Anulare act administrativ . Decizia 610/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.610/R-CONT
Ședința publică din 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, în nume propriu cât și în numele ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D cu sediul în D, județul V, împotriva sentinței nr.1460/CAF din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în D, str.- -, -.A,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat și analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul-reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, depunând la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 1.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actului administrativ prin care s-a stabilit taxă de primă înmatriculate, în cuantum de 5.137 lei Ron, restituirea acestei sume, actualizată cu dobânda legală, până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în anul 2007, achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, an fabricație 2004, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească suma de 5.137 lei Ron, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal.
La data de 10.03.2008, a solicitat pârâtei restituirea taxei, cu motivația că aceasta a fost nelegal percepută, textul invocat fiind în contradicție cu art.90 pct.1 din Tratatul Comunității Europene, jurisprudența Curții Europene de Justiție fiind relevantă sub acest aspect.
A mai arătat că, prin adresa nr.5186/24.03.2008, - V i-a respins cererea de restituire a taxei, cu motivarea că nu se încadrează în excepțiile art.205 Cod pr.fiscală, a formulat contestație, la care nu a primit nici un răspuns.
Având în vedere cele relatate, se impune intervenția instanței de judecată pentru soluționarea cererii sale.
Direcția Generală a Finanțelor Publice V - în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal, pe excepția tardivității formulării acesteia, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004-R, a inadmisibilității în raport de dispozițiile art.2141-2143din Legea nr.571/2003, coroborate cu dispozițiile nr.HG44/2004, iar, pe fond, ca neîntemeiată, întrucât taxa a fost percepută în baza reglementărilor legii naționale în vigoare, reclamantul neîncadrându-se în categoriile pentru care aceste reglementări prevăd scutiri de taxe.
De asemenea, urmează a se avea în vedere și dispozițiile OUG nr.50/21.04.2008 - privind instituirea taxei de poluare.
La data de 11.11.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că actul administrativ a cărui anulare o solicită este adresa nr.5186/24.03.2008 emisă de V, ce reprezintă răspunsul negativ la cererea sa prealabilă de restituire a sumei respective, pârâta refuzând nejustificat a-i soluționa cererea adresată.
La data de 25.11.2008, reclamantul a precizat că renunță la judecata capătului de cerere reprezentând anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare, menținându-și solicitarea cu privire la refuzul nejustificat al pârâtei de a-i restitui suma plătită nelegal.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - prin sentința nr.1460/CAF/2.12.2008 a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a inadmisibilității acesteia, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului 1 al cererii, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârât la restituirea sumei de 5.137 lei taxă de primă înmatriculare.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, reclamantul a cumpărat autoturismul marca MERCEDES BENZ, an de fabricație 2004, pentru care a achitat suma de 5137 lei, reprezentând taxa de înmatriculare, cu chitanța nr. - din 24.01.2008.
Susținerea pârâtei, în sensul că taxa de primă înmatriculare se justifică față de prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este neîntemeiată, întrucât începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar. In cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale au obligația să dea eficiență acestuia din urmă. Prin urmare în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile legale din legile interne, motiv pentru care instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității, invocată de pârâte prin întâmpinarea de la filele 8-13 dosar.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum am arătat o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din invocate atât de reclamant, cât și de pârâte, potrivit cărora"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare",instanța constată că în acest fel se limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, interzicând taxele discriminatorii și protecționiste.
Față de reglementările dreptului comunitar, reclamantul, persoană fizică română se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar ordinii juridice comunitare de către autoritățile administrative cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în luna octombrie 2007.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. l din interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007 prin art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa specială pentru primă înmatriculară a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art. 2141alin. 3 din Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare este percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
In consecință, modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule încalcă în mod direct dispozițiile art. 90 alin. 1 din și, implicit, ale Constituției României.
Intr-o atare situație, instanța este obligată să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare dreptului comunitar, respectiv art. 90 din și nu pot fi aplicabile în cauza dedusă judecății.
Taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul achiziționat în noiembrie 2007, în cuantum de 5137 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanță cu suport material ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea liber acces la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
În ședința publică din data de 25 noiembrie 2008, reclamantul, prin apărător, solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată a capătului 1 al cererii.
Potrivit art. 246 alin. 1 Cod pr. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, astfel că instanța a luat act de renunțarea la judecata a capătului 1 al cererii.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal de către în nume propriu și pentru V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, critici ce reiau apărările din întâmpinarea depusă la fondul cauzei, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond nu a decăzut reclamantul din dreptul de a formula o cerere în anulare act administrativ, în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, astfel că neefectuând demersul procedurii prealabile acțiunea se impunea a fi respinsă ca tardiv introdusă;
- în mod greșit, s-a respins excepția inadmisibilității, cu motivarea că potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile legale interne;
- pe fond, dispozițiile art.2141și urm. din Legea nr.57/2003 (Codul fiscal), nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene;
- de asemenea, nu s-au avut în vedere dispozițiile OUG nr.50/21.04.2008 care prevede că restituirea taxei de poluare se face în baza unei proceduri anume stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, vizând excepția tardivității introducerii acțiunii, considerată greșit apreciată de judecătorul fondului, se reține că acesta, în mod corect, a aplicat dispozițiile referitoare la prescripție. Astfel, cu cererea nr.5186 din 24.03.2008, intimatul-reclamant a solicitat recurentei restituirea taxei în sumă de 5.137 lei, cerere căreia i s-a răspuns prin adresa nr.5278/11.03.2008 (23) emisă de -
Ca atare, nu de la data emiterii chitanței nr.-/28.01.2008, care nu se subscrie noțiunii de "act administrativ", trebuie calculat termenul de adresare către instanța competentă, ci de la data solicitării și demarării procedurii prealabile, se vor calcula termenele prevăzute de lege, astfel că acțiunea este formulată în termenul legal.
De subliniat că, ne aflăm în prezența unui refuz de restituire nejustificat, având în vedere prevederile dreptului comunitar, ceea ce face ca și excepția inadmisibilității să fie neîntemeiată, deși recurenta nu arată motivele pentru care apreciază că respingerea acestei excepții de către instanța de fond este greșită.
În ceea ce privește critica vizând fondul cauzei, se va sublinia că, față de obiectul cauzei cu care a fost învestită instanța de fond, respectiv lămurirea aspectului dacă taxa de înmatriculare, prevăzută ca obligatorie de textele de lege interne, contravine sau nu Tratatului Uniunii Europene - art.90 pct.1, aceasta a fost corect dezlegată, soluția de restituire a taxei, fiind în conformitate cu normele europene.
Astfel, curtea constată că, în situația dată, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne ce discriminează produsele provenite din alte state membre ori din țară.
Faptul că, pe parcursul soluționării litigiului a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
De subliniat că instanța are competența de a constata neconcordanțe între prevederile art.2141- 2143din Legea nr.551/2003 - Cod fiscal și norma prevăzută de art.90 din Tratat, având în vedere principiile efectului direct al normei comunitare cu caracter obligatoriu față de dreptul intern și principiul efectului util al normei comunitare.
Pe de altă parte, instanța de fond a procedat corect și legal și din perspectiva faptului că în conținutul art.148 alin.4 din Constituție nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național, dar și ținând cont de regulile Curții de justiție, unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă din dreptul intern ar putea împiedica o instanță să nu o poată trata.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare, fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, de pildă, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Așa fiind, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004 și OG nr.92/2003, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, în nume propriu cât și în numele ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D cu sediul în D, județul V, împotriva sentinței nr.1460/CAF din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în D, str.- -, -.A,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
05.06.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
