Anulare act administrativ . Decizia 620/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 620
Ședința publică din data de 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu rezidența temporară în com. Cheia, nr. 552, jud. P împotriva sentinței nr. 121 din data de 4 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/7.04.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate P, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 11893/29.04.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
În ședință publică, la solicitarea instanței, recurentul-reclamat semnează cererea de recurs.
Intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate P, prin consilier juridic, depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat recurentului.
Fiind reluată cauza după ce s-a permis recurentului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, Curtea ia act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, arată că sentința pronunțată de instanța de fond nu respectă prevederile nr.OUG 150/2002, act normativ aflat în vigoare pentru anul fiscal 2005. În ceea ce privește Legea nr. 95/2006, despre care s-a susținut că abrogă nr.OUG 150/2002, aceasta a intrat în vigoare pentru anul 2006.
În mod greșit s-a susținut de către pârâtă că cele 2 acte normative se aplică împreună, deoarece Legea nr. 95/2006 nu se putea aplica anului fiscal 2005.
Astfel, nr.OUG 150/2002 la art. 6 alin.1 lit. stabilește categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fara plata contributiei și nu conține completarea reținută și subliniată de către instanță "numai pentru veniturile obținute din pensie".
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei de impunere.
Intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate P, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Se arată că în prezenta cauză au incidență ambele acte normative menționate și de recurent, ele se interferează, nu se exclud.
Astfel, Legea nr. 95/2006 preia toate reglementările nr.OUG 150/2002 dar le și completează. Potrivit dispozițiilor art.53 alin.2 din nr.OUG 150/2002 coroborate cu prevederile art. 259 alin.4 din Legea nr. 95/2006 "persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătate potrivit prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5 %", obligație pe care reclamantul nu a îndeplinit-o, neputându-se imputa instituției pârâte acet aspect.
În mod greșit, reclamantul a considerat că este scutit de plata contribuției la fondul de asigurări de sănătate doar pentru că are calitatea de pensionar. este scutit de această obligație pentru veniturile din pensii, dar pentru veniturile realizate din cedarea folosinței unor bunuri are obligația de a plăti această contribuție. Totodată, nu poate fi invocată în apărare necunoașterea legii.
Precizând că prin aplicarea prevederilor Legii nr. 95/2006 nu se poate aprecia că aceasta retroactivează, arată că în ceea ce privește majorările de întârziere, potrivit art. 55 alin.1 din nr.OUG 150/2002, respectiv art. 261 din Legea nr. 95/2006, acestea se datorează pentru neplata la termenul scadenței a contribuției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția civilă, sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate P anularea deciziei nr. 15032/2.07.2007 emisă de pârâtă, decizie pe care acesta o consideră nelegală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată i-au fost stabilite obligații de plată restante penru anul 2005 în valoare de 939 lei, din care 600 lei contribuții si 339 lei majorări și penalități.
Au fost invocate dispozițiile art. 6 alin.1 lit.e din nr.OUG 150/2002, potrivit cărora pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii și alte categorii de pensionari beneficiază de asigurare fără plata contribuției, astfel că, în opinia reclamantului, întrucât acesta este pensionar de asigurări sociale nu îi revine obligația de plată a contribuției de asigurare socială pentru anul 2005.
S-a arătat, totodată, că dispozițiile Legii nr. 95/2006 nu sunt aplicabile retroactiv, pentru anul 2005, întrucât art. 863 din Legea nr. 85/2006 menționează că această lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv 28.04.2006, fiind aplicabilă începând cu data de 29.05.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția greșitei compuneri a completului de judecată, solicitând transpunerea cauzei la Secția
comercială și de contencios administrativ II a Tribunalului Prahova. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 22.01.2008 cauza a fost transpusă în baza dispozițiilor art. 99 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, iar la termenul din 4.03.2008, reclamantul a depus note scrise prin care a reiterat apărările formulate prin cererea introductivă.
Prin sentința nr. 121 din data de 4 martie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că reclamantul a obținut în anul 2005 venituri provenite din închirierea unui bun imobil-aspect necontestat de acesta-motiv pentru care era obligat, potrivit dispozițiilor art. 51 alin.2 lit.e și art.53 alin.2 din nr.OUG 150/2002, să plătească pârâtei contribuția la. sens în care trebuia să se prezinte la sediul P și să declarare veniturile impozabile obținute din cedarea folosinței bunului imobil pentru anul 2005, completând o declarație-tip, în baza căreia se stabilea cuantumul contribuției datorate, lucru pe care însă reclamantul nu l-a făcut.
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin.1 din nr.OUG 150/2002, asigurații care au obligația plății contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și care nu o respectă, datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor. De asemenea, dispozițiile art. 261 din Legea nr. 95/2006, stabilesc că asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile acestui act normativ și care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului d e procedură fiscală, iar pentru neachitarea la termenul de scandeță de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, dobânzile calculându-se pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate insclusiv.
În speță, reclamantul nu a contestat cuantumul sumei datorate, ci doar obligația de plată a acesteia și temeiul legal invocat de pârâtă. Câtă vreme reclamantul nu și-a respectat obligația legală de a se prezenta la sediul pârâtei și de a declara veniturile obținute, pentru ca aceasta să poată calcula contribuția la. instanța de fond a apreciat că acesta se află în culpă, reclamantul nedând dovadă de diligență, în momentul în care a închiriat bunul imobil, pentru a se informa cu privire la toate obligațiile legale ce-i reveneau în calitate de persoană care obține venituri din chirii. Totodată, s-a reținut că pârâta nu avea obligația expresă de a-l informa pe reclamant despre obligația declarării veniturilor la.
Instnața de fond nu a primit susținerea reclamantului în sensul că acesta se încadrează în dispozițiile art. 6 alin.1 lit.e din nr.OUG 150/2002, deoarece potrivit acestui text de lege, printre categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără palta contribuției se regăsesc și pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari și alte categorii de pensionari, dar numai pentru veniturile obținute din pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că sentința instanței de fond nu respectă întocmai prevederile nr.OUG 150/2002, act normativ în vigoare pentru anul fiscal 2005.
Având cunoștință despre conținutul acestui act normativ, în opinia recurentului, în cuprinsul nr.OUG 150/2002 nu se regăsește acel adaus subliniat de instanța de fond "numai pentru veniturile obținute din pensie". Se arată că dacă actul normativ ar fi conținut acest aspect, nu ar fi contestat motivarea instanței prin care i se imputa nerespectarea obligației legale de prezentare la sediul pârâtei și de declarare a veniturilor obținute sau faptul că nu a dat dovadă de diligență, în momentul închirierii bunului imobil, pentru a se informa cu privire la obligațiile legale ce îi revin.
În opinia recurentului, acesta a procedat conform actului normativ în vigoare la acea dată (OUG nr. 150/2002), iar motivarea instanței de fond apare ca nefondată și gratuită.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei de impunere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit următoarelor considerente:
Recurentul este în eroare deoarece instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății în sensul că acesta avea obligația de declarare a veniturilor și de plată a, scutirea vizând numai sumele de bani primite cu titlu de pensie.
Se poate observa că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin.2 lit. d și art. 4 din nr.OUG 150/2002, cu modificările și completările ulterioare, act normativ în vigoare de la data de 1.01.2003 până la data de 29.05.2006, perioadă în care au fost realizate veniturile impozabile.
Aceste prevederi au fost preluate de art. 208 alin.3 lit.e și art. 211 din Legea nr. 95/2006, în vigoare la momentul actual, conform cărora "asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățenii români, cu domiciliul în țară, precum și pentru cetățenii străini, cu domiciliul sau reședința în România." În această calitate, au obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează, iar recurentul-reclamant a realizat în cursul anului 2005, venituri din cedarea folosinței bunurilor.
În aceste condiții, în temeiul art. 51 alin.2 lit.e din nr.OUG 150/2002, coroborate cu dispozițiile art. 257 alin.2 lit.e din Legea nr. 95/2006, contribuția obligatorie a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, obligația aceasta nu a fost îndeplinită de către recurent.
În consecință, în mod legal și just, instanța de fond a apreciat faptul că atâtat timp cât reclamantul-recurent nu și-a respectat obligația legală de a declara veniturile obținute și nu s-a informat în momentul închirierii bunului imobil cu privire la obligațiile legale ce îi revin, culpa îi revine în mod exclusiv acestuia și nu intimatei, ce nu a avut cunoștință de existența unui contribuabil.
Instanța de fond, în mod legal, a apreciat că dacă în afara drepturilor de pensie, pensionarii realizează venituri impozabile, în cazul recurentului venituri din cedarea folosinței bunurilor, persoane respectivă are obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Întrucât sentința este legală și temeinică și pentru care nu există niciun motiv de casare sau modificare, în raport cu dispozițiile art. 304 pct.1-9 Cod pr.civilă, precum și art. 3041Cod pr.civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Văzând că recursul este legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu rezidența temporară în com. Cheia, nr. 552, jud. P împotriva sentinței nr. 121 din data de 4 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./ 26.05.2008
dosar fond nr- - Tribunal
jud. fond,
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
