Anulare act administrativ . Decizia 57/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 57/CA/2009
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S împotriva sentinței civile nr.483/CA/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 07.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.483/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " TREI " SA în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S și pe cale de consecință:
-s-a dispus anularea Deciziei nr.64/2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului Sibiu - Direcția Locală Fiscală Sibiu și în consecință a fost admisă contestația formulată de reclamantă sub nr.70143/20.06.2007 și anulat în parte Decizia de impunere nr.65479/25.05.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr.65475/25.05.2007 cu privire la obligarea reclamantei de a plăti impozit pe teren suplimentar calculat pe perioada 1.03.2003 - 02.04.2007 aferentă terenului înscris în CF 33990, nr.top.3424/1/2/1/8 în suprafață de 4375 mp, înscris în categoria de folosință drum de acces, precum și a majorărilor și penalităților aferente acestui impozit;
-a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de impozit pe teren suplimentar, precum și majorările și penalitățile de întârziere calculate la acesta;
-au fost respinse celelalte cereri;
-a fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.966,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că la data de 19.04.2007- 07.05.2007 s-a desfășurat la sediul reclamantei o inspecție de la Direcția Fiscală Locală Sibiu - Serviciul Impozite și Taxe Persoane Juridice având ca obiect constituirea, evidența și plata impozitelor și taxelor datorate bugetului local pe perioada 01.01.2002-31.03.2007, inspecție fiscală a stabilit în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 64579/25.05.2007 și prin Raportul de inspecție fiscală anexat acesteia obligații suplimentare în sumă de după cum urmează:
- impozit teren de la data de 01.03.2003 - 02.04.2007 în valoare de 22.000 de lei;
- majorări de întârziere aferente impozitului suplimentar în valoare de 13.843 lei calculate pentru perioada 17.03.2006-21.05.2007;
- penalități de întârziere aferente impozitului suplimentar în valoare de 1.338 lei calculate pentru perioada 01.04.2003-31.12.2005;
Reclamanta a formulat în termen legal contestație împotriva acesteia,contestație care a fost soluționată prin decizia nr. 64/13.07.2007 în sensul respingerii acesteia, motivată în esență pe faptul că reclamanta datorează aceste sume impuse prin decizia nr. 64579/25.05.2007.
În ce privește decizia nr. 65479/25.05.2007 instanța a reținut:
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de expertul, terenul în suprafață de 4375 p înscris în nr. 33990 Sibiu cu nr. top. 3424/1/2/1/8/ pentru care pârâta i-a impus prin decizia nr.65479/25.05.2007 impozite, majorări și penalități reprezintă drum de acces situație în care devin incidente dispozițiile art. 258 alin.4 din Codul Fiscal potrivit cărora pentru categoria de folosință " drumuri și căi ferate" nu se percepe nici o sumă pe hectar cu titlu de impozit pe teren aferent.
Ca atare, față de această situație de fapt și față de dispozițiile art. 258 alin.4 Cod fiscal, a rezultat că decizia nr. -/ 25.05.2007 a Direcției Fiscala Locale a Municipiului Sibiu este nefondată, iar decizia nr. 64/13.07. 2007 prin care a fost respinsă contestația reclamantei este neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art. 18 alin.(1) din Legea nr.554/2004 instanța a dispus anularea deciziei nr.64/13.07.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului Sibiu -Direcția Fiscală Locală și a admite contestația formulată de reclamantă sub nr. 70143/20.06.2007 și a anulat în parte decizia de impunere 65.479/25.05.2007 și Raportul de Inspecția Fiscală nr. 65.475/25.05.2007 cu privire la obligația reclamantei de plăti impozit pe teren suplimentar calculată pe perioada 01.03.2003-02.04.2007 aferentă terenului înscris în nr. 33990 Sibiu cu nr. top. 3424/1/2/1/8/ în suprafață de 4375 p înscris în categoria de folosință drumuri de acces precum și a majorărilor și a penalităților aferenta acestui impozit.
În temeiul art. 18 alin.(3) din Legea nr.554/ 2004 instanța urmează a obligat pârâta să-i restituie reclamantei toate sumele încasate cu titlu de impozit pe teren suplimentar, precum și majorările și penalitățile de întârziere calculate la acesta.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la recalcularea impozitului pe teren suplimentar, a dobânzilor și a penalităților aferente acestuia potrivit calculului depus de reclamantă, acest capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil, acest calcul urmând a se face de către pârâta potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Municipiul Sibiu - Direcția Locală Fiscală Sibiu solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.64/13.07.2007 emisă de Direcția Locală Fiscală Sibiu și a Deciziei de impunere nr.65479/25.05.2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța de fond s-a rezumat a lua în considerație doar dispozițiile art. 258 alin. 4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, bazându-se totodată pe faptul că suprafață de teren de 4375 mp, este înscrisă în 33990 Sibiu, nr. top 3424/1/2/1/8 ca drumuri și căi ferate.
Având în vedere perioada pentru care s-a stabilit impozitul suplimentar (intervalul 2003 - semestrul I 2007), pentru terenul liber neconstruit, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 din nr.OG 36/2002 raportat la pct. 12.8 din nr.HG 1278/2002 și prevederile art. 257 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, raportat la pct. 77. alin. 1.1.2 din nr.HG 44/2004.
In conformitate cu art. 12 din nr.OG 36 / 2002 privind impozitele și taxele locale și pct. 12.8 din nr.HG 1278 / 2002 privind Normele metodologice de aplicare a OG. Nr. 36/ 2002 " Pentru terenurile înregistrate la categoria de folosință "terenuri cu construcții", ocupate de orice fel de construcții care nu sunt de natura clădirilor, se datorează impozitul pe teren.
, aleile de orice fel, digurile, terenurile de sport, puțurile, fosele betonate, podurile, bazinele, platformele betonate, căile de rulare, rețelele de canalizare, împrejmuirile, precum si orice alte construcții asemănătoare nu sunt de natura clădirilor, iar pentru suprafețele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren".
Totodată art. 257 din Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal și pct.77 alin. 1.1.2 din nr.HG 44 / 2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal se menționează că "în cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcții care nu sunt de natura clădirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren din suprafața înregistrată în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții nu se scade suprafața ocupată de construcțiile respective".
Pe de altă parte, nu își poate însuși opinia Instanței privind faptul că în speță sunt Incidente doar dispozițiile art. 258 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât ne aflăm în situația unei societăți comerciale situate în intravilanul localității, și căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 258 alin. 2 din.același act normativ, întrucât Trei nu are ca obiect de activitate agricultura.
Afirmațiile pârâtei recurente sunt susținute de prevederile art. 258 alin. 5 ^1 și 5^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Art. 258 alin. 5^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal arată următoarele "Ca excepție de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3), (4) și(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;
b) au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit a).
Aliniatul 5^2 al aceluiași articol arată că, în cazul persoanelor juridice, dacă nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile arătate mai sus, "impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2)".
Așa cum rezultă clar din textele de lege arătate mai sus, legiuitorul instituie o excepție în cazul persoanelor juridice, legată de calculul impozitului pe terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții.
Impozitul pe terenul proprietatea persoanelor juridice se calculează în conformitate cu dispozițiile art..258. alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal doar pentru acele persoane juridice ce au în obiectul de activitate agricultura, au venituri și cheltuieli provenite din agricultură, și au înregistrate respectivele suprafețe de teren în registrul agricol.
Trei nu îndeplinește nici una din condițiile specificate mai sus, făcându-se aplicabile prevederile art. 258 alin. 5^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care arată că în cazul intimatei "impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ-teritoriale,. se calculează conform alin. (2)", așa cum de altfel a fost stabilit și calculat prin Decizia de impunere nr. 65479/25.05.2007.
Or, alin. 2 al art. 258 din actul normativ arătat mai sus prevede faptul că în cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosința terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimata în hectare, cu suma corespunzătoare" prevăzuta în tabelul de la același aliniat.
Faptul că terenul în cauză este notat în cartea funciară ca și "drumuri acces" nu au nici o relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nu face referire la Cartea Funciară ca instrument de definire a categoriei de folosință a terenurilor, ci doar la Registrul Agricol, terenurile înscrise în acest registru la altă categorie de folosință decât ce de terenuri cu construcții fiind cele aflate în circuitul agricol.
Or. terenul în cauză, proprietatea C, Trei nu este teren aflat în circuitul agricol, neexistând nici un fel de restricție de construire specific terenurilor agricole, el fiind în fapt curtea pavată din incinta societății.
Față de considerentele de mai sus expuse, recursul urmează să fie admis în baza art.312 Cod pr.civilă, modificată în parte sentința pronunțată, în sensul că vor fi respinse și capetele de cerere privind anularea Deciziei nr.64/13.07.2007 și nr.65475/2007 referitoare la admiterea contestației, precum și capătul de cerere privind restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de impozit pe teren suplimentar, împreună cu majorările și penalitățile de întârziere.
Va fi înlăturată și obligarea pârâtului la plata sumei de 2966,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și va fi menținută respingerea acțiunii în ce privește obligarea pârâtei la recalcularea impozitului pe teren suplimentar, a dobânzilor și a penalităților aferente acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S împotriva sentinței civile nr.483/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge și capetele de cerere privind anularea Deciziilor nr.64/13.07.2007 și nr.65479/25.05.2007, anularea Raportului de inspecție fiscală nr.65475/25.05.2007, admiterea contestației, precum și capătul de cerere privind restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu impozit pe teren suplimentar împreună cu majorările și penalitățile de întârziere.
Înlătură obligarea pârâtului la plata sumei de 2.966,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./23.01.2009
Jud.fond -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
