Anulare act administrativ . Decizia 606/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 606
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - P -, cu sediul în P,--3,. 4. și sediu pt. comunicarea actelor de procedură în com., sat de,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 36 din data de 3 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit nr. 523/10.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă - P -, prin consilier juridic care depune împuternicirea nr. PA- și intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, prin consilier juridic care depune delegația nr. 43205.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, prin consilier juridic, depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat reprezentantului recurentei.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă - P -, prin consilier juridic, arată că sentința instanței de fond este nelegală, deși instanța de casare dădu-se indicații precise în vederea recunoașterii dreptului pretins, concluzionându-se că Legea nr. 13/2007 nu ar avea aplicabilitate în cauză. și terenurile aferente centralelor termice sunt scutite de plata impozitului, considerându-se că în această materie prevalează dispozițiile Codului fiscal.
În mod greșit instanța de fond a respins încuviințarea și administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate, care să dovedească faptul că aceste clădiri sunt afectate centralelor termice; fără acestea procesul de producție a energiei termice nu s-ar putea realiza. Prin întâmpinare, pârâta a invocat faptul că ar prevala dispozițiile Codului fiscal, dar chiar Codul fiscal recunoaște aceste scutiri. Legea nr.
13/2007 a fost promulgată ulterior adoptării Codului fiscal, ea nu a fost abrogată și precizează clar situația clădirilor și terenurilor în discuție, instanța de fond aplicând în mod greșit legea, prin omisiune.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea probei cu expertiza tehnică în specialitatea construcții, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și recunoașterii dreptului pretins.
Intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL Pas olicitat în contradictoriu cu P recunoașterea dreptului sau începând cu data intrării în vigoare a legii constând în aplicarea dispozițiilor art.16 al.12 din Legea nr. 13/2007 cu privire la scutirea prin efectul acesteia de la plata taxelor pe clădire și terenul proprietate publică a municipiului P si asupra cărora are un drept de uz și servitute prin efectul contractului de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public al județului P de alimentare cu energie termică produsă centralizat in sistem producție-transport-distribuție pentru municipiul
Pe cale de excepție s-a solicitat anularea deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pe clădiri în cuantum de 117.847.000 lei si a deciziei de impunere pe anul 2007 pentru stabilirea taxei pe teren in cuantum de 8.172.00 lei pentru motive de nelegalitate, suspendarea actelor administrativ fiscale mai -menționate până la soluționarea cauzei și obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, în cuantum de 125.019.00 lei conform deciziilor de impunere nelegale și a accesoriilor acestora.
In motivarea cererii, a arătat reclamanta că la data de 26.01.2006 a depus la pârâtă declarația de impunere pentru stabilirea taxei pe teren, a impozitului pe clădiri etc. pentru anul 2006 prin care specifica modul de încadrare făcut pentru terenurile și construcțiile aparținând domeniului public al municipiului P aflate în concesiune conform contractului. La data de 26.01.2007 a depus declarație de impunere aferentă anului fiscal cu mențiunea că își menține declarațiile depuse în data de 26.01.2006 deoarece baza impozabilă pentru bunurile respective nu s-a modificat fata de acest an. La data de 10 iulie 2007 depus declarația de impunere rectificativă pentru anul 2007, modificată în concordanță cu prevederile art.16 alin.12 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice.
Cu adresa nr. -/10.08.2007 parata a comunicat, fără emiterea unei decizii, că nu poate acorda reclamantei scutirea solicitată. La data de 28.08.2007, prin adresa nr. PA -, reclamanta a comunicat pârâtei că pentru nerecunoașterea dreptului legal conținut în declarațiile de impunere ce reprezintă titluri de creanță, până la o eventuală anulare/modificare este necesar să emită o decizie sau o dispoziție motivată legal. La data de 3.10.2007 a solicitat pârâtei să-i restituie conform
declarației rectificative suma de 2724 lei reprezentând contravaloare taxe achitate suplimentar, în prima tranșă legală - respectiv până la 31.03.2007, iar la data de 18.10.2007, pârâta i-a comunicat expedierea deciziilor de impunere pentru stabilirea taxei pe clădiri, pe teren etc. pe anul 2007 și că la data de 5.10.2007 nu avea sume achitate în plus în vederea restituirii.
Reclamanta a apreciat că prin actele administrative enunțate s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului său constând în scutirea de la taxa pe clădiri și teren, drept recunoscut și acreditat de lege, iar pârâta a refuzat implicit în mod nejustificat să îi rezolve cererea sa privitoare la un drept recunoscut de lege.
La termenul de judecată din data de 18.12.2007, pârâta a invocat excepția prematurității (inadmisibilității) cererii, invocând dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004. A arătat aceasta că reclamanta nu a formulat vreo contestație împotriva deciziilor de impunere emise de pârâtă, decizii ce constituie act administrativ ce poate fi contestat. Aceste decizii de impunere au fost comunicate societății reclamante, cu confirmare de primire, iar în cuprinsul acestora se menționează că împotriva măsurilor dispuse se poate face contestație care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent, reclamanta neîndeplinindu-si această obligație, astfel încât pârâta nu se afla în situația de a soluționa o contestație. Pe fondul cauzei se solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecata din data de 22.01.2008, reclamanta și-a precizat cererea, arătând în esență că deși a solicitat pârâtei să emită o decizie motivată legal prin care să se exprime față de conținutul și existența a două declarații printr-o decizie sau dispoziție emisă legal, aceasta deoarece adresa sa a primit un răspuns în contestație în raport de declarația fiscală și cea rectificativă a cărei procedură nu a fost finalizată, pentru a se emite deciziile de impunere, fapt care s-a produs cu încălcarea legii. In opinia reclamantei cele două decizii sunt nule de drept din aceasta perspectiva.
La termenul de judecată din data de 12.02.2008, pârâtul a formulat completare la întâmpinare prin care a solicitat instanței să pună în discuția părților excepția inadmisibilității, dată fiind inexistenta unei contestații și astfel, imposibilitatea emiterii unei decizii sau dispoziții, astfel cum reclamanta menționat, invocând disp. art.82 al.2, art. 86 al.4, art.87 si art.90 al.2 Cod pr.fiscală.
La termenul de judecată din data de 4.03.2008, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Prin sentința nr. 122/4.03.2008 a Tribunalului Prahova, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârât și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia nr. 820/13.06.2008 a Curții de Apel P - Secția Comercială și de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis recursul, s-a casat în parte sentința recurată și s-a trimis cauza primei instanței spre rejudecare, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind recunoașterea dreptului pretins.
S-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 36 din data de 3 februarie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea în fond după casare, formulată de reclamanta - P - împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit dispoziției de casare nr. 820/13.06.2008 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ si fiscal, instanța este ținută de a analiza un singur capăt de cerere, respectiv recunoașterea dreptului pretins, astfel că orice apărări sau susțineri ce exced mențiunilor exprese ale instanțelor de control judiciar, nu au putut fi avute în vedere în fond după casare.
Instanța de fond a constatat că reclamanta a susținut, în esență, în ceea ce privește recunoașterea dreptului pretins, că potrivit Legii nr. 13/2007, art. 16 alin. 12 Secțiunea 1 Cap. III, titularii de autorizații și licențe beneficiari ai drepturilor de uz și servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale, sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale si locale.
Reclamanta, în calitate de titulară a licenței nr. 611/2004 pentru transport si distribuție energie termică a susținut că beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădire și a impozitului pe teren. Intr-adevăr, potrivit Legii nr. 13/2007 legea energiei electrice, titularii de autorizații și licențe beneficiari ai dreptului de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale și locale.
Instanța de fond a reținut că acest act normativ, cu caracter special, nu poate însă deroga de la reglementările Codului Fiscal, respectiv dispozițiile art. 250 și art. 257, care reglementează scutirile de impozit pe clădiri și teren, reclamanta neaflându-se într-una din aceste situații. In condițiile reglementării exprese de către Codul fiscal a situațiilor ce determină scutirea de impozit, orice adăugire prin norme speciale urmează a fi inaplicabilă și înlăturată, definitorii fiind și dispozițiile art. 298 pct. 44, care menționează că la data intrării în vigoare a Codului fiscal, așa cum a fost modificat, orice alte dispoziții contrare se abrogă. Ori reclamanta a încercat să acrediteze ideea că legea specială (Legea nr. 13/2007) derogă de la normele cu caracter general, fără a avea însă în vedere faptul că ne aflăm în prezența unor dispoziții vădit contradictorii și nu derogatorii când se impune a se da eficiență art. 298 pct. 44 din Legea nr. 571/2003, modificată si actualizată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - P -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 3042pct.9 Cod pr.civilă, apreciindu-se că în cauză este incident motivul de casare ce vizează încălcarea legii de drept substanțial prin omisiune, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Recurenta consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită textului de lege folosit, acesta nefiind susceptibil de interpretare, astfel că este supus recursului nu numai dispozitivul sentinței ci și considerentele acesteia, motiv de casare cu trimitere.
Se arată că instanța de fond a încălcat și dreptul la apărare al reclamantei, prin respingerea probei cu expertiza tehnică de specialitate solicitată, singura probă care putea să clarifice din punct de vedere tehnic regimul juridic al clădirilor și terenurilor în discuție.
Instanța a aplicat greșit, prin omisiune, dispozițiile art. 250 și art. 257 din Codul fiscal, ignorând faptul sunt scutite de plata impozitului clădirile afectate centralelor termoelectrice (art. 250 alin. 1 pct.6 și 7) precum și terenurile aferente acestor clădiri, cu excepția celor folosite pentru activități economice.
Recurenta susține că dreptul a cărei recunoaștere se cere este prevăzut în redactarea, atât a normei fiscale-lege generală, cât și în legea specială-Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, lege pe care a fost întemeiată acțiunea. Astfe, legea specială nu face altceva deâct să precizeze în plus unele situații din norma fiscală generală, cărora li se aplică scutirile, acesta fiind și motivul pentru care se impune efectuarea expertizei.
Deoarece instanța nu este specializază pentru a putea aprecia dacă reclamanta se afla într-una din situațiile care permiteau scutirea de la plata impozitului, reclamanta producând probe care să ateste faptul că administrează o centrală termoelectrică, că deține licențe de producere și distribuție a energiei electrice și termice și că este beneficiara dreptului de uz și de servitute asupra proprietății publice "clădiri și terenuri afectate centralei termoelectrice".
Mai arată recurenta că dispozițiile legale invocate nu sunt derogatorii, nici contradictorii, ci complementare și dreptul pretins este prevăzut chiar în norma reținută și folosită de instanța de fond pentru a paraliza obținerea dreptului legal a cărui recunoaștere a solicitat-
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței pentru necercetarea fondului, trimiterea cauzei spre rejudecare
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a apreciat în mod just și legal cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată neintrând sub incidența prevederilor art. 3042pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că ar fi lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Referitor la motivele de recurs, se poate observa că recurenta reia o parte din susținerile făcute în petit-ul acțiunii introductive la instanța de fond, aceasta apreciind în mod just faptul că Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, act normativ cu caracter special, nu poate deroga de la reglementările Codului fiscal în privința bazei de impozitare și a obiectelor ce sunt supuse impozitării. Aceasta vizează în primul rând scutirile de la plata impozitului pe clădiri și teren, care trebuie să fie reglementate strict de Codul fiscal. În atare context, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat cauza dedusă judecății și a făcut o aplicare justă a legii, reținând că
prevederile legii speciale, respectiv Legea nr. 13/2007 și dispozițiile Codului fiscal, legea generală, "sunt contradictorii nu derogatorii", astfel încât se impune a se da eficiență prevederilor art. 298 pct. 44 din Legea nr. 571/2003, modificată și actualizată.
În acest sens, se prevede că orice alte dispoziții contrare se abrogă, deci nu pot fi luate în considerare, chiar dacă sunt prevăzute într-o lege specială anterioară, mai mult decât atât, potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal "în materie fiscală dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal".
Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante privind casarea sentinței recurate pentru necercetarea fondului, această susținere nu este întemeiată, instanța de fond fiind ținută în soluționarea prezentei cauze de recunoașterea dreptului pretins, iar respingerea probei cu expertiză tehnică de specialitate s-a făcut în mod just de către instanța de fond, proba respectivă nefiind concludentă și utilă elucidării prezentei spețe.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - P -, cu sediul în P,--3,. 4. și sediu pt. comunicarea actelor de procedură în com., sat de,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 36 din data de 3 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -fiind pensionată,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./ 11.05.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
