Anulare act administrativ . Decizia 629/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 629/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în D-T S,-, -.1,.5, județul M, împotriva sentinței nr. 1399 din 06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, desfășurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 28 mai 2009, apoi pentru ziua de astăzi, 04 iunie 2009.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1399 din 6 iunie 2008 Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal - s-au respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive și cea a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, acțiunea având ca obiect anularea Hotărârii nr.2 din 22 octombrie 2004 Consiliului privitoare la aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Oltenia și anularea respectivului regulament, cu daune materiale și morale.
Soluția de respingere adoptată pe fondul cauzei s-a motivat cu aceea că Hotărârea nr.2/22 octombrie 2004 fost emisă în ședință statutară, cu acordul unanim al membrilor prezenți, cu respectarea prevederilor regulamentului cadru și a celui propriu de organizare. Se mai arată că legiuitorul a lăsat la latitudinea fiecărui Consiliu să-și elaboreze propriul regulament în funcție de necesitățile și specificul fiecărei regiuni și că regulamentul cadru nu impunea " aplicarea ad literam a acestuia" și că regulamentul contestat de reclamantă respectă principiile generale conținute de regulamentul cadru aprobat prin nr.HG1256/2004. Instanța a mai statuat că enumerarea conținută de alineatul 3 al art.5 din regulament nu are caracter limitativ și că declarația de confidențialitate este conformă cu art.7 alin.2 lit.c și d din Legea nr.315/2004, ea fiind justificată de caracterul confidențial al problemelor supuse aprobării și de caracterul secret al unora din lucrările Consiliului.
S-a conchis că toate criticile formulate de reclamantă sunt nefondate și că daunele morale și materiale urmează soarta petitului principal.
Sentința a fost recurată pentru cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă numai de către reclamantă. In dezvoltarea motivelor reclamanta arată că instanța a ignorat sentința nr.145/S/2007 a Tribunalului Brașov, prin care nelegalitatea art.1 lit.i și j din Decizia nr.33/2004 aaf ost constatată prin hotărâre irevocabilă, instanța suspendând judecata în condițiile art.4 din Legea nr.554/2004 tocmai pentru soluționarea excepției de nelegalitate și că critica privitoare la conducerea ședinței de către o persoană care nu era membru nu a fost analizată, așa cum nu s-a ținut cont nici de adresa înregistrată la. la nr.1082/2005.
Analizând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate dar și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă (sentința nefiind susceptibilă de apel), curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, o primă constatare este aceea că judecata recursului de față s-a strămutat la această C de apel, cu păstrarea tuturor actelor îndeplinite, conform încheierii nr.202 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dosarul nr- al Secției de contencios administrativ și fiscal.
O a doua constatare este aceea că, deși acțiunea s-a înregistrat la Tribunalul Dolj la data de 19 aprilie 2005, hotărârea a cărei anulare s-a cerut a fost depusă la dosar abia la 27 mai 2008, când instanța a respins cererea de probatorii formulată de reclamantă, acordând un ultim termen de judecată pentru 3 iunie 2008 (a se vedea încheierea ședinței de judecată din 27 mai 2008, fila 199 dosar fond). Este greu de acceptat că în ședința în care reprezentantul pârâților depune un set de înscrisuri (filele 187 - 198) pe care nici măcar instanța nu le-a studiat, să aprecieze totuși ca probele solicitate de reclamantă să nu fie utile cauzei și să acorde un ultim termen doar pentru ca reclamanta să poată lua cunoștință de actele depuse.
Or, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, conform scriptului de la fila 186 dosar, iar instanța o putea respinge numai în situațiile limitativ prevăzute de art.173 Cod procedură civilă, la care însă nu se face referire nici în încheierea de ședință și nici în sentința recurată. Nu se poate imputa reclamantei nici faptul că Hotărârea nr.2/2004 s-a depus la dosar la 3 ani de la înregistrarea acțiunii în anulare, fiind de neconceput ca instanța să nu dispună, din oficiu, autorităților pârâte depunerea actelor atacate și a documentației care a stat la baza emiterii lor, contrar dispozițiilor art.13 din Legea nr.554/2004. Aceasta cu atât mai mult cu cât instanța putea aplica în caz de refuz amenda judiciară prevăzută de art.13 alin.4 din lege pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
Cât privește respingerea excepțiilor, este de reținut că autorii acestora nu au declarat recurs împotriva sentinței primei instanțe, iar recursul reclamantei vizează doar soluția adoptată pe fondul cauzei. Potrivit lucrărilor dosarului, rezultă că la data de 22 octombrie 2004 avut loc o ședință extraordinară a Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia având la ordinea de zi, printre altele, și alegerea președintelui și vicepreședintelui (cu prezentarea atribuțiilor acestora) la punctul 1, precum și aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Oltenia, prezentarea actului adițional la actul constitutiv și la statutul Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia în baza Legii nr.315/2004, la punctul 2.
Din comunicarea făcută reclamantei de către Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia (fila 193) rezultă că la data de 24 septembrie 2004 ședința nu a fost statutară și că ar fi incidente dispozițiile art.6 alin.1 și 2 din -ul Oltenia.
Dacă la 24 septembrie 2004 încă regulamentul la care se face referire nu era aprobat, referirea la art.6 alin.1 și 2 este inutilă, fiind de principiu că actul administrativ cu caracter individual sau normativ produce efecte doar din momentul adoptării sale în condițiile legii.
Prin Legea nr.315/28.06.2004 privind dezvoltarea regională a României s-a stabilit cadrul instituțional de organizare și funcționare a agențiilor și consiliilor de dezvoltare regională, dispunându-se în art.17 alin.2 că în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului cadru (aprobat prin hotărâre de guvern) consiliile pentru dezvoltare regională își elaborează și aprobă propriul regulament de organizare și funcționare, care se publică în Monitorul Oficial (art.18).
Prin Hotărârea nr.1.256 din 5 august 2004 Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial nr.781 din 25 august 2004, s-a aprobat Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a consiliilor pentru dezvoltare regională, care în art.16 prevede în mod imperativ că atât adoptarea cât și modificarea regulamentului de organizare și funcționare a consiliului pentru dezvoltare regională se face cu votul a două treimi din numărul membrilor acestuia și numai în prezența a cel puțin unui reprezentant din fiecare județ.
Așa fiind, rezultă că în ședința din 22 octombrie 2004, hotărârea privitoare la adoptarea regulamentului nu putea fi luată decât în condițiile art.16 din nr.HG1.256 din 5.08.2004 și nicidecum în condițiile art.6 alin.2. Din modul de întocmire a procesului verbal (filele 188-190) nu rezultă dacă Hotărârea nr.2/22.10.2004 s-a luat cu respectarea celor două condiții cumulative prevăzute de art.16 (2/3 din numărul membrilor consiliului și în prezența a cel puțin unui reprezentant din fiecare județ).
Ministerul Integrării Europene prin Direcția Regională de Dezvoltare Regională a comunicat pârâților că în adoptarea regulamentelor proprii ale, condiția esențială este aceea de a respecta dispozițiile regulamentului-cadru, nefiind permisă stipularea unor prevederi contrare și că regulamentele proprii pot fi completate și adaptate specificului fiecărei regiuni agreate de toți membri consiliului. Potrivit art.17 din Legea nr.315/2004, nr.HG1.256/2004 s-a emis în executarea legii privind dezvoltarea regională în România, astfel încât regulamentul-cadru este obligatoriu pe întreg teritoriul țării, prin prisma normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000 fiind de neconceput ca reglementările și hotărârile autorităților locale, județene, regionale, etc. să fie contrare actelor normative de nivel superior. Curtea conchide că regulamentul-cadru adoptat prin nr.HG1.256/2004 este obligatoriu pentru toate consiliile pentru dezvoltare regională, regulamentele proprii ale consiliilor neputând conține dispoziții sau prevederi contrare.
Prin sentința nr.145/S din 11 ianuarie 2007 Tribunalului Brașov (filele 131-132) s-a stabilit că prin Decizia nr.33/2004, art.1 lit."i" și "j", emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, s-au încălcat prevederile art.8 pct.2 și art.13 lit.b din nr.HG1.256/2004, conform cărora ordinea de zi a ședinței consiliului și, după caz, materialele care urmează a fi supuse dezbaterii se publică pe site-ul agenției cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței, una din activitățile principale ale secretariatului consiliului fiind publicarea nu numai a ordinii de zi și a proceselor verbale dar și a materialelor pentru care consiliul hotărăște publicarea și că numai pentru situațiile de excepție prevăzute de art.7 alin.2 lit."c" și "d" din Legea nr.315/2004 se semnează declarația de confidențialitate.
S-a reținut că prin Decizia nr.33/2004 s-au încălcat dispozițiile din Legea nr.182/2002, care interzic clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care prin natura lor sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, iar din art.7 lit."o" din Legea nr.315/2004 rezultă că una din obligațiile consiliului pentru dezvoltare regională este asigurarea transparenței și informarea corectă și în timp util a cetățenilor asupra cheltuirii și utilizării fondurilor europene.
Dacă avem în vedere că Decizia nr.33 din 14 octombrie 2004 este anterioară datei de 22 octombrie 2004, iar lit."i" și "j" ale art.1 din decizie au fost declarate nelegale prin hotărâre judecătorească irevocabilă este limpede că art.8 pct.3 din regulamentul atacat încalcă art.8 pct.2 din regulamentul-cadru, care obligă la publicarea, după caz, a materialelor care urmează a fi supuse dezbaterii publice pe site-ul agenției de dezvoltare regională cu cel puțin 5 zile înainte de data ședinței. Având în vedere dispozițiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, faptul că politica de dezvoltare regională se implementează prin organele administrației publice centrale și locale și organismele regionale specializate, nu pot fi ignorate nici dispozițiile Legii nr.52/2003 privitoare la transparența decizională și care consacră trei mari principii și anume: informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public ce urmează a fi dezbătute, precum și asupra proiectelor socio-economice, cu consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite și participarea activă a acestora în toate fazele decizionale, sporind astfel și gradul de responsabilitate al autorităților publice față de cetățeni. Față de toate aceste prevederi legale și garanțiile de ordin constituțional privitoare la dreptul la informație, în conformitate cu care dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, iar autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, se apreciază că acțiunea în contencios administrativ este fondată, reclamanta fiind vătămată în dreptul la informație consacrat de art.31 din Constituția României.
Potrivit art.2 alin.1 din nr.HG1.256/2004, consiliul pentru dezvoltare regională este alcătuit din președinții consiliilor județene și din câte un reprezentant al fiecărei categorii de consilii locale, municipale, orășenești și comunale din fiecare județ al regiunii, astfel încât pentru stabilirea cvorumului și a numărului de voturi la care se referă art.16 din regulamentul-cadru, în regulamentul de organizare și funcționare trebuie precizat în mod expres din câți membri este alcătuit consiliul, chiar dacă s-ar subînțelege că în cazul de față numărul membrilor ar fi de 20 (câte 4 la nivelul fiecărui județ). Este necesar a se stabili și cine reprezintă consiliile locale, din moment ce art.2 nominalizează doar pe președinții consiliilor județene. Rațiunea nominalizării tuturor membrilor consiliului este dată nu numai de verificarea legalității hotărârilor adoptate dar și de funcționarea consiliului ca organ deliberativ (a se vedea art.6 alin.1 și 2 privitoare la condițiile de participare, alin.3 și 4 privitoare la mandatul scris, motivele obiective și înregistrarea înlocuitorului mandatat de membrul titular).
Așa cum rezultă din art.2 al regulamentului contestat, Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia este alcătuit din președinții Consiliilor Județene D, G, O, V, M și din câte un reprezentant al fiecărei categorii de consilii locale, municipale, orășenești și comunale din fiecare județ al regiunii, neprecizându-se nici numărul total al membrilor consiliului și nici cine reprezintă restul consiliilor decât cel județean, făcând practic imposibil de verificat respectarea dispozițiilor art.5 alin.5 din regulamentul-cadru privitoare la conflictul de interese și atragerea răspunderii membrilor consiliului.
O altă încălcare a regulamentului-cadru (art.3 alin.3) este cea privitoare la conducerea reuniunilor de către un membru al consiliului în absența motivată a președintelui și a vicepreședintelui. Din Hotărârea nr.2/2004 nu rezultă nici dacă regulamentul s-a aprobat potrivit art.16 din regulamentul-cadru și nici dacă ședința a fost condusă de un membru al consiliului ales prin votul deschis al majorității membrilor prezenți la reuniune, iar din procesul verbale încheiat cu acea ocazie rezultă în mod necontestat că cel ales în funcția de președinte, domnul, era lipsă, iar potrivit regulamentului-cadru, ședința trebuia condusă de domnul, investit vicepreședinte în aceeași ședință. Chiar dacă domnul era împuternicitul președintelui ales, dânsul nu putea conduce ședința la care vicepreședintele ales era prezent, dispoziția înscrisă în art.3 alin.2 din regulamentul-cadru fiind una imperativă. Din moment ce domnul (ales vicepreședinte al ) nu figurează între absenții menționați în procesul verbal, se prezumă că era prezent și trebuia să preia de drept și integral atribuțiile președintelui lipsă.
Este greșită și constatarea primei instanțe potrivit căreia enumerarea conținută în art.5 alin.3 din regulamentul contestat nu ar avea caracter limitativ, întrucât din modul de redactare a textului rezultă cu claritate care sunt persoanele ce pot participa la lucrările consiliului. In regulamentul-cadru sunt enumerați și reprezentanții societății civile, care pot face propuneri, pe care consiliul le poate dezbate și supune la vot (art.5 alin.3 din nr.HG1.256/2004).
Din moment ce toți ceilalți participanți din regulamentul-cadru sunt menționați și în regulamentul contestat este evident că reprezentanții societății civile au fost excluși de la participare în mod intenționat, fiind limpede că pretinsa enumerare din alineatul 3 este una limitativă și contrară normelor legale și constituționale menționate în considerentele anterioare.
Dacă s-ar fi respectat dispozițiile art.17 alin.2 din Legea nr.315/28.06.2004 și cele ale nr.HG1.256/2004, în 60 de zile de la publicarea regulamentului-cadru, consiliile pentru dezvoltare regională ar fi trebuit să-și aleagă organele de conducere (președinte, vicepreședinte) și să își elaboreze regulamentul propriu de organizare și funcționare, pe care să-l aprobe potrivit regulamentului-cadru și să-l publice în Monitorul Oficial (art.18).
Abia după publicarea în condițiile legii și după cunoașterea regulamentului de către toți membri consiliului regional, acesta putea să treacă la adoptarea hotărârilor privitoare la atribuțiile principale prevăzute de art.7 din Legea nr.315/2004 și să aprobe statutul de funcționare al agenției pentru dezvoltarea regională.
In cauza de față, chiar dacă alegerea organelor de conducere și aprobarea regulamentului au fost trecute la punctele 1 și 2 din ordinea de zi a ședinței din 22 octombrie 2004, este limpede că în aceeași ședință consiliul a mai adoptat alte 8 hotărâri a căror legalitate este îndoielnică față de data publicării regulamentului de organizare și funcționare în Monitorul Oficial nr.1203/15.12.2004.
Din moment ce publicarea în Monitorul Oficial este o obligație legală, iar intrarea în vigoare este data publicării, se conchide că până la momentul publicării hotărârile nu sunt opozabile.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.315/2004, aplicarea politicilor de dezvoltare regională au avut în vedere nu numai prioritățile generale de dezvoltare a României, dar și obiectivele Uniunii Europene în domeniul coeziunii economice și sociale, iar implementarea și evaluarea politicilor de dezvoltare regională trebuie să fie conformă cu reglementările europene. Aceasta întrucât una din atribuțiile principale ale consiliului este și administrarea programelor regionale finanțate din fonduri europene cu privire la care trebuie asigurată transparența și informarea corectă, rapidă și în timp util a cetățenilor, în special a întreprinzătorilor (art.7 alin.2 lit."o" din Legea nr.315/2004).
In consecință, toate criticile formulate de reclamantă privitoare la regulamentul adoptat în ședința din 22 octombrie 2004 sunt fondate și urmează a fi admise ca atare, regulamentul în cauză neputând conține prevederi contrare regulamentului-cadru adoptat prin nr.HG1.256/5 august 2004 și Legii nr.315/28.06.2004.
Așa fiind, curtea va admite recursul în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.3 și 4 Cod procedură civilă și modificând sentința recurată, va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
Cât privește capătul de cerere referitor la daunele morale și materiale, acestea nu au fost cu nimic probate nici în fața instanței de recurs, soluția de respingere urmând a fi menținută.
Aceeași este soluția și în privința cheltuielilor de judecată, care nu au fost probate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, domiciliată în DTS,-, -,.1,.5, județul M, împotriva sentinței nr.1399 din 06 iunie 2008 Tribunalului Dolj, Secția contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei împotriva Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, prin reprezentant, președintele Consiliului Județean O, cu sediul în S, B-dul -.-, nr.14, județul O, și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, cu sediul în C,-, județul
Anulează Hotărârea nr.2 din 22 octombrie 2004 Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, precum și Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin aceasta.
Respinge capătul de cerere privitor la daunele morale și materiale.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
3 ex.
18.06.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
