Anulare act administrativ . Decizia 584/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 584/CA
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanțiPRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA- toți cu sediul în com.-, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în C,-, jud.C, PRESEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C - C,-, jud.C și SC SRL - cu sediul în com.Crucea, sat, jud.C, împotriva sentinței civile nr.573/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. și av., pentru recurenții-reclamanți, av., pentru intimații-pârâți și Președintele, av. și av.- -, pentru intimata-pârâtă SC - Team SRL.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, netimbrat.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Arată că împuternicirea av. nu este semnată de Consiliul Județean C și Președintele Consiliului Județean C, astfel că se impune a fi pusă în discuție calitatea de apărător al acestora. Pe de altă parte, Președintele Consiliului Județean a fost citat la sediul acestei instituții, însă procedura trebuia îndeplinită distinct.
Avocat, pentru intimații-pârâți și Președintele, arată că, raportat la organigrama Consiliului Județean, nu sunt desemnate persoane distincte care să primească actele de procedură, aceste acte fiind primite de Serviciul juridic. Față de această situație, consideră că procedura este legal îndeplinită. Cu privire la a doua chestiune prealabilă, arată că, în cazul în care se invocă lipsa calității sale de reprezentant, va face dovada ca are contract de reprezentare generală și nu numai pentru acest dosar. La fond, nu s-a invocat acest lucru.
Apărătorii intimatei-pârâte SC - Team SRL consideră că procedura este legal îndeplinită cu Consiliul Județean C și Președintele Consiliului Județean
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliului Județean C, reținând că în cauză calitatea de emitent al actului administrativ ar aparține Președintelui Consiliului Județean. Președintele are doar calitatea de semnatar al actului administrativ, nu reprezintă o instituție distinctă, ci lucrează în numele Consiliului Județean. Referitor la greșita îndeplinire a procedurii prealabile la Consiliul Județean, când trebuia îndreptată spre Președintele Consiliului Județean, consideră că plângerea a fost depusă corect la Consiliul județean, neexistând o registratură distinctă pentru Președintele acestuia. Consideră că formularea plângerii prealabile a fost îndeplinită și că s-au îndreptat autorității competente - Consiliul Județean reprezentat de Președintele acestei instituții. Având în vedere și dispozițiile art.61din OG27/2002 privind modul de soluționare a petițiilor - potrivit cu care etițiile p. greșit îndreptate vor fi trimise autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta - recurenții nu au primit o adresă din partea Consiliului Județean în sensul că plângerea ar fi fost greșit îndreptată. Greșit a reținut instanța de fond că plângerea prealabilă trebuia formulată în termen de 30 de zile. Potrivit deciziei nr.797/2007 a Curții Constituționale, terțul nu este condiționat să introducă plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la data de la care a luat cunoștință de actul administrativ, pentru acest terț aplicându-se termenul de 6 luni. In acest sens dispun și prev.art.7 al.3 din Legea nr.553/2004. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC - Team SRL, solicită respingerea recursului. Arată că, potrivit art.4 al.1 din Legea nr.50/1991, autorizațiile de construire pentru construcțiile situate în extravilan sau pe teritoriul mai multor unități administrativ-teritoriale, se emit de către președintele consiliului județean, acesta fiind autoritatea competentă de a emite asemenea autorizații de construire. Legea nr.215/2001 face distincție între consiliul județean și președintele consiliului județean, fiind persoane de drept public cu caracter și competențe diferite. Consiliul județean este organul deliberativ, iar președintele acestuia este organul executiv. Calitatea procesuală pasivă îi revine autorității care a emis actul administrativ atacat, în speță Președintelui Consiliului Județean Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 obligă ca înainte de a se adresa instanței, cel vătămat trebuie să se adreseze cu plângere prealabilă emitentului actului și nu unei terțe persoane. In cauză, plângerea prealabilă a fost adresată unei persoane fără calitate. Din înscrisul depus la fila 63 dosar fond, rezultă că Primarul Comunei a aflat de existența autorizației și de începerea lucrărilor în luna octombrie 2008. Consideră că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității prin prisma faptului că plângerea prealabilă a fost adresată altui organ și cu depășirea termenului. Mai învederează că decizia nr.797/2007 a Curții Constituționale invocată de apărătorul recurenților nu este aplicabilă în cauză.
Avocat - -, pentru intimata-pârâtă SC - Team SRL, solicită respingerea recursului. Arată că se impune o interpretare sistematică a disp.art.7 din Legea nr.554/2004. Nu se poate accepta ca destinatarul sau terțul să fie puși în situații diferite. Curtea Constituțională nu s-a pronunțat ca termenul de formulare a plângerii de către un terț vătămat prin emiterea actului administrativ să fie de 6 luni. Consideră că plângerea a fost greșit depusă, Legea nr.554/2004 reglementând strict regimul plângerilor. Depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimații-pârâți și Președintele, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că Legea nr.215/2001 tratează distinct consiliul județean și președintele consiliului județean. Consiliul județean este o autoritate publică locală deliberativă, iar președintele consiliului județean este ordonator de credite, emite dispoziții în baza prerogativelor acordate de lege. Autorizațiile sunt emise în vederea executării legii. Spre deosebire de actul administrativ clasic, în materia autorizațiilor de construire, numai instanța poate revoca actul. Odată emis, președintele consiliului județean nu mai poate revoca actul, pentru că legea dă în competența instanței cercetarea motivelor de nelegalitate ale actului.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 1961/118 din 25.02.2009, completată sub aspectul cadrului procesual pasiv, la care s-a reunit prin admiterea excepției de litispendență și cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 3789/118 din 06.04.2009, reclamanții PRIMARUL COMUNEI, COMUNA și CONSILIUL LOCAL au chemat in judecata pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN C, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN și solicitând anularea Autorizației de construire nr. 6/26.02.2008 emisă de către CONSILIUL JUDEȚEAN C în beneficiul
Reclamanții își motivează în fapt cererea de chemare în judecată arătând că prin autorizația de construire nr. 6/26.02.2008 s-a autorizat executarea lucrărilor de construcții pentru obiectivul Parc eolian Vest cu 105 turbine de vânt de putere 2,5 MW și racordarea parcului eolian la rețeaua națională, comuna, jud. Nu s-au autorizat cele 6 turbine care afectează 20 kV conform aviz - din 10.12.2007 emis de ENEL D -suc.
Cu toate că lucrarea a fost autorizată a se executa pe teritoriul administrativ al comunei, beneficiarula început a executa lucrări pe raza comunei.
Despre existența acestei autorizații de construire reclamanții au luat cunoștință în luna octombrie 2008, moment la care i-a informat despre începerea lucrărilor. Urmare a demarării lucrărilor, reclamanții au dispus sancționarea contravențională a, aplicându-se și măsura complementară a sistării lucrărilor, împotriva proceselor-verbale de contravenție formulându-se plângeri contravenționale în cadrul cărora a prezentat adresa nr. 15988/03.11.2008 emisă de către arhitectul șef din cadrul CONSILIULUI JUDEȚEAN C în care se aratăcă stația de transformare 100/400 kV, 3x250 MV este parte integrantă a Autorizației de construire nr. 6/26.02.2008, beneficiar, fiind amplasată pe teritoriul administrativ al Comunei.
Plecând de la premisa că prin Autorizația de construire nr. 6/26.02.2008 se autorizează executarea de lucrări și pe raza unității administrativ-teritoriale, deși autorizația precum și documentația aferentă acesteia priveștein terminisdoar teritoriul administrativ al Comunei,reclamanții susțin că această autorizație este nelegală întrucât:
1. - pentru ca parte din lucrări să fi fost autorizate a se efectua pe raza unității administrativ-teritoriale, la emiterea respectivei autorizații ar fi trebuit ca potrivit art. 4 alin.1 lit. din Legea nr. 50/1991 să existe acordul PRIMARULUI COMUNEI, acord care nu a fost niciodată solicitat, și evident nici emis;
2. - pentru terenul în discuție, atât pe raza unității administrativ teritoriale cât și pe raza nu sunt aprobate planuri urbanistice zonale, cerință obligatorie pentru emiterea autorizației de construire potrivit art. 2, 28 și art. 32 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în forma în vigoare la data eliberării autorizației de construire contestate, cu trimitere la certificatul de urbanism.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocat excepțiileinadmisibilității cererii de chemare în judecatăpentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și alipsei de interes, motivată de starea îndelungă de pasivitate a reclamanților până la formularea cererii de anulare a autorizației de construire în cauză. Pe fondul cererii de chemare în judecată solicită respingerea acesteia ca nefondată arătând că: nu este în culpă pentru nesolicitarea avizului PRIMARULUI COMUNEI; avizul respectiv reprezenta oricum doar un simplu act tehnico-administrativ și nu un act administrativ de oportunitate, astfel că PRIMARUL COMUNEI ar fi fost obligat să emită acest aviz fără a putea refuza PRIMARUL COMUNEI emiterea lui; neemiterea avizului nu a dus la încălcarea vreunei reglementări în domeniul urbanismului și al amenajării teritoriului și nici la vătămarea în alt mod a drepturilor, competențelor și intereselor autorității publice locale din; nu era necesar un plan urbanistic zonal pentru construcția parcului eolian, certificatul de urbanism fiind emis în conformitate cu Regulamentul General de Urbanism, potrivit art. 31 alin.3 din Normele Metodologice și art. 23 din Legea nr. 50/1991.
Pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN C nu a formulat întâmpinare. În apărare a invocatexcepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 50/1991.
Pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 573/22.05.2009 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul județean C și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean C și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 761/19.08.2009 a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 573/2009 în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă și cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu SC - Team SRL.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN C: potrivit interpretării de ansamblu a Legii nr. 554/2004, judecata administrativă se leagă între persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim șiautoritatea publică emitentăa actului administrativ pretins vătămător, autoritatea publică fiind definită în art. 2 lit.b din Legea nr. 554/2004 dreptorice organde stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Astfel, capacitatea de drept administrativ a autorității publice, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, se reflectă în planul raporturilor procesuale prin capacitatea autorităților publice de ca sta în proces în contenciosul administrativ, nefiind relevantă în această materie personalitatea juridică.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea Autorizației
de construire nr. 6/26.02.2008 al cărei emitent este PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN și nu CONSILIUL JUDEȚEAN C.
Art. 4. alin.1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții reglementează competența funcțională înemitereaautorizațiilor de construire care se execută pe terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale sau în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate în sarcina președinților consiliilor județene, și nu a consiliilor județene. Împrejurarea că în art. 7 alin.13 din aceeași lege se arată că autorizația se semnează de către președintele consiliului județean nu schimbă calitatea acestuia de emitent al actului.
Din împrejurarea că în cuprinsul art. 1 din Legea administrației publice locale nr.215/2001 care arată la alin.2 lit.d că esteautoritate deliberativăconsiliul județean, iar la alin.2 lit.e că esteautoritate executivăpreședintelui consiliul județean; art. 104 din Legea 215/2001 reglementează atribuții ale președintelui consiliul județean distincte de cele ale consiliului județean, reglementate în art. 91, rezultă în mod indiscutabil că președintelui consiliul județean este un organ al administrației publice județene în sine, cu competență funcțională distinctă de cea a consiliului județean, competență în care intră potrivit art.104 alin.6 lit.e și aceea de a emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege sau prin hotărâre a consiliului județean.
Chiar dacă din art. 21 al Legii nr. 215/2001 rezultă că are personalitate juridică județul iar nu consiliul județean sau președintele acestuia iar potrivit art. 35 alin 2 din Decretul nr. 31/1954 - actele juridice făcute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite,sunt actele persoanei juridice insăși, astfel că și actul în cauză, Autorizația de construire nr. 6/26.02.2008 este un act al persoanei juridice însăși, totuși, calitatea procesuală pasivă în contenciosul administrativ revine autorității publice administrativecu capacitate de drept administrativemitente,indiferent de calitatea acesteia de a fi doar un organ al unei persoane juridice de drept public (cu mențiunea că în cauză această persoană juridică de drept public este Județul C ca persoană juridică de drept public potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 și nu CONSILIUL JUDEȚEAN C asfel cum susțin reclamanții).
Astfel, întrucât emitentul actului administrativ a cărui anulare se cere este PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C și nu CONSILIUL JUDEȚEAN C, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN și respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
xcepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004: Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii cererii de cheamare în judecată ca inadmisibilă.
Stabilindu-se anterior că emitentul actului adminsitrativ a cărui anulare se cere este PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C, instanța de judecată a verificat dacă reclamanții au parcurs procedura obligatorie a recursului administrativ față de autoritatea emitentă și în termenul prescris de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța a observat că la dosarul cauzei a fost depusă de către reclamanți plângerea înregistrată la CONSILIUL JUDEȚEAN C sub nr. 3232/25.02.2009, adresată CONSILIULUI JUDEȚEAN C și nu emitentului, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN
Deși la prima vedere diferența poate părea formală și nesemnificativă, împrejurarea că potrivit art. 91 și 104 din Legea nr. 215/2001 consiliul județean și președintele acestuia au atribuții și competențe distincte și bine delimitate face ca distincția să aibă efecte majore în analiza excepției invocate întrucât, potrivit atribuțiilor și competențelor reglementate de art. 91 din Legea 215/2001, consiliul județean nu este emitentul actului administrativ dar nici autoritate ierarhic superioară președintelui consiliului județean, astfel că nu are în competență cenzurarea cu posibilitatea revocării a actelor administrative emise de către președinte, ca organ executiv.
ntrucât reclamanții nu au făcut dovada că înainte de a se adresa instanței de judecată cu cererea în anularea autorizației de construire s-au adresat emitentului - PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN cu cererea de revocare a acesteia, instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C ca inadmisibilă.
De altfel, chiar dacă s-ar admite faptul că împrejurarea că recursul grațios este adresat CONSILIULUI JUDEȚEAN C și nu emitentului, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C, recursul grațios formulat la data de 3232/25.02.2009 nu respectă termenul legal imperativ prescris de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se mărturisește în mod neechivoc de către reclamanți în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată că au luat cunoștință de existența autorizației de construire în luna octombrie a anului 2008, la momentul la care i-a încunoștințat despre începerea lucrărilor de construire, astfel încât termenul de 30 de zile în care reclamanții trebuiau să se adreseze cu recursul grațios curgea de la acea dată. Față de data formulării cererii de chemare în judecată, 25.02.2008, se observă că termenul de 30 de zile este în mod semnificativ depășit cu consecința tardivității. Nu au fost primite susținerile reclamanților în sensul că termenul de formulare a recursului grațios este de 6 luni de la data la care au luat cunoștință despre actul administrativ vătămător; termenul de exercitare a recursului grațios pentru terț față de actul administrativ vătămător este tot de 30 de zile de la data de la care a luat cunoștință, pe orice cale, de actul respectiv, termen care, potrivit art. art. 7 alin.7 din Legea nr. 554/2004 poate fi depășit, pentru motive temeinice, cu mențiunea că potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007, termenul de prescripție special de 6 luni reglementat de art. 7 alin.7 din Legea nr. 554/2004 începe să curgă nu de la data emiterii actului ci de la data la care s-a luat cunoștință de acesta, pe orice cale. Or, plângerea prealabilă tardiv formulată echivalează cu lipsa plângerii prealabile, astfel că și în această situație excepția de inadmisibilitate ar primi aceeași dezlegare.
Dat fiind modul de dezlegare a excepției de inadmisibilitate și caracterul prioritar al acesteia instanța nu s- mai pronunțat asupra excepției lipsei de interes a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește pe pârâtul, dată fiind starea de coparticipare procesuală obligatorie în care acesta se află față de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C, față de soluția de respingere ca inadmisibilă cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C, instanța de judecată a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Soluția a fost atacată cu recurs de către Primarul Comunei, Comuna și Consiliul local al Comunei.
Prin motivele de recurs se aduc următoarele critici soluției primei instanțe:
- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean C -
În opinia recurenților, emitent al actului este și nu Președintele care are doar calitatea de semnatar, lucrând în calitate de Președinte al Consiliului Județean și nu ca autoritate publică de sine stătătoare. Prima instanță nu a fost consecventă în expunerea punctului de vedere, concluzia care s-ar fi desprins din textele invocate fiind aceea că în cauză emitent al actului administrativ este Județul prin actul administrativ de execuție al președintelui Consiliului Județean.
Recurenții își întemeiază punctul de vedere pe următoarele texte: art. 7. art. 11 și art. 38 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991, art. 87 din legea nr. 215/2001, art. 48 alin. 1 lit. d) din legea nr. 422/2001.
-excepția inadmisibilității cererii pentru inexistența procedurii prealabile -
1.Recurenții apreciază că este excesiv de formalist a se considera că plângerea adresată Consiliului Județean nu satisface cerințele art. 7 din legea nr. 554/2004. Prima instanță nu a răspuns apărării potrivit cu care plângerea se poate depune la emitentul actului administrativ atacat sau la autoritatea ierarhic superioară.
Recurenții invocă în sprijinul celor afirmate și prevederile OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
2.Recurenții mai arată că prima instanță a interpretat greșit legea atunci când a apreciat că plângerea prealabilă a fost depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
În sprijinul acestei afirmații se invocă decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 care în opinia recurenților stabilește dreptul terților de a ataca un act administrativ vătămător în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de act și nu în termen de 30 de zile.
În acest sens se arată că au luat cunoștință de actul vătămător la 27.10.2008 și au formulat plângerea prealabilă la 25.02.2009 în termenul de 6 luni care se împlinea la 27.04.2009.
Intimata nu depune întâmpinare.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 1 litera a) punctul 1 " autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului B, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului B, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite laart. 3, după cum urmează: de președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale".
În speță ne aflăm în prezența unei astfel de situații, respectiv construcția ce urmează a fi realizată depășește limita unei unități administrativ teritoriale, astfel că autorizația de construire trebuie emisă de către Președintele Consiliului Județean C,ceea ce s-a și întâmplat, așa cum rezultă din cuprinsul autorizației nr. 6/26.02.2008 a cărei anulare se cere.
Nu este relevant că legea are în vedere situații pentru care nu face referire la Președintele Consiliului Județean atâta timp cât pentru situația dată această referire există în mod expres.
Art. 2 alin. 1 lit b) din legea nr. 554/2004 definește autoritatea publică ca fiind " orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".
În speță autorizația nr. 6/26.02.2008 a fost emisă de către Președintele Consiliului Județean C, astfel că în cauză numai acesta poate avea calitatea de pârât, nefiind relevantă personalitatea juridică potrivit legii contenciosului administrativ care face referire în toate cazurile la "emitentul actului".
Recurenții încearcă să demonstreze că actul ce se cere a fi anulat a fost emis de către Consiliul Județean și semnat de către Președintele Consiliului Județean, ceea ce nu îi conferă calitatea de emitent al actului.
Față de prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) punctul 1 din legea nr. 50/1991 mai sus citate, care se referă expres la Președintele Consiliului Județean ca fiind emitentul actului, aceste apărări vor fi înlăturate.
Instanța de recurs nu poate reține însă faptul că adresarea plângerii prealabile Consiliului județean C și nu direct Președintelui Consiliului Județean C echivalează cu lipsa plângerii prealabile, președintele consiliului județean răspunzând de buna funcționare a aparatului de specialitate al consiliului județean, pe care îl conduce (art. 103 alin. 1 din legea nr.215/2001). Prin adresarea plângerii instituției condusă de către emitentul actului sunt respectate cerințele legii și rațiunea acesteia.
Cu toate acestea, se apreciază că plângerea prealabilă nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, întrucât:
Recurenții au luat cunoștință de actul vătămător la data de 27.10.2008, așa cum se afirmă și în cuprinsul recursului.
Potrivit art. 7 din legea nr. 554/2004:
-alin. 1 "nainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";
-alin. 3 "este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)";
-alin. 7 "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiileart. 7alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Decizia Curții Constituționale a avut la bază textul de lege potrivit cu care, atât atunci când se contestă un act administrativ individual personal cât și atunci când se contestă un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, trebuie respectat termenul de prescripție de 6 luni de la emiterea actului, nefăcându-se nicio distincție.
În timp ce pentru persoana implicată acest termen este rezonabil, autoritatea emitentă având obligația de comunicare, pentru terț nu s-a avut în vedere faptul că acesta poate lua cunoștință de act după epuizarea celor 6 luni de le emitere.
Astfel recurenții au interpretat greșit decizia Curții Constituționale.
Având în vedere textul de lege și decizia Curții Constituționale, interpretarea este că, în cazul terțului vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 curge de la momentul în care a luat cunoștință de act pe orice cale (așa cum prevede și art. 7 alin. 3) iar plângerea prealabilă se poate depune și cu depășirea acestui termen atunci când există motive temeinice, dar nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoștință.
Se constată că în cazul titularului actului vătămător termenul de 6 luni curge de la data emiterii actului, pe când în cazul terțului vătămat termenul de 6 luni curge de la data la care a luat cunoștință de act pe orice cale, în acest fel terțul fiind pus pe poziție de egalitate juridică cu persoana căreia i s-a adresat actul vătămător.
Dacă am admite interpretarea recurenților (nefundamentată dealtfel), am admite că prin soluția pronunțată Curtea Constituțională a urmărit să creeze un avantaj pentru terț care poate introduce plângerea prealabilă în termen de 6 luni fără restricții în timp ce persona căreia i se adresează actul trebuie să respecte un termen de 30 de zile iar în cazul depășirii acestui termen trebuie să facă dovada motivelor temeinice care l-au împiedicat să formuleze plângerea prealabilă, ceea ce ar fi neconstituțional.
În concluzie, recurenții au luat cunoștință de actul atacat la 27.10.2008 și erau obligați să formuleze plângere prealabilă în termen de 30 de zile.
Plângerea a fost depusă (potrivit propriilor afirmații și actelor ) la data de 25.02.2009, în mod evident cu depășirea termenului de 30 de zile.
Recurenții nu au invocat motive temeinice care au determinat depășirea termenului legal, astfel că, în mod corect prima instanță a apreciat că nedepunerea plângerii în termen echivalează cu lipsa plângerii și a respins cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanțiPRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA- toți cu sediul în com.-, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în C,-, jud.C, PRESEDINTELE CONSILIUL JUDEȚEAN C - C,-, jud.C și SC SRL - cu sediul în com.Crucea, sat, jud.C, împotriva sentinței civile nr.573/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./13.01.2010
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
