Anulare act administrativ . Sentința 59/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 59/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 04.02.2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 28 octombrie 2008, reclamantul a contestat decizia nr. 1.481 din data de 14 decembrie 2007 emisă de către pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, act ce constituie titlu de plată pentru suma de 78.530,43 lei, cu motivarea că acest cuantum nu ține cont de creșterea valorii apartamentelor și de devalorizarea leului.
Prin sentința civilă nr. 3.926 din data de 11 noiembrie 2008, Tribunalul Maramureșa admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj, constatând că actul atacat este emis de către o autoritate centrală.
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22 decembrie 2008.
Pârâta a depus întâmpinare și concluzii scrise, prin intermediul cărora a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, relevând că reclamantul nu a înțeles să urmeze, anterior introducerii acțiunii, procedura prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că cererea este nefondată, întrucât nu există dispoziții legale referitoare la actualizarea sumelor cuprinse în titlurile de plată emise în cuprinsul Legii nr. 247/2005.
Reclamantul a înregistrat, la rândul său, un înscris ( 18), prin intermediul căruia a dezvoltat motivele pentru care apreciază că pârâta trebuia să procedeze la actualizarea sumei, acestea fiind legate, în esență, de principiul echivalenței și al reparării integrale a prejudiciului suferit în urma deposedării sale abuzive.
Analizând cererea, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 1.308 din 21.04.2004 emisă de către Primarul Municipiului BMa fost soluționată cererea de restituire în natură a imobilului, casă demolată și teren, situat în B M,-, formulată de către reclamantul, în sensul respingerii acesteia ca urmare a constatării imposibilității retrocedării, terenul fiind ocupat de blocuri de locuințe.
Totodată, s-a dispus în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni, în sumă de 680.530.201 lei ( 16, dosar tribunal).
În urma intrării în vigoare a Legi nr. 247/2005, dosarul constituit în urma cererii de restituire a reclamantului, soluționat prin dispoziția de mai sus, a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 25.07.2006, fiind emisă decizia nr. 785/2006, având ca obiect emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului, pentru suma de 78.530,43 RON, reprezentând valoarea actualizată a titlurilor de valoare nominală emise la data de 1 iulie 2004. ( 20 - 21, dosar tribunal).
Această decizie nu a fost contestată, iar la data de 18 octombrie 2007, reclamantul a înregistrat la pârâta cererea sa de opțiune ( 18, dosar tribunal), prin care a solicitat plata efectivă a acestor măsuri reparatorii.
În consecință, a fost emis titlul de plată nr. 1.481 din 14 decembrie 2007, de către pârâta, pentru suma menționată în decizia nr. 785/2006 a
Din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei de către pârâtă rezultă că această sumă a și fost virată reclamantului, prin ordinul de plată nr. 1.486 din 28 august 2008.
Prin prezenta cerere, reclamantul arată că este nemulțumit deoarece, dată fiind devalorizarea leului și creșterea valorii apartamentelor, este în imposibilitatea achiziționării unei noi locuințe, situația sa materială fiind precară, întrucât este bolnav și are în întreținere 6 copii, singurele sale venituri fiind reprezentate de ajutorul social.
În finalul acțiunii, reclamantul învederează că, "față de cele mai sus arătate, solicit pretenții, necesare cumpărării unei locuințe, având în vedere pierderea suferită".
Prin întâmpinare, pârâta a invocat, în principal, excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu a urmat plângerea prealabilă reglementată de prev. art. 7 din Legea nr. 554/2004, în privința deciziei nr. 1.481 din 14 decembrie 2007.
Analizând această excepție, Curtea urmează aor espinge, cu luarea în considerare a prev. art. 129 alin. 5 și 6.pr.civ. apreciind că definitorie pentru stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată este pretenția concretă pe care reclamantul o invocă.
Or, din analiza celor mai sus arătate rezultă că reclamantul a înțeles să solicite obligarea pârâtei, în limitele competențelor sale legale și a procedurilor administrative prev. de Legea nr. 247/2005, la plata unor sume de bani care să reprezinte valoarea actualizată a cuantumului pentru care s-a emis titlul de plată nr. 1.481/2007, pretenție pe care Curtea o apreciază ca fiind admisibilă din perspectiva prev. art. 18 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța consideră că drepturile invocate de către reclamant pot fi recunoscute și protejate într-o manieră efectivă și concretă prin obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ care să țină cont de principiul unei reparații integrale, într-o astfel de situație nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile instituite prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aceasta întrucât reclamantul nu a invocat vicii de formă sau procedurale ale deciziei nr. 1.481/2007 a, care ar rezulta dintr-o încălcare a modului de derulare a procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său la o reparație justă și integrală, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, excepția invocată apărând ca fiind o apărare de circumstanță, care nu ține cont de necesitatea asigurării efective a dreptului reclamantului de acces la justiție.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată, luând în considerare următoarele aspecte:
Conform pct. 20 și 22 din nr.OUG 81/2007, este organismul căruia îi revin competențe de executare a deciziilor emise de către, prin emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, prin realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar, în acest sens fiind înființată Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în, în structura acestei instituții, acesta fiind temeiul legal care justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
În cauză, instanța este chemată să se pronunțe asupra admisibilității și temeiniciei solicitării reclamantului de a fi obligată pârâta la repararea echitabilă a prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a imobilului ce a fost proprietatea acestuia, în condițiile în care actualizarea sumei cuprinse în dispoziția nr. 1.308 din 21.04.2004 emisă de către Primarul Municipiului BMs -a realizat numai prin decizia nr. 785/2006 a, fără ca ulterior să se țină cont de intervalul de timp scurs până la emiterea titlului de plată, respectiv, până la achitarea efectivă a sumei acordate cu titlu de despăgubiri.
Curtea consideră că reclamantul este pe deplin îndreptățit a solicita acest lucru, neputând fi reținute apărările conform cărora legea nu prevede actualizarea sumelor pentru care au fost emise titlurile de plată.
Interpretarea pârâtei dă naștere arbitrariului, în condițiile în care Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 1.308 din 21.04.2004 emise de către Primarul Municipiului B M, concretizat prin decizia nr. 785/2006 a, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al, care nu era revocabil și care dă dreptul acestuia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său de proprietate.
În acest sens, relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva, Curtea statuând în sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției."
Or, în condițiile în care prin acest act s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii în cuantum de 78.530,43 lei, iar acesta a optat pentru plata în numerar, plată care a fost efectuată abia la data de 28 august 2008, refuzul actualizării sumei constituie o încălcare a prevederilor mai sus arătate.
Sub acest aspect, pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamantului decurgând din decizia nr. 785 din 25.07.2006, inclusiv actualizarea sumei până la momentul achitării efective, existența disponibilităților bănești sau inconsecvențele legislative nefiind argumente care să poată fi opuse reclamantului.
Instanța reține că dispozițiile interne aplicabile pentru punerea în executare a titlurilor de plată sunt cele ale art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform căruia "titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului R, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. ".
Deși sunt reale susținerile pârâtei referitoare la faptul că Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu conține dispoziții exprese privind pretenția concretă a reclamantului, atitudinea pârâtei este incompatibilă cu următoarele prevederi, aplicabile cu prioritate:
- art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: "1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
În esență, se consideră că validarea susținerilor cuprinse în întâmpinare aduce atingere dreptului reclamantului de a fi soluționată cererea sa de acordarea a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, în integralitate, precum și dreptului său de proprietate asupra unui bun, respectiv cel recunoscut prin decizia nr. 785/2006.
Conform art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, se refuză dreptul reclamantului la o despăgubire justă și echitabilă, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamantul a fost lipsit în mod arbitrar de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea s-a pronunțat în sensul următor: "se reține că nr.OUG 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor."
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii și dreptul celor deposedați la o reparație justă, sunt prezente și în această cauză.
În privința încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, după cum s-a statuat în cauza Brumărescu împotriva României, lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate.
Deși instanța nu contestă faptul că nu există dispoziții legale care să se refere, în mod expres, la situația litigioasă dedusă judecății, este discutabil în ce măsură aceste considerente sau altele, de natură financiară, pot fi opuse reclamantului, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi și alți cinci împotriva ).
În consecință, se apreciază că neactualizarea despăgubirilor, adăugată la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamant, nu este compatibilă cu existența unui remediu rapid și eficient, iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Pentru a dispune astfel, s-a considerat și că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru, reclamantul fiind pus în situația de a primi doar suma actualizată până la data de 25 iulie 2006, deși plata efectivă a fost realizată abia în 28 august 2008, suportând astfel o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate fi justificată prin rațiunile invocate de către pârâtă.
În jurisprudența Curții s-a apreciat că privarea de proprietate, ca principiu, poate reparată în mod echitabil prin repunerea în situația anterioară, apreciată ca fiind un ansamblu de măsuri care să asigure, în mod efectiv, protecția drepturilor garantate de Convenție. De asemenea, în situația în care s-a dispus repararea prejudiciului suferit prin echivalent, s-a stabilit o sumă forfetară, cât mai aproape de ceea ce poate fi considerat rezonabil, prin raportare la valoarea bunului.
Aplicând aceste linii directoare în prezenta cauză, Curtea apreciază că se impune ca pârâta să procedeze la actualizarea sumei a cărei plată a fost făcută la circa 2 ani după momentul la care reclamantul a intrat în posesia deciziei nr. 785/2006, punerea în aplicare a acestor principii fiind, de altfel, realizată cu titlu particular, prin textul art. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru toate aceste considerente, aplicând cu prioritate prevederile Convenției, urmează a fi admisă acțiunea reclamantului conform dispozitivului, pârâta fiind obligată să emită în favoarea reclamantului titlu de plată pentru suma reprezentând actualizarea cu rata inflației a cuantumului de 78.530,43 lei, acordat cu titlu de despăgubiri, actualizare ce urmează a se realiza pe perioada 25.07.2006 - 28.08.2008 și în continuare, până la achitarea integrală a acestei sume, în funcție de rata inflației.
De asemenea, în vederea protecției efective a drepturilor recunoscute reclamantului conform celor de mai sus, pârâta va fi obligată și să vireze în contul acestuia suma rezultată în urma actualizării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în loc.,-/A, jud. și în consecință:
Obligă pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Cl., nr. 202, sector 2 să emită în favoarea reclamantului titlu de plată pentru suma reprezentând actualizarea cu rata inflației a cuantumului de 78.530,43 lei, acordat cu titlu de despăgubiri, actualizare ce urmează a se realiza pe perioada 25.07.2006 - 28.08.2008 și în continuare, până la achitarea integrală a acestei sume, în funcție de rata inflației.
Obligă pârâta să vireze în contul reclamantului suma rezultată în urma actualizării dispuse a fi efectuate conform celor de mai sus.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./5 ex./06.03.2009.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
