte, justificarea acestei anulări este neconstituționalitatea dispozițiilor atacate excepția a fost ridicate de către Federația Națională a Sindicatelor din Administrației, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, iar condiția prevăzută de alin. (3) al art. 29 din Legea nr.47/1992 este și ea îndeplinită deoarece Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat anterior printr-o decizie asupra constituționalității acestor dispoziții normative)
astfel încât solicită a sesiza, prin încheiere motivată Curtea Constituțională și să se dispună suspendarea cauzei pe fond până la soluționarea acestei excepții.
Prin cererea de intervenție formulată de Ministerul Finanțelor Publice se solicită respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivare se arată că Ministerul Finantelor Publice este initiator al Ordonantei de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executarii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin aceasta justificandu-si calitatea procesuala de intervenient in interesul Guvernului Romaniei.
Având in vedere aceasta calitate, si in raport cu obiectul cauzei dedusa judecatii, se solicită a se constata ca sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea in principiu a cererii de intervenție.
Este evident ca, in aceasta situatie, in care este contestata Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executării având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Ministerul Finanțelor Publice are interesul de a demonstra legalitatea si constituționalitatea acesteia, aparand astfel interesele in calitate de inițiator al ordonanței de guvern.
In temeiul art. 52 alin. (1) Cod procedura civila, se solicită a se încuviința in principiu cererea de intervenție si sa se dispună comunicarea către celelalte parti.
Așa după cum se poate observa, obiectul actiunii il reprezinta exclusiv anularea nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, actiunea fiind însotita si de excepția de neconstitutionalitate a aceluiași act normativ, sens in care trebuie avute in vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit carora:,(1)Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.(5)Acțiunea prevăzuta de prezentul articol poate aveacaobiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciilecauzateprin ordonanțe ale Guvernului, (anularea actelor administrative emise in baza acestora, precum si, dupa caz,( obligarea unei autoritati publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative".
Așadar, scopul legiuitorului nu a fost acela ca instantele judecatoresti sa se substituie Curtii Constitutionale si sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea ordonanțelor Guvernului, si nici sa anuleze astfel de acte normative.
Pentru a se putea pune in discuție sesizarea Curtii Constitutionale pentru a se pronunta cu privire la constituționalitatea unei ordonante a Guvernului, este imperios necesar ca acțiunea sa aibă in principal, ca obiect, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise in baza acestora, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Or, din cererea de chemare in judecata nu rezulta ca a fost respectata aceasta dispozitie legala, si, ca atare, astfel formulata, acțiunea apare ca inadmisibila.
Trebuie avut in vedere, in acest sens, si faptul ca, dispozitiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate, prin Legea nr. 262/19.07.2007, dupa ce Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 660/04.07.2007 a stabilit ca,"dispozițiile art.9din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care permit ca acțiunea introdusa la instanta de contencios administrativ sa aiba ca obiect principal constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante sauaunei dispoziții dintr-o ordonanța".
"Apreciază ca aceasta solutie a Curtii Constitutionale este corecta, mai ales ca nici legiuitorul care a adoptat Legea nr. 554/2004 nu a avut in vedere posibilitatea transformării acțiunii in contencios administrativ intr-o acțiune îndreptata "direct" împotriva ordonantelor Guvernului. Este de la sine înțeles ca, data fiind natura juridica specifica a ordonantelor guvernamentale, nu se poate concepe atacarea acestora, in sensul formulării unei acțiuni in anulare sau a unei acțiuni având ca obiect principal constatarea neconstituționalității, in fata instanței de contencios administrativ.
Dincolo de aspectele procedurale, cea mai semnificativa completare adusa articolului comentat se regaseste in cuprinsul alineatului final, unde se indica in ce consta, la modul concret, obiectul actiunii: acordarea de despagubiri pentru prejudiciile ca uza te prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise in baza acestora, precum si, dupa caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative." (Legea contenciosului administrativ - Comentariu si jurisprudența, Prof. dr. lorgovan, - Universul Juridic, B, 2008).
Ordonanța vizeaza modul de plata a sporurilor acordate prin hotarari judecătorești, care nu sunt reglementate prin lege, si in niciun caz nu are in vedere salariul de încadrare sau alte sporuri stabilite potrivit legii (spor de vechime, indemnizație de conducere etc.), la care este îndreptățita orice persoană încadrata in munca.
De asemenea, ordonanța nu reglementeaza reguli de plata a sumelor stabilite prin hotarari judecătorești irevocabile in funcție de data pronunțării acestora, ci doar stabileste data la care urmează a fi făcuta plata, nefiind astfel afectata in niciun fel existenta dreptului ci doar realizarea lui, respectiv modul de plata in anul 2009.
Sumele rezultate din titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din instituțiile finanțate integral sau parțial din bugetul de stat si bugetele de asigurări sociale de stat cumulează la sfarsitul semestrului" al anului curent peste 2.231 milioane lei, reprezentând 0,450/0 din produsul intern brut prognozat pe anul curent.
Din totalul de 2.231 milioane lei, 1.803 milioane reprezinta drepturile aferente personalului din sistemul judiciar. Aceasta suma este cu 18% mai mare decat cheltuielile de personal aprobate institutiilor din sistemul judiciar in anul 2009. Cu titlu de exemplu, la nivelul Ministerului Public titlurile executorii reprezinta 97% din bugetul aprobat pe anul 2009, in timp ce la Ministerul Justitiei si Libertatilor acest procent este de 65%.
Plata titlurilor executorii reprezentând drepturi de natura salariala pentru personalul bugetar poate afecta grav activitatea unor institutii publice, punerea in executare a acestora fiind posibila numai prin majorarea cheltuielilor de personal pentru acest an, concomitent cu majorarea corespunzătoare a nivelului deficitului bugetar, ceea ce ar periclita îndeplinirea angajamentelor asumate prin Memorandumul de Intelegere încheiat intre Comunitatea Europeana si Romania, care a fost ratificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2009.
Comisia Europeana monitorizeaza si analizeaza progresul realizat de tara noastra in atingerea țintei de deficit cat si in ceea ce priveste reducerea cheltuielilor de personal comparativ cu anul 2008, pe baza datelor raportate periodic de tara noastra. In functie de nivelul acestor indicatori, pot fi accesate urmatoarele transe ale imprumutului acordat de Comunitatea Europeana.
Rezulta, astfel, ca plata sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in alte condiții decât cele prevăzute prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, nu se poate realiza decat prin nerespectarea prevederilor Memorandumului de Intelegere încheiat cu Comunitatea Europeană, ducând astfel la imposibilitatea accesării in totalitate a împrumutului acordat de aceasta.
De altfel, motivele pentru care s-a ales varianta amanarii platii acestor drepturi sunt menționate si în expunerea de motive a ordonanței, dupa cum urmeaza: influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar; nepromovarea ordonanței de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar; aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Analiza excepției inadmisibilității acțiunii invocată de intervenientul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, analizată prioritar potrivit art 137 pr civ relevă următoarele:
Obiectul actiunii il reprezinta anularea nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, fiind invocată excepția de neconstitutionalitate a aceluiași act normativ.
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,satuează căPersoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
Legiuitorul prin ultima modificare a Legii contenciosului admninistrativ a introdus alineatul 5 al art 9 prin care a statuat că acțiunea prevăzută de art 9 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Așadar, prevederile art. 9 alin. (5) stabilesc expres obiectul pe care îl pot avea astfel de acțiuni,iar instanța poate să pășească în soluționarea fondului doar în situația în care Curtea Constituțională, sesizată în condițiile <LLNK 12004 554 10 202 9 39>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu <LLNK 11992 47 11 212 29 29>art. 29 din Legea nr. 47/1992, declară neconstituțională ordonanța sau o dispoziție a acesteia, or, cum în cauză obiectul acțiunii îl constituie doar anularea nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Interpretarea <LLNK 12004 554 10 202 9 30>art. 9 din Legea nr. 554/ 2004confirmă că pentru ca o acțiune întemeiată pe dispozițiile acestui articol să poată fi considerată admisibilă de către instanța de contencios administrativ, trebuie să aibă ca obiect anularea actelor administrative emise în baza actului în raport de care se invocă neconstituționalitatea, aceasta nu poate să aibă ca obiect însăși anularea acestuia pe motiv de neconstituționalitate a unei ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o ordonanță.
Reclamanta prin acțiunea promovată a solicitat anularea nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar invocând neconstituționalitatea astfel că prin ipotetica admitere a cererii se tinde la o inadmisibilă derogare de la dispozițiile care reglementează procedura de analizare a unei excepții de neconstituționalitate.
În raport de natura juridica a ordonanțelor emise de guvern, nu se poate admite atacarea acestora, in sensul formulării unei acțiuni in anulare sau a unei acțiuni având ca obiect principal constatarea neconstituționalității, in fata instanței de contencios administrativ, așa cum înțeles reclamanta să investească instanța solicitând anularea nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pentru evitarea aplicării dispozițiilor Legii nr 47/1992.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra temeiniciei excepției inadmisibilității acțiunii reținând că legiuitorul a instituit un anumit cadru procesual pentru promovarea acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art 9 din Legea contenciosului administrativ, ori pentru ipoteza în care reclamanta nu respectă condițiile de promovare a acțiunii aceasta apare ca inadmisibilă astfel că, în temeiul art 137 pr civ coroborat cu art 9 din Legea contenciosului administrativ, Curtea va dmite excepția inadmisibilității invocată de intervenientul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE având ca obiect anularea OUG 71/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de intervenientul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B-, sector 5 și pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B nr.1, sector 1.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE cu sediul în C-N-, jud. C având ca obiect anularea OUG 71/2009.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./25.11.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
