Anulare act administrativ . Sentința 59/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.59/CA
Ședința publică de la 02 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
Grefier - - -
Pe rol, judecarea acțiunii promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL - cu sediul în T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T-SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ MIJLOCII T - cu sediul în T,- Bis, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâtă consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Consilier juridic pentru pârâtă, cu privire la excepția inadmisibilității invocată la termenul anterior, arată că în raport de obiectul cererii reclamantei care este o acțiune îndreptată împotriva Raportului de inspecție fiscală generală și împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, acțiunea este inadmisibilă raportat la prevederile art.209 Cod pr.fiscală. Solicită admiterea excepției. Cu cheltuieli de judecată. Depune delegație de deplasare și bon fiscal nr.134 din 02.02.2009, solicitând ca suma cheltuieli de judecată și fie cuantificată înmulțind valoarea bonului fiscal cu numărul participărilor la termenele de judecată ale dosarului în cauză.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța la 31.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL T în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul de Inspecție Fiscală Contribuabilii Mijlocii a formulat plângere/contestație împotriva raportului de inspecție fiscală generală încheiat la data de 23.IV.2008 sub nr.3829 de către pârâtă, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.26/23.IV.2008 și împotriva dispoziției de măsuri nr.3829/23.IV.2008 solicitând anularea acestora.
În motivarea cererii se arată că în perioada 16.2008 - 17.II.2008, 20.II.2008 - 25.II.2008, 5.III.2008 - 4.IV.2008, 11.IV.2008 - 21.04.2008, organele de inspecție fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Serviciu de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii au efectuat la sediul său o inspecție generală, în urma căreia s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.3829/23.IV.2008, însoțit de 39 de anexe, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecție fiscală nr.26/23.IV.2008, Decizia de nemodificare a bazei de impunere și Dispoziția de măsuri nr.3829/23.IV.2008.
Prin Dispoziția de măsuri nr.3829/23.IV.2008, organele fiscale au dispus următoarea măsură: "agentul economic va înregistra în evidența contabilă diferențele de impozite și taxe stabilite în Raportul de inspecție fiscală generală".
Consideră că din punct de vedere legal, Raportul de inspecție fiscală nr.3829/23.IV.2008, însoțit de 39 de anexe, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.26 din 23.IV.2008, Decizia de modificare bazei de impunere și Dispoziția de Măsuri nr.3829/23.IV.2008 sunt acte ilegale, sumele și măsurile dispuse în aceste acte au fost greșit stabilite de organul fiscal, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în materie, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Codului fiscal, Codului d e procedură fiscală, contabilității și actelor normative în vigoare, astfel:
- greșit s-au reținut că anumite sume sunt nedeductibile situației care afectează impozitul pe profit dar și taxa pe valoare adăugată, calculându-se astfel greșit majorări de întârziere.
În susținerea cererii reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri dar și efectuarea unei expertize tehnice.
Pârâta prin întâmpinare solicitat respingerea contestației ca nefondată.
De asemenea, invocă excepția inadmisibilității contestației motivat de faptul că actele fiscale contestate, sunt de competența organului administrativ fiscal.
Potrivit art.137 Cod pr.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate.
Excepția este întemeiată și va fi admisă din următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței reclamanta a contestat raportul de inspecție fiscală încheiat la 23.IV.2008, sub nr.3829 decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.26/23.IV.2008 și dispoziția de măsuri nr.3829/23.IV.2008.
Potrivit art.205 din OG nr.92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui lezat în drepturile sale sau printr-un astfel de act.
Potrivit dispozițiilor art.209 pct.1 lit. din OG nr.92/2003, contestația formulată împotriva deciziilor de impunere a actelor administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere precum și a celor pentru regularizarea situației al căror cuantum este de peste 1.000.000 lei ori vizează acte emise de organe centrale sau contestatoare face parte din categoria "mari contribuabili" se soluționează de către Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Conform dispozițiilor art.210 în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz, iar această soluție este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Aceste decizii/dispoziții emise în procedura administrativă, pot fi atacate de contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, astfel cum prevăd art.218.
Contestatoarea, deși potrivit prevederilor legale sus menționate, pentru actele administrative contestate avea la dispoziție procedura administrativă iar ulterior, după soluționarea contestației prin decizie, avea calea la instanță, aceasta a înțeles să le conteste direct la instanță.
Mai mult decât atât, la termenul din 8.XII.2008 i s-a pus în vedere reclamantei că prin contestația formulată nu a înțeles să conteste decizia emisă potrivit art.210 din Codul d e procedură fiscală (34/24.VI.2008 și 6029/25.VI.2008) și dacă dorește să-și completeze acțiunea în acest sens.
Deși i s-a acordat termen pentru depunerea unei eventuale cereri completatoare, nu a înțeles să se prevaleze de această situație.
La termenul din 19.2009, reclamanta prin apărător precizat că nu a făcut cerere de completarea acțiunii, ci doare niște precizări, considerând că nu este necesar întrucât și-a exprimat opinia prin cererea care vizează obiectivele expertizei.
Potrivit art.112 Cod pr.civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă pe lângă elementele de identificare părților, obiectul cererii, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază precum și arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar conform art.129 pct.6, judecătorii se pronunță numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Ori, în cauză, nu rezultă că reclamanta a solicitat anularea dispoziției emise în procedura administrativă, arătând care sunt motivele de fapt și de drept ce au condus la formularea contestației.
În atare condiție, în lipsa completării cererii de chemare în judecată instanța s-a considerat investită doar cu contestația împotriva actelor administrativ fiscale, astfel cum au fost arătate în cererea de chemare în judecată.
Întrucât aceste acte administrativ fiscale, conform art.209 din OG nr.92/2003 pot fi contestate doar la organul administrativ fiscal (în speță Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor din cadrul ANAF), și nu le instanța de contencios administrativ, Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge contestația pe acest considerent.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, obligă reclamanta către pârâtă la 99,95 lei cheltuieli de judecată, dovedite pentru termenul de judecată din 2.II.2009.
Susținerea pârâtei în sensul că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată cuantificate prin înmulțirea valorii bonului fiscale cu numărul participării la termenul de judecată ale dosarului este neîntemeiată, întrucât, pârâta nu a depus dovezi pentru fiecare deplasare cu autoturismul și consumul de benzină efectuat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea formulată de reclamanta - SRL - cu sediul în T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T-SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ MIJLOCII T - cu sediul în T,- Bis, județul T, având ca obiect anulare act administrativ, ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta către pârâtă la 99,95 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 februarie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.-/2.03.2009
Tehnored.4 ex./5.03.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga
