Anulare act administrativ . Sentința 61/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.61/CA
Ședința publică de la 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I, șoseaua,nr.35, bloc 543A,.7,.3, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având ca obiect-anulare act administrativ.-
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtului - Ministerul Educației și.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei,de către grefier.
Reclamantul depune la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în vedere reclamantului să precizeze dacă actele Comisiei au fost contestate într-o altă cauză, separat, așa cum susține pârâta.
Reclamantul susține că nu a atacat actele emise de comisie deoarece nu era necesar, că a atacat doar ordinul emis de ministru.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 819/45/11 decembrie 2007, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, anularea Ordinului nr. 1642 din 2 august 2007, prin care i s-a refuzat acordarea titlului didactic de conferențiar universitar, considerând că cererea s-a a fost examinată formal, cu ignorarea aspectelor de fond ale dosarului și ale cauzei.
Pârâtul prin notele scrise depuse la dosar, arată că respingerea cererii este urmarea avizului primit din partea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare și că nici ministrul și nici instanța nu se pot substitui comisiei de specialitate și în ultimă instanță, care validează propunerile comisiilor de specialitate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că s-a născut la data de 16 martie 1954, că el este licențiat al Facultății de Drept a Universității " " din I și că la data de 21 aprilie 2005, Consiliul Național pentru și Atestare al M i-a conferit titlu de doctor în politologie, titlu ce a fost recunoscut de Ministerul Educației și Cercetării din România, prin eliberarea atestatului nr. 9815 din 7 septembrie 2005.
La data de 2 mai 2007, s-a înscris la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar, disciplina Drept constituțional vacant în cadrul Facultății de științe și litere a Institutului de Studii Europene " "
Prin procesul verbal din 25 iunie 2007, Consiliul Facultății și-a însușit propunerea comisiei de concurs, ca cel menționat să ocupe postul de conferențiar, iar în ședința din 27 iunie 2007, Senatul Iaf ost de acord cu validarea candidatului pe post, lucrările întocmite fiind înaintate, spre aprobare, conform metodologiei în vigoare, Ministerului Educației.
La data de 3 iulie 2007, Comisia de științe juridice și administrative din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare () sub președinția prof.., a apreciat, astfel cum rezultă din fișa aflată la fila 77 dosar, că "față de componența postului este necesar doctoratul în drept, iar candidatul are doctoratul în politologie".
La data de 20 iulie 2007 se întrunește pentru a valida propunerile comisiilor de specialitate, din procesul-verbal al reuniunii de lucru și centralizatorul anexă rezultând că, din cele 12 dosare prezentate, 5 au fost confirmate, iar 6 au fost neconfirmate, rezultatul deliberărilor fiind înaintat ministerului educației, cu propunerile corespunzătoare.
Primind propunerile din 20 iulie 2007, ministrul educației a emis ordinul nr. 1642 din 2 august 2007, prin care a decis, printre altele, să nu acorde titlul didactic de conferențiar universitar lui, făcându-se trimitere la rezoluția Consiliului, care a apreciat că "față de componența postului este necesar doctoratul în drept, iar candidatul are doctoratul în politologie", ordin ce a fost transmis instituțiilor de învățământ superior interesate prin adresa nr. 37431 din 2 august 2007.
Luând cunoștință de conținutul ordinului menționat, prin actul înregistrat sub nr. 17906 din 27 august 2007, a contestat decizia de respingere a cererii de recunoaștere a titlului didactic de conferențiar universitar, apreciind că s-a acționat într-o manieră birocratică.
Contestația a fost transmisă spre rezolvare Comisiei de analiză contestației "Științe Juridice și Administrative", în conformitate cu prevederile Ed. nr. 1336/18 iunie 2007, comisie care, prin referatul de analiză datat 11 octombrie 2007, a decis, în unanimitate "Respingerea contestației pentru motivele arătate în decizia de neacordare a titlului didactic".
În baza referatului Comisiei de analiză a contestației, ministrul educației a emis ordinul nr. 2532 din 31 octombrie 2007, prin care a decis să nu acorde titlul didactic de conferențiar universitar lui, soluție ce a fost comunicată celui în cauză de către Direcția Management și Programe Universitare, prin adresa nr. 1796 din 29 octombrie 2007, act a cărui anulare reclamantul o solicită prin precizările depuse la data de 19 februarie 2008 (filele 118 și 119 dosar).
Prin memoriul înregistrat la Ministerul Educației sub nr. 15782 din 29 noiembrie 2007, a solicitat "reexaminarea dosarului", cerere la care Direcția Management și Programe Universitate din cadrul Ministerului Educației îi răspunde prin adresa nr. 14782 din 5 decembrie 2007, în sensul că "acordarea titlului didactic de conferențiar universitar este posibil numai prin reluarea, în totalitate, procedurii de concurs", "considerând că au fost respectate prevederile legale privind finalizarea, la nivelul ministerului, a concursului în cauză".
Considerând că " s-a făcut o examinare pur formală, birocratică, ignorându-se aspectele de fond ale dosarului și ale cauzei" și că "o asemenea manieră de a se proceda vine și în contradicție cu dispozițiile legale în materie", reclamantul a promovat prezenta acțiune, în procedura consacrată de Legea nr. 554/2004.
Raportat la această situație de fapt, le obiectul acțiunii și la instituția publică chemată în judecată, Curtea constată că acțiunea reclamantului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl constituie cererea de anulare Ordinului ministrului educației nr. 1642 din 2 august 2007, prin care nu s-a confirmat titlul didactic de conferențiar universitar pentru, și a "Ordinului Ministrului Educației, Cercetării nr. 17906/29 octombrie 2007, prin care se respinge contestația la Ordinul nr. 1642/2 august 2007", astfel cum s-a menționat în cererea completatoare.
Dacă, în ceea ce privește primul act menționat, Curtea constată că acesta a fost emis de ministrul educației, în ceea ce privește actul evocat de reclamant în cererea completatoare a acțiunii sale instanța constată că acesta (fila 71 dosar ) emană de la Direcția Management și Programe Universitare din cadrul Ministerului Educației și nu de la ministru și că, prin intermediul său, se aduce la cunoștința reclamantului faptul că "în urma analizării dosarului de către comisia de analiză a contestației se menține rezoluția de neacordare a titlului didactic", "decizia de neconfirmare a titlului didactic rămânând definitivă".
Dincolo de eroarea făcută de către reclamant în ceea ce privește semnificația și valoarea juridică a celui de al doilea act atacat, instanța reține că regimul acordării titlurilor didactice, printre care se numără și cel de conferențiar universitar, este guvernat de dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care dă în competența ministrului educației numirea personalului didactic pe postul de conferențiar universitar.
Actul de numire nu este însă un act voluntar și independent al ministrului, având în vedere că, pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, Ministerul Educației este obligat să constituie potrivit art. 140 din Legea nr. 84/1995, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, organism alcătuit din profesori universitari, selectați pe baza propunerilor senatelor universitare, care funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației.
La data la care " " din Iaî naintat dosarul cerut pentru emiterea ordinului de conferire a titlului didactic de conferențiar universitar (iunie 2007) era în vigoare Regulamentul de organizare și funcționare a aprobat prin ordinul ministrului educației nr. 3904 din 10 mai 2006, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 449 din 14 mai 2006.
Potrivit acestui act normativ, la nivelul Ministerului Educației se constituie comisii de specialitate distincte pentru atestarea titlurilor didactice, pe domenii, prin ordin al ministrului, pentru un mandat de 4 ani, care împreună cu consiliul de atestare, desfășoară activități specifice, privind atribuirea, confirmarea/recunoașterea/echivalarea, după caz, a titlurilor didactice obținute în țară sau în străinătate, comisiile și consiliul de atestare conform art. 10 alin. 1 purtând întreaga responsabilitate asupra propriilor rezoluții, care se înscriu într-o fișă de evaluare cu valoare de proces-verbal, cu obligația "menționării argumentelor care au stat la baza acesteia", separat de acestea fiind constituite comisii pentru rezolvarea contestațiilor.
Conform art. 16 din Regulamentul aprobat prin nr. 3904/2006, Consiliul de atestare analizează și decide asupra propunerilor comisiilor pe care le înaintează pentru a fi promovate prin ordinal ministrului.
Din interpretarea gramaticală a normei citate rezultă fără echivoc că, chiar dacă ordinul de acordare sau neacordare a titlului didactic este emis de ministru, subiect de drept administrativ distinct de instituția publică pe care o conduce, și pe care reclamantul nu l-a chemat în judecată, el nu acționează în mod discreționar, potrivit liberului său arbitru, ci este ținut de rezoluția a cărui "promovare " (susținere) este chemat să realizeze și să o finalizate, prin emiterea actului administrativ menționat.
Întrucât reclamantul nu a înțeles să atace actul comisiei de specialitate din 3 iulie 2002, actul din 20 iulie 2007 și, respectiv, actul comisiei de analiză a contestației din 11 octombrie 2007, deși putea și era obligat să o facă, având în vedere că lucrările acestor organisme administrative sunt producătoare de efecte juridice și stau la baza emiterii actului ce finalizează procedura administrativă, cererea de anulare trebuind să fie una expresă și explicită și nu una care să fie dedusă din conținutul argumentației, înserară în cuprinsul acțiunii introductive, și cum în judecată nu a fost chemată nici măcar autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, Curtea își va exercita controlul de legalitate exclusiv în ceea ce privește Ordinul nr. 1642 din 2 august 2007 verificând dacă acesta a fost emis "în contradicție cu dispozițiile egale în materie", astfel precum susține reclamantul.
Ori, raportat la dispozițiile Legii nr. 85/1994 și la prevederile Legii nr. 128/1997, Curtea constată că era de competența ministrului educației, ca subiect de drept administrativ de sine stătător, de a acorda sau nu titluri didactice și că, în exercitarea acestui atribut propriu, el lucrează doar pe baza propunerilor făcute de un organism ce fost instituit prin Legea nr. 85/1994, având un caracter consultativ, a cărui organizare și funcționare a fost aprobată prin Ordinul nr. 3904/2006.
Chiar dacă este autoritatea care decide, în ultimă instanță, ministrul nu poate ignora sau informa, într-un mod voluntar autoritar, propunerea făcută în condițiile de reglementare evocate, decât dacă ar constata că acesta este rezultatul încălcării flagrante a procedurilor legale, el neavând nici calificarea și nici chemarea de a se substitui, fără riscul de a săvârși un abuz, sub aspect profesional, membrilor comisiei de specialitate, U sau comisiei de analiză a contestației.
Cum reclamantul nu a cerut instanței să verifice legalitatea actelor celor trei comisii menționate care, chiar dacă au rol consultativ, sunt cele chemate să analizeze în fond conținutul dosarului candidatului și să propună rezoluții motivate, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, nici Curtea nu se poate pronunța dacă soluția de neacordare a titlului didactic de conferențiar universitar, motivat de aprecierea că pentru ocuparea postului vacant la disciplina Drept constituțional s-ar impune un doctorat în drept, cel în politologie fiind considerat necorespunzător, este sau nu legală, extinderea controlului, dincolo de ceea ce reclamantul a solicitat prin acțiune, echivalând cu o depășire a limitelor investirii.
În ceea ce privește cererea de anulare a actului nr. 17906 din 29 octombrie 2007, Curtea constată că acesta nu emană de la organul abilitat de lege a decide asupra contestației ce s-a formulat, că el nu are valoarea unui act administrativ de autoritate, în sensul dat acestui termen de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și că confuzia făcută de reclamant în ceea ce privește natura, cu atât mai mult cu cât nici în acest caz nu s-a cerut controlul de legalitate a actului generator de efecte juridice primare, care este referatul de analiză al Comisiei de analiză a contestației din 11 octombrie 2007.
Ca atare, constatând că nu s-a cerut anularea nici unuia din actele structurilor administrative legalmente implicate în procedura acordării titlurilor didactice, deși acestea se constituie în fundament al actului administrativ atacat, că emitentul actului nu a fost chemat în judecată, în nume propriu, că în cauză ministrul nu avea o altă alternativă decât aceea de a promova /susține rezoluția chiar dacă acesta este un organism consultativ al Ministerului Educației și că are dreptul celor implicați, desemnați potrivit legii să aprecieze dacă doctoratul în politologie putea sau nu suplini lipsa doctoratului în drept, cerut pentru ocuparea postului de conferențiar la catedra Științe juridice, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantului, în integralitatea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamantul, domiciliat în I, șoseaua, nr. 35, bloc 543 A, etaj 7, apartament 3 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având sediul în B,- - 30, sector.1
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.04.2008
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
