Anulare act administrativ . Decizia 59/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.59/CA/2008 -
Ședința publică din 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului, în contencios administrativ, declarat de pârâtulInspectoratul de Poliție al Județuluicu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamantBdomiciliat în O,-,.25, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.407 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 31 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 7 februarie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.407 din 16 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B - în contradictoriu cu pârâtul B - A anulat Dispoziția nr.87007/20.02.2007 emisă de șeful Inspectoratului de Poliție al Județului
A dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției anulate. A respins cererile reclamantului pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 87007/20.02.2007, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție al județului B, reclamantul a fost mutat în interesul serviciului de la Serviciul poliției rutiere - Biroul pentru siguranța circulației în mediul O la Postul de poliție, începând cu data de 01.03.2007 (fila 43).
Spre deosebire de reglementarea anterioară, pentru modificarea raportului de serviciu - prin mutare în interesul serviciului, legea nu mai prevede acordul polițistului.
Fiind astfel în prezența unei derogări de la regula stabilității raportului de serviciu, mutarea polițistului în interesul serviciului se poate face numai în măsura în care este necesară în vederea bunei funcționări a unității la care va fi mutat.
Competența de apreciere a celui ce dispune mutarea în aceste condiții, fără acordul polițistului, se poate deci exercita numai în limitele existenței unei necesități de serviciu, reale și dovedite, în caz contrar prerogativa mutării în interesul serviciului ar fi exercitată în contradicție cu finalitatea legii.
În speță, în dispoziția de mutare contestată se invocă art.46 din Legea 360/2002 și se afirmă că mutarea s-a dispus în interesul serviciului, dar nu se motivează în concret existența interesului de serviciu afirmat.
Pârâtul nu a dovedit nici existența unei documentații prealabile în baza căreia s-ar fi emis dispoziția, respectiv a unui raport cu propunere de mutare, care să demonstreze oportunitatea mutării reclamantului de la Serviciul poliției rutiere - O în considerarea unui interes real al serviciului la Postul de poliție din.
Pârâtul a afirmat existența unor aspecte privind situația operativă din zona Postului de poliție și care în opinia sa ar motiva interesul serviciului, numai prin răspunsul din 18.05.2007 la plângerea prealabilă (fila 8), reiterând aceste motive prin întâmpinare.
Sarcina probei cu privire la temeinicia actului emis revine pârâtului, conform art.287 din muncii, întrucât în litigiul de față, având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, se aplică în completare prevederile legislației muncii.
Se constată că, deși reclamantul a contestat aspectele invocate privind situația operativă din zona, pârâtul nu a propus nici o probă pentru a dovedi realitatea aspectelor invocate în justificarea mutării în interesul serviciului a polițistului specializat în activitatea de poliție rutieră.
Prin urmare, instanța a reținut că dispoziția de mutare este netemeinică întrucât pârâtul nu a dovedit că mutarea fără acordul polițistului în cauză a fost bazată exclusiv pe un real interes al serviciului.
Așa fiind, capetele de cerere pentru anularea dispoziției și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, sunt fondate.
Capătul de cerere pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale este nefondat deoarece reclamantul nu a dovedit că ar fi fost privat de drepturile salariale prin dispoziția contestată, privitor la care nu a cerut suspendarea executării.
S-a apreciat ca nefondat și petitul în care a solicitat obligarea pârâtului la daune morale în sumă de 10.000 lei întrucât nu a argumentat existența unui prejudiciu moral produs prin actul administrativ contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea pe cale de consecință a Dispoziției inspectorului șef al Inspectoratul de Poliție al Județului B nr.87007/20.02.2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:
Consideră că Dispoziției inspectorului șef nr.87007/20.02.2007 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale specifice, în vigoare și în concordanță cu situația de fapt ce a determinat emiterea ei.
Reclamantul a fost mutat în interesul serviciului de la Biroul pentru Siguranța Circulației și Mediul - O la Postul de Poliție - începând cu data de 1.03.2007.
În temeiul Ordinului MAI nr.600/2005 privind competențele inspectorului șef, ale art.46 lit.a din Legea 360/2002 - privind Statutul polițistului, prevederi conform cărora "polițistul poate fi mutat într-o altă unitate, aflată în aceeași localitate sau în altă localitate decât cea de domiciliu în următoarele situații: a) în interesul serviciului; b) la cerere; " s-a procedat la mutarea reclamantului intimat la Postul de poliție mai sus arătat.
Deși din această reglementare rezultă clar că mutarea în interesul serviciului în altă localitate nu este condiționată de acordul polițistului în cauză, acesta fiind obligat, prin natura funcției, să se supună statutului special al acesteia, dispoziție corect reținută de altfel și de către instanța de fond care menționează chiar că "spre deosebire de reglementarea anterioară, pentru modificarea raportului de serviciu - prin mutarea în interesul serviciului, legea nu mai prevede acordul polițistului" - totuși aceasta apreciază apoi în mod cu totul netemeinic că această măsură s-a luat abuziv împotriva reclamantului intimat.
Învederează instanței de recurs faptul că, așa cum s-a precizat și la fond, situația operativă din zona localității o cerea. Postul de Poliție a rămas fără lucrător specializat pe linie de circulație rutieră, prin mutarea fostului agent de poliție răspunzător pe linie de circulație de la acest post la o altă formațiune din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului
Din situațiile prezentate în ședințele de comandă ale unității a rezultat faptul că zona M, din care face parte și Postul de Poliție este una care necesită o atentă supraveghere și un control riguros din partea Poliției, cu privire la faptele care se petrec aici.
Conducerea a considerat că este necesar să se rezolve situația operativă din zonă, aceasta mai ales prin prisma faptului că zona este una predispusă evenimentelor rutiere, dar și celor privind sustragerea de produse petroliere.
Cât privesc probele pe care instanța de fond reține că nu s-au propus de către recurentă în dovedirea aspectelor care au justificat măsura luată împotriva reclamantului intimat, solicită instanței de recurs a avea în vedere faptul că dezvăluirea, respectiv prezentarea în concret a tuturor aspectelor operative cu care se confruntă zona ar face în zadar munca specifică desfășurată de polițiști, ceea ce ar favoriza și încuraja și mai mult săvârșirea de contravenții și infracțiuni în zonă.
Reiterează instanței că, situația operativă a zonei s-a discutat în ședința de comandă a instanței unde s-a pus și problema asigurării cu persoană calificată pe domeniul circulației rutiere, având în vedere aspectele invocate.
Precizează că mutarea în interesul serviciului la o altă unitate este o măsură specifică polițiștilor, măsură legal și oportun luată.
Cât privește reținerea instanței de fond referitoare la faptul că nu există documentație prealabilă în baza căreia s-a emis dispoziția, solicită instanței de recurs să constate că, legislația specifică aplicabilă polițistului nu prevăd nici o obligație în acest sens. Măsura este una la îndemâna conducerii instituției, persoana putând fi mutată dacă situația operativă o cere.
Reclamantul intimat a fost numit într-o funcție potrivit competențelor sale profesionale, cu respectarea reglementărilor legale specifice polițiștilor.
Prin urmare, reclamantului intimat nu i-au fost modificate nici funcția nici drepturile salariale.
Susținerile reclamantului intimat referitoare la contextul raporturilor conflictuale în care a fost antrenat nu se confirmă. Încercarea acestuia de a da o altă notă acestei mutări, adică de sancțiune este cu totul eronată.
Mutarea reclamantului nu constituie o sancțiune disciplinară, susținerea reclamantului potrivit căreia dispoziția atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999 fiind nefondată.
În speță, Legea nr.360/2002 modificată - lege specială care reglementează statutul polițistului - prevede expres mutarea polițistului într-o altă unitate - art.46 - astfel că în acest domeniu nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999 (art.79) lege generală care reglementează Statutul funcționarului public.
În raport de aceste prevederi solicită instanței de recurs să constate că dispoziția emisă este legală și că reclamantului nu i s-a produs nici o vătămare a vreunui drept ori interes legitim în sensul prevederilor art.1 din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
În drept a invocat prevederile art.304, 304 pct.9 Cod procedură civilă, Legea nr.360/2002, Statutul Polițistului, Ordinul MAI nr.600/2005, Ordinul MAI nr.300.
Intimatul a solicitat prin Întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că Postul de Poliție a rămas fără lucrător de specialitate pe linie de circulație rutieră așa cum se afirmă, prin mutarea fostului agent de poliție răspunzător pe linie de circulație de la acest post la o altă formațiune din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului
Dacă era așa de gravă situația operativă în zonă de ce a fost mutat fostul agent de poliție.
Din fericire, zona nu este predispusă evenimentelor rutiere, unde de mai mulți ani nu a fost înregistrat nici măcar un dosar penal pe linie de circulație, nemaivorbind de dosare penale pentru furturi de produse petroliere care nu există.
Măsura luată de intimat nu a fost nici legală, nici oportună, nefiind legată de nici o situație operativă de pe drumurile comunei.
Hotărârea instanței de fond este temeinic, judicios și legal motivată și nu este susceptibilă de criticile alambicate, lipsite de orice substanță, fiind în afară de orice comentariu faptul că mutarea intimatului în interesul serviciului de la Serviciul Poliției Rutiere O la postul a fost o măsură abuzivă.
Ce nu a înțeles recurenta este faptul că potrivit legii - art.66 din legea 360/2002 și polițistul se bucură de stabilitatea raporturilor de serviciu, iar mutarea în interesul serviciului se poate face doar în măsura în care este necesară în vederea bunei funcționări a unității la care va fi mutat.
Această necesitate de serviciu trebuia să fie reală și dovedită, în caz contrar s-ar lăsa calea deschisă abuzului.
În speță, recurenta nu a fost și nu este în măsură să dovedească această necesitate de serviciu reală și efectivă care să justifice mutarea intimatului.
Recurenta nici la solicitarea instanței de fond nu a fost în măsură să prezinte o documentație prealabilă care a stat la baza măsurii luate și care să demonstreze cu elemente clare, certe, oportunitatea mutării intimatului.
Deși a afirmat și în fața primei instanțe că la Postul de Poliție nu au fost evenimente care să creeze o situație operativă specială care să justifice prezența unui lucrător specializat pe probleme de circulație, recurenta nu a prezentat elemente care să înlăture această afirmație.
Sarcina probei privind temeinicia actului emis revenea recurentei pentru justificarea măsurii potrivit art.287 Codul muncii.
Un alt element care vine să probeze lipsa de temeinicie a măsurii este faptul că intimatul, din agent de Poliție rutieră, a ajuns șef de post pază și ordine pentru care post a fost obligat să participe și la cursuri.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință și a păstra ca fiind legală și temeinică sentința atacată.
Motivele de recurs invocate reprezintă o reiterare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, iar situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că prin Dispoziția nr.87007/20.02.2007 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului B, reclamantul intimat a fost mutat în interesul serviciului de la Serviciul poliției rutiere - Biroul pentru Siguranța circulației în mediul O la Postul de Poliție începând cu data de 1.03.2007. Mutarea constituie o formă de modificare a raporturilor de serviciu ale polițistului.
Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și completările ulterioare reglementează în art.46 două forme ale mutării, respectiv: "Polițistul poate fi mutat într-o altă localitate, aflată în aceeași localitate sau într-o altă localitate decât cea de domiciliu în următoarele situații: a) în interesul serviciului; b) la cerere".
În dispoziția de mutare contestată se precizează că temeiul măsurii de mutare este art.46 lit.a din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, respectiv în interesul serviciului.
Din această reglementare, astfel cum corect a reținut și prima instanță, rezultă, spre deosebire de reglementarea anterioară, că mutarea în interesul serviciului în altă localitate nu este condiționată de acordul polițistului.
Susținerea recurentei în sensul că, deși instanța de fond a reținut corect această dispoziție, aceasta a apreciat cu totul netemeinic că măsura s-a luat abuziv împotriva reclamantului, este nefondată.
Legea nr.360/2002 modificată în art.66 garantează stabilitatea polițistului la locul de muncă. Fiind deci, cum corect a reținut prima instanță, în prezența unei derogări de la regula stabilității raportului de serviciu, mutarea polițistului în interesul serviciului se poate face numai în măsura în care este necesară în vederea bunei funcționări a unității la care va fi mutat.
Din conținutul dispoziției de mutare contestată nu rezultă rațiunea pentru care măsura a fost dispusă, iar din probatoriul administrat în fața primei instanțe, cât, de altfel, și în recurs, nu rezultă că aceasta se impunea și că măsura a fost oportun luată în considerarea unei necesități de serviciu reale.
Aspectele invocate la fond și reluate în recurs privind situația operativă din zona care în opinia recurentei, ar motiva mutarea în interesul serviciului au fost contestate de către reclamantul intimat și nu au fost probate de către pârâta recurentă, deși sarcina probei cu privire la temeinicia dispoziției de mutare îi revenea, conform art.287 din Codul muncii, ele fiind simple afirmații.
raportul din 23.01.2008 depus în recurs nu va fi reținut, actul fiind întocmit ulterior dispoziției ce face obiectul prezentului dosar.
Prin urmare, cum motivele de recurs invocate nu pot duce la modificarea hotărârii atacate, iar din oficiu, motive de ordine publică nu a fost invocate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurentul pârâtInspectoratul de Poliție al Județuluicu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamantBdomiciliat în O,-,.25, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.407/CA din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 27.02.2008
Jud.fond / Gh.
Dact.
2 exemplare/ 3 martie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
