Anulare act administrativ . Sentința 647/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 647/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MINUCIPIULUI C-, în contradictoriu cu pârâții COMISIA SPECIALĂ DE A IMOBILE CARE AU COMUNITĂȚILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și ASOCIAȚIA CULTURALĂ, având ca obiect anulare act administrativ decizie retrocedare imobil.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, consilier juridic și reprezentantul pârâtei Asociația Culturală "", avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celalaltă pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 06.10.2008 s-a depus la dosar, de către pârâta Asociația Culturală "" un script, însoțit de copii după două acte în probațiune, reprezentând adresa cu nr. 45/19.09.2008, emisă către, precum și răspunsul primit, prin adresa cu nr. 21/K/25.09.2008, emisă de către
La data de 09.10.2008 s-a depus la dosar, de către reclamantul Consiliul Local C-N și de către Municipiul C-N prin Primar două scripte, intitulate Note de Ședință.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței încuviințarea acvirării celor două dosare în baza cărora pârâta Asociația Culturală "" a dobândit personalitate juridică și prin care s-au autorizat modificările intervenite ulterior în actul constitutiv, în argumentarea afirmației că analiza celor două dosare a fost una cu un profund caracter formal, întemeiată pe nr.OG 26/2000, fără a avea ca obiectiv identificarea Asociației Culturale "" cu fostul Institut de și. Arată în continuare faptul că nu deține acte prin are să facă dovada că fostul Institut de și a fost constituit ca o societatea pe acțiuni, sub forma juridică a "întreprinderii", la acea dată, precizând că s-a constatat dobândirea personalității juridice în primul dosar și modificarea actelor constitutive în cel de-al doilea dosar, iar pe procedura care o implică prezenta cauză nu se poate lua act de faptul că una din entități este continuatoarea din punct de vedere al personalității juridice a persoanei anterior desființate.
Reprezentanta reclamantului solicită în continuare ca pârâta Asociația Culturală "" să depună acte de la arhivele naționale cu privire la acest aspect.
Curtea pune în discuția părților dacă, raportat la prevederile nr.OUG 83/1999, privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor asparținând minorităților naționale din România, este necesar ca soluția ce se va pronunța în prezenta cauză să tranșeze și aspectul referitor la continuarea de către una sau alta din entități a personalității juridice a fostului Institut de și, învederând părților să se pronunțe dacă din acest punct de vedere este necesar statuarea acestui aspect în cuprinsul unei hotărâri judecătorești, sau dacă din contră, acest neajuns ar putea fi suplinit prin soluționarea prezentei cauze, învederând părților faptul că, în prima ipoteză este necesară administrarea unei anumite probațiuni, precum și existența posibilității ca cineva să conteste acest aspect.
În aceeași ordine de idei, Curtea pune în discuția părților să se pronunțe asupra posibilității soluționării prezentei cauze, sub aspectul acestui neajuns, fie prin pronunțarea unei hotărâri separate, fie prin pronunțarea unei hotărâri în cuprinsul căreia să se statueze și asupra aspectului referitor la continuarea de către una sau alta din entități a personalității juridice a fostului Institut de și.
Față de cele învederate de către instanță, reprezentanta reclamantului arată că față de caracterul irevocabil al hotărârii care a stat la baza emiterii deciziei de către comisia de retrocedare, nu se statuează și asupra aspectului referitor la continuarea personalității juridice, motiv pentru care apreciază că este necesară pronunțarea unei hotărâri în acest sens, în cadrul unei proceduri, în care competența aparține judecătoriei.
Reprezentantul pârâtei Asociația Culturală "" apreciază că prevederile nr.OUG 83/1999, privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor asparținând minorităților naționale din România sunt aplicabile acelor asociații sau entități, ale căror revendicării nu sunt susținute cu acte, în maniera sub care se prezintă demersul asociației pe care o reprezintă, precizând că o eventuală acțiune în constatare ar ridica problema delimitării unui cadrul procesual fie și numai aparent, o asemenea acțiune, în opinia sa, neavând împotriva cui să se îndrepte. Arată în continuare faptul că deține două hotărâri judecătorești pronunțare în baza actelor deținute, apreciind că aceste două hotărâri pronunțate au o valoare juridică superioară decât o eventuală lege, argumentând faptul că în fața comisiei de retrocedare, soluționarea cererilor cu care aceasta a fost învestită s-a făcut într-un mod precaut, cu luarea în considerare a actelor existente la dosar.
În continuare, reprezentantul pârâtei Asociația Culturală "" arată că nu se impune acvirarea celor două dosare, apreciind cererea formulată în acest sens ca fiind inutilă.
Arată că la momentul înființării - anul 1920 - a Institutului de și, de către comunitatea maghiară, unica formă de asociere a unor persoane existentă la acea dată era întreprinderea, fără a putea fi vorba de o entitate non-profit. În acea perioadă s-a apreciat că o asemenea formă de organizare ar fi în măsură să susțină și să promoveze comunitatea maghiară cu cărți și prin programe de aducare, motiv pentru care cererea în probațiune apreciază ca fiind inutilă.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței încuviințarea acvirării cel puțin a ultimului dosar.
Curtea pune în vedere acesteia să precizeze relevanța cererii, în sensul de a arăta dacă în cuprinsul dosarului solicitat spre acvirare există sau nu acte în legătură cu prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului arată că afirmațiile făcute de către reprezentanții Asociației Culturale "" nu au fost susținute cu acte, motiv pentru care a apreciat că se impune efectuarea unei adrese către Arhivele Naționale din B și C-N, pentru a verifica și comunica în situația în care există vreun act constitutiv al vechii întreprinderi.
Reprezentantul Asociației Culturale "" arată că în situația în care arhivele naționale ar fi deținut asemenea acte, acestea ar fi fost și în posesia sa, motiv pentru care apreciază cererea formulată ca fiind inutilă.
Curtea reține că, în ceea ce privește acvirarea celor două dosare solicitate de reprezentanta reclamantului - prin care pârâta a dobândit personalitate juridică și dosarul prin care s-au autorizat modificările intervenite ulterior - nu se impune, nefiind o probă utilă și concludentă, datorită faptului că actele esențiale care au stat la baza soluționării cererii de autorizare a modificărilor efectuate sunt depuse și la prezentul dosar.
În ceea ce privește efectuarea de adrese către Arhivele Naționale și județene, Curtea nu întrevede utilitatea depunerii la dosar a actului de înființare al antecesoarei pârâtei, datorită faptului că existența acesteia este legală, fiind atestată de înscrierile în CF a bunului, precum și de o activitatea publicistică, științifică și culturală prodigioasă.
Cât privește aspectul principal al contestației Curtea învederează părților că acesta va face obiectul deliberării, urmând a hotărâ dacă este necesar - ca o condiție de legalitate - existența unei hotărâri cu acest unic obiect - constatarea continuității între cele două entități, sau dacă această constatare nu se poate extrage din actele existente, invocate de pârâtă, dublată de cercetările făcute cu ajutorul procedurii contencioase ca răspuns la contestația făcută de Consiliul Local.
Reprezentanta reclamantului arată că va depune la dosar, în probațiune, cu privire la administrarea imobilului de către Consiliul Local copia unei hotărâri de Consiliu Local, însoțită de un act în probațiune.
Curtea învederează reprezentantei reclamantului faptul că nu apreciază aceste aspecte ca fiind necesare și utile cauzei.
Reprezentanta reclamantului arată că din eroare s-a consemnat în cuprinsul încheierii aspectul referitor la existența institutului.
Față de această afirmație, Curtea învederează reprezentantei reclamantei să precizeze care este premisa în baza căreia a solicitat comunicarea actului de înființare, precum și de a preciza modalitatea în care se poate suprapune personalitatea juridică a celor două entități.
Reprezentanta reclamantului arată că înțelege să contestate doar hotărârea care confirmă contrariul.
Curtea învederează părților prezente faptul că pot fi solicitate actele din care rezultă activitatea desfășurată și actele care fac dovada înființării asociației din anul 1990, raportat la faptul că nu se contestă desfășurarea în mod legal a activității.
Reprezentantul pârâtei Asociația Culturală "" arată că susține excepția referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local C-
Curtea, după deliberare, constată că excepția lipsei calității calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local C-N este neîntemeiată, că reclamantul Consiliul Local C-N, în calitate de autoritate a administrației publice are capacitatea de a sta în proces, capacitate conferită de prevederile Legii nr. 115/2001 și a Legii nr. 213/1998, derivată din normele de drept comun, din actele depuse la dosar, din care rezultă faptul că imobilul a fost preluat de la proprietarii tabulari, a fost înscris în cartea funciară sub B 2, conform filelor 129-130 dosar, în favoarea Partidului Român, apoi conform mențiunilor de sub B 3 și B 4, imobilul litigios a fost întabulat în favoarea Statului Român - Întreprinderea C, preluată succesiv în administrația Consiliului Local, astfel încât, în succesiunea prezentată în dosar și din sistarea de proprietate existentă înainte de anul 1989, când imobilul deși proprietatea statului se afla în administrarea consiliilor locale, Curtea reține faptul că reclamantul Consiliul Local C-N justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză, în calitate de administrator al acestui imobil.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea contestației, anularea Deciziei cu nr. 163/2008, emisă de comisia de retrocedare, apreciind că nu există întru-totul actele care au sta la baza emiterii deciziei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei Asociația Culturală "" solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii comisiei de retrocedare, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, conform copiei după chitanța pe care o depune la dosar.
CURTEA:
Prin acțiunea formulată de Consiliul Local al municipiului C-N, împotriva Deciziei nr. 163/28.05.2008 a Comisiei Speciale de a unor bunuri imobiliare care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, s-a solicitat ca după îndeplinirea procedurii legale, admiterea contestației și în consecință anularea deciziei cu nr. de mai sus.
În motivarea contestației s-a arătat că, prin Decizia nr. 163 din 28.05.2008 a Comisiei Speciale de, ca raspuns la cererea de restituire nr. -/13.09.2005 formulată de către Asociația Culturală " ", se restituie în natură imobilul situat din punct de vedere administrativ în C-N,-, jud. C, identificat cu CF 4616 C, sub nr. top 172, motivat de faptul că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile OUG83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.
În fapt, imobilul în speță a fost în proprietatea Institutului de și În baza Legii nr. 150/1948 a fost trecut în proprietatea Partidului Român, iar ulterior, prin Decretul nr. 466/1960, asupra imobilului și-a intabulat dreptul de proprietate Statul Român, în administrarea directă a Consiliului Culturii și Educației -B, prin Întreprinderea S-a menționat faptul că, în prezent, acest imobil este în administrarea Consiliului Local al mun. C-
S-a considerat că în mod eronat și nelegal s-a dispus restituirea în natură a imobilului identificat cu datele de mai sus, în favoarea Asociației Culturale, întrucât, din sentințele judecătorești definitive și irevocabile la care se face referire în conținutul deciziei în cauză nu reiese că aceasta este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare, de la care s-au preluat bunurile de către stat, astfel cum în mod imperativ și ca o condiție obligatorie o prevede art. 1, alin. 3 din OUG83/08.06.1999, modificată și republicată.
Astfel prin încheierea nr. 74/PJ/1992 a Judecatoriei -N din dosarul nr. 24/PJ/1992, irevocabilă, s-a admis cererea pentru recunoașterea personalității juridice formulată de către Asociația Culturală și s-a dispus înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice. Nu s-a făcut referire în nici un fel la faptul că aceasta ar fi continuatoarea în drepturi a fostului proprietar tabular.
S-a învederat instanței faptul că prin încheierea civilă nr. 3260/20054 la care se face de asemenea referire în cuprinsul deciziei atacate în cauză, se admite mai sus numitei acțiunea înregistrată în dosarul nr. 12739/2005 al Judecătoriei Cluj N și, pe cale de consecință, ia act de modificările intervenite în actele constitutive ale Asociației Culturale conform PV al adunării generale din 29.07.2005 și a actului aditional nr. 739/2005, în sensul ca " s-a hotărât modificarea conducerii asociației și s-a adoptat un nou statut."
S-a constatat că nici una din încheierile care au stat la baza emiterii deciziei de restituire în natură a imobilului în litigiu nu au ca obiect constatarea continuității persoanei Judecătoria juridice de la care s-a preluat în mod abuziv imobilul, prevăzut în mod imperativ de legea specială astfel cum s-a arătat ca atare în opinia sa, decizia atacată fiind total nelegală întrucât Asociația Culturală nu este persoana îndreptățită la masuri reparatorii în înțelesul legii, urmând ca instanța să dispună anularea ei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Asociația Culturală " ", s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța,respingerea contestației precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor pârâta a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul nr. 4.616 - C - N, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului. în C- N,- este Statul Român și nu contestatorul din prezenta cauză. Nu s-a depus nici un act și nu s-a invocat vreun temei care să dovedească contrariul. Pe de altă parte, dreptul de administrare asupra acestui imobil aparține fostului Consiliu al Culturii și Educației - B, prin fosta întreprindere C, și nu contestatorului său, cel puțin, Consiliului Local al municipiului C - În orice caz, nici sub acest aspect nu s-a depus vreun act edificator și nu s-a invocat vreun temei de drept care să combată cele arătate de pârâtă. În orice caz, chiar dacă s-ar invoca de către partea adversă un drept de administrare care se exercită doar în fapt de către Consiliul local al mun. C - N, aceasta nu-i conferă încă dreptul de a promova o asemenea contestație.
În concluzie, în opinia pârâtei, contestatorul nu poate invoca nici un drept al său ocrotit de lege, vreun interes legitim al său și nici vreo vătămare ale acestora ce fi produs prin efectul emiterii Deciziei nr. 163/2008. Prin urmare, contestatorul nu are și nu poate să aibă calitate procesuală activă în această cauză.
Cu privire la fondul cauzei, s-a ținut seama de legislația în vigoare, în materie și de jurispudență, precum și de realitate, contestația formulată de Municipiul C - N, prin primar, fiind nefondată sub aspectul fondului cauzei, așa cum urmează să arate prin cele ce urmează.
a) - Asociația Culturală "" are prevăzut în statutul ei faptul, că asociația este continuatorul de fapt și drept al întregii activități a "Institutului pentru și ", care a funcționat la C în perioada 1920-1948, ca instituție de bază a comunității maghiare din C și din toată Transilvania, editând ziare, cărți și manuale necesare comunității maghiare din România, instituție care a fost desființată în mod abuziv de către statul comunist în anul 1948, și ale cărei bunuri mobile și imobile au fost naționalizate. Înscrierea acestei din urmă entității juridice de drept privat s-a putut realiza în anul 1920 numai în baza legii comerciale, deoarece Legea privind asociațiile și fundațiile a fost adoptată în abia după adoptarea Constituției din anul 1923, respectiv în anul 1924.
În nr.OG 26 / 2000 (art. 7. alin. 2) se stipulează că cererea de înscriere a unei asociații în Registrul asociațiilor și fundațiilor va fi însoțită de actul constitutiv și statutul asociației, precum și de acte doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial. Art. 8. alin (2) prevede că "judecătorul desemnat de președintele instanței verifică legalitatea acestora (adică a documentelor prevăzute la art. 7. alin. 2) și dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor". Dacă judecătorul constată nelegalități în actul constitutiv și statut, are posibilitatea în baza art. 9. alin. (1) să citeze în camera de consiliul pe reprezentatul asociatiei, "punându-i în vedere, în scris, să remedieze neregularitățile constatate". Încheierea de admitere a cererii de înscriere se comunică și Parchetului în baza art. 11. alin (2) a aceluiași act normativ, care are posibilitatea să formuleze recurs. Această regulă se aplică și în cazul modificărilor aduse acestora prin act adițional.
Judecătoria Cluj - N și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - N au cenzurat Statutul și Actul constitutiv al Asociației Culturale "", și în baza acestora Judecătoria Cluj - Nad ispus (prin încheierea nr. 74 / PJ / 1992) înscrierea asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, fără nici o obiecție. Totodată, prin încheierea nr. 3.260 / 2005, aceeași instanță a încuviințat modificările aduse prin actul adițional aut. sub nr. 739 / 2005 /. Nimeni, nici Parchetul nu a formulat recurs, hotărârea rămânând astfel irevocabilă în ambele cazuri. În dispozitivul ambelor încheieri civile (acestea fiind hotărâri judecătorești, conform Codului d e procedură civilă), instanța a stipulat și faptul că atât Statutul și Actul constitutiv al Asociației Culturale "", cât și actul adițional menționat anterior "fac parte integrantă din prezenta hotărâre". De aici rezultă în mod indubitabil că instanța de judecată a admis și faptul - de altfel de notorietate la C - N, că Asociația Culturală "" este continuator de drept și de fapt al întregii activităti a "Institutului pentru și "
În acest context, există mai multe precedente, din care s-a amintit cel de la Judecătoria Iași, unde a fost depusă la data de 12.01.2007 cererea de înscriere a Asociației "Comunitatea ". Judecătorul desemnat a admis cererea în data de 30 ianuarie, însă Parchetul a declarat recurs. Motivul invocat a fost faptul că Parchetul a constatat că în statutul asociației există prevederi care încalcă Constituția României și legile în vigoare. Recursul a fost judecat la 2 aprilie 2007 de către Tribunalul Județean I, care a admis recursul, astfel că asociația nu a fost înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor.
b) - constatarea faptului că Asociația Culturală "" este continuatoarea activității predecesoarei sale este foarte simplă. "" interbelică a editat și a avut în proprietate cotidianul de limba maghiară a Clujului (" "), a editat serii de cărți numerotate sub genericul " " ("Biblioteca "), precum și alte volume de carte. Asociația Culturală "" editează și are în proprietate ( prin "", asociat unic fiind Asociația Culturală "" ) cotidianul de limba maghiară din C - N ( " " ), editează o serie de cărți numerotate sub genericul " " ("Biblioteca "), precum și alte volume de carte.
"" apare la C - N din data de 23 decembrie 1989, fiind și atunci și acum unicul cotidian de limba maghiară din municipiul nostru.
Asociația Culturală "" a fost înființată în anul 1992, iar editarea "Bibliotecii " a fost reluată în anul 1994, primul volum apărând în anul 1995, deci cu mult înainte de apariția legilor proprietății.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că Titlul III din Legea nr. 247 / 2005 conferă valențe juridice noțiunii de " comunitate a minorității naționale ". În acest sens se impune constatarea faptului că Asociația Culturală "" nu este contestată în calitatea sa de continuator al "" interbelice de nici o altă entitate juridică sau persoană fizică din cadrul comunității maghiare din C - N, singurele care ar putea contesta această calitate. Mai mult, această calitate care i-a fost recunoscută asociației chiar și de către oamenii de cultură clujeni ce aparțin comunității românești, e, respectiv evreiești, și care prin reprezentanți de seamă ai acestor comunități au înțeles să sprijine chiar sub formă de membri ai asociației reînființarea "" desființate abuziv în anul 1948 (astfel, printre membri re-fondatori din anul 1992 s-au aflat scriitorul și criticul literar, ing., directorul "" - C - N, dr. -, președintele Democrat din C - N, precum și dr., cunoscut reprezentant al comunității evreiești din C - N).
literaturii maghiare din România, redactat în cursul anilor 1980 și apărut la Editura "" începând cu anul 1981, în volumul 3, la pag. 596-599. cuprinde istoricul Institutului de și SA, detailând și activitatea desfășurată de aceasta în perioada sa de funcționare. În această lucrare de referință se arată printre altele că "Institutul de și SA care a funcționat la C între anii 1920 și 1948 și ca tipografie, a fost în perioada interbelică un primordial atelier de creație spirituală al comunității maghiare din România".
Bilanțul publicat al creației "Institutului de și " la cea de-a 25-a aniversare de la înființare arată că până în anul 1944 institutul a editat și a publicat un număr de 265 de manuale necesare comunității într-un tiraj total de 1.055.999 exemplare, 441 cărți de literatură și de știință într-un tiraj total de 936.376 de exemplare, și alte publicații într-un tiraj total de 2.226.477 exemplare.
Asociația Culturală "" a fost înființata în anul 1992 cu scopul de a continua activitatea "" clujene din perioada interbelică, asociația având azi în proprietate 100% "" din C - N, care editează cotidianul de limba maghiară al județului C și al județelor învecinate (A, B-N, S și S). De asemenea asociația pârâtă a editat în perioada care a trecut de la reînființare o serie de cărți și alte publicații necesare comunității maghiare, fiind astfel și în fapt singura continuatoare a activității "" desființate în anul 1948.
În concluzie, s-a considerat că s-a demonstrat cu prisosință, prin actele juridice solicitate de lege, dar și prin alte probe specifice, că Asociația Culturală "" este continuatoarea de drept și de fapt a "Institutului de și " Prin urmare, s-a apreciat că Decizia nr. 163 / 2008 / Comisia Specială de a unor bunuri imobile ce au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România este pe deplin legală și temeinică, impunându-se respingerea contestației.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Municipiului C-N reprezentată de către dl. primar, menținerea Deciziei nr. 163 din 28 mai 2008 și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. ( 2 ) din pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că, prin cererea introductivă de instanță, cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul, Municipiul C-N, reprezentată prin - primar, a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei cu nr. 163 din 28 mai 2008 adoptată de către această comisie.
Față de susținerile reclamantei din cuprinsul cererii introductive, s-a învederat instanțe următoarele:
1. În Monitorul Oficial al României nr. 266 din 10 iunie 1999 fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.
La data de 14 februarie 2001, în Monitorul Oficial al României cu nr. 75, fost publicată Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care la art. 8 alin. (2) și alin. (3) prevede că regimul juridic al unor imobile care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative specia le.
În ceea ce privește evoluția cadrului normativ aplicabil, s-a învederat instanțe următoarele:
La data de 30 martie 2004 fost publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 278, Legea nr. 66/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, iar prin Hotărârea de Guvern nr. 269 din 31 martie 2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 312 din 13 aprilie 2005) au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 66/2004.
În urma amendamentelor aduse prin Titlul III din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 797 din 1 septembrie 2005.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 1093 din 15 septembrie 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 926/17 octombrie 2005 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată și care a abrogat expres, la art. 3, Hotărârea de Guvern nr. 269/2004.
Prin Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei speciale de retrocedare prevăzut în anexa 3 la Hotărârea de Guvern nr. 1.164/2002, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1094/2005, a fost înființată și totodată au fost stabilite competențele Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, ca entitate abilitată să aducă la îndeplinire dispozițiile actelor normative sus-menționate.
Comisia specială de retrocedare are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.
Acest cadru normativ reglementează procedura retrocedării bunurilor imobile care au aparținut comunităților minorităților naționale din România, astfel cum sunt acestea circumstanțiate în art. 1 din nr.OUG 83/1999, republicată, respectiv imobilele care au aparținut comunităților naționale din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul R, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 septembrie 1940 -22 decembrie 1989, compuse din construcții existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
2. La data de 13 septembrie 2005, prin cererea cu nr. -, înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare, a fost depusă solicitarea de restituire, în temeiul actelor normative amintite, a Asociației Culturale reprezentată de către, având ca obiect imobilul -construcție și teren situat în municipiul C-N-, înscris în cartea funciară nr. 4616 localității C, nr. top. 172, județul
Analizând cererea depusă de către solicitantă s-a reținut de către Comisia specială de retrocedare că aceasta se încadrează în prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată și, în consecință, s-a dispus, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu retrocedarea în favoarea Asociației Culturale a imobilului compus din construcție și terenul aferent, situat în municipiul C-N-, înscris în cartea funciară nr. 4616 localității C, nr. top. 172, județul
3. Afirmațiile reclamantului în sensul că, " în mod eronat și nelegal s-a dispus restituirea în natură a imobilului în favoarea Asociației Culturale, întrucât, din sentințele judecătorești definitive și irevocabile la care se face referire în conținutul deciziei în cauză nu reiese că aceasta este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare, de la care s-au preluat bunurile de către stat." sunt netemeinice pentru considerentele pe care se vor expune în continuare.
Asociația Culturală "" a fost înființată la C-N în anul 1992 cu scopul de a continua activitatea Institutului de literatură și, care a funcționat între anii 1920 -1948, și care apoi a fost desființată abuziv în anul 1948.
Institutul de literatură și a luat ființă în august 1920 cu scopul de a asigura editarea și tipărirea cotidianului de limbă maghiară din C( ), precum și a revistelor, a manualelor și a cărților de beletristică, știință, cultură, istorie, artă și interes general necesare comunității maghiare din C și din Transilvania.
Mai mult, Asociația Culturală a editat în perioada care a trecut de la reînființare o serie de cărții de beletristică, de istorie și de artă, precum și alte publicații necesare comunității maghiare, fiind astfel și în fapt singura continuatoare a activității Institutului de literatură și care a fost desființat în anul 1948.
De altfel, în decursul celor 15 ani care au trecut de la reînființarea, nici o persoană juridică sau fizică din interiorul ori din afara comunității maghiare din România nu a contestat calitatea acesteia de continuator de fapt și de drept al întregii activități a predecesoarei sale, Institutul de literatură și.
Totodată, Asociația culturală are prevăzut în statutul său aprobat de către Judecătoria Cluj -N faptul că asociația este continuatorul de fapt și de drept al întregii activității a Institutului pentru literatură și SA, care a funcționat la C în perioada 1920- 1948, ca instituție de bază a comunității maghiare din C și din toată Transilvania, ca instituție de bază a comunității maghiare din C și din toată Transilvania.
Dovada continuității reiese și din faptul că Asociația Culturală este singura organizație care în baza legilor în vigoare a depusă cererea de retrocedare a bunurilor confiscate de către stat de la antemergătoarea sa.
În consecință, beneficiarii măsurilor reparatorii instituite prin nr.OUG 83/1999 sunt comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale din România care au deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv de către stat.
4. În ceea ce privește, susținerile reclamantului potrivit cărora " niciuna din încheierile care au stat la baza emiterii deciziei de restituire în natură a imobilului în litigiu nu au ca obiect constatarea continuității persoanei juridice de la care s-a preluat în mod abuziv imobilul." va învedera, instanței, următoarele:
Prin încheierea nr. 74/PJ/1992 a Judecătoriei Cluj -N prin care instanta a admis cererea privind acordarea personalității juridice și înscrierea în registrul special al instanței, instanța a cenzurat veridicitatea și legalitatea prevederilor actelor constitutive -în speță a dispozițiilor cuprinse în Statutul și Actul constitutiv al Asociatiei Culturale și, pe cale de consecintă, instanta a dispus înscrierea asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor fără a face nici o obiecție cu privire la prevederile cuprinse în actele constitutive.
Astfel, rezultă în mod indubitabil că, însăși instanța a constatat că dispozițiile prevăzute în Statutul Asociație sunt conforme legale, în sensul că Asociația Culturală este continuatorul de drept și de fapt al întregii activități a Institutului de literatură și SA.
Prin note de ședință reclamantul Consiliul local al municipiului C-N, a solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință anularea Deciziei nr. 163/28.05.2008 a Comisiei specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, ca fiind netemeinică și nelegală.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al municipiului C-N, Curtea a reținut în practicaua sentinței de față că excepția invocată de pârâta Asociația Culturală C-N nu este întemeiată.
Așa cum s-a reținut reclamantul are capacitatea și calitatea conferită de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a solicita instanței de contencios administrativ cercetarea și verificarea legalității și temeinciei Deciziei nr. 163/28.0.5.2008 adoptată de Comisia Specială de de, în continuare Comisia.
Că este așa rezultă și din prevederile art. 2 alin. 2 din OUG nr. 83/1999 republicată în anul 2005 corelate cu prevederile art din același act normativ care trimite și la prevederile OUG nr. 94/2000 precu și cu cele ale art. 29 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, se poate trage concluzia fărăteama de a greși că reclamantul, ca autoritate a administrației publice locale, care a preluat în dreptul de administrare a imobilului din litigiu și care în calitate de deținpător al imobilului, are de îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 8 din OUG nr. 94/2000 la care face trimitere expres prevederile art. 3 din OUG nr. 83/1999.
Din acestă perspectivă, Curtea reține că reclamantul poate invoca vătămarea dreptului de administrare recunoscut prin transmisiunea succesivă a folosinței imobilului așa încât poate fi considerat subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ conform art. 1 alin. 1 și 2 și ale art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, față de argumentele prezentate în cuprinsul practicalei prezentei sentințe cât și a celorlalte prezentate mai sus, Curtea a respins excepția invocată de pârâta Asociația Culturală C-
2. Principala critică de nelegalitate a actului administrativ suspus cenzurii în prezenta cauză invocată de reclamant privește chestiunea de a ști dacă Comisia a dispus retrocedarea legal și corect retrocedarea către pârâta Asociația Culturală C-N și dacă aceasta din urmă a przentat suficiente probe din care să rezulte că este continuatoarea a persoanei juridice titulare, de la care s-a preluat imobilul în litigiu.
Curtea rețien că prin OUG nr. 83/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, ulterior modifcată și republicată, s-a decis ca mobilele care au aparținut comunităților minorităților naționale din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, să se restituie foștilor proprietari în condițiile acestei ordonanțe de urgență.
Aspectul relevant în prezenta cauză este dat de conținutul dispozițiilor art. 1 alin. 3 din OUG nr. 83/1999 care are următorul cuprins:Prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat, constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat. Recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind Curtea urmează a decide dacă Comisa a hotărârt legal și corect când a statuat asupra dovezii calității pârâtei Asociația Culturală C-N de a fi continuatoarea persoanei juridice titulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu de la care statul român a operat preluarea și, totodată, dacă această chestiune poate fi tranșată pe fond și de către instanța de contencios administrativ.
Curtea constată că Asociația Culturală C-N s-a constituit în anul 1992 la C-N în temeiul Legii nr, 21/1924 și ale Decretului nr. 31/1954 fiind autorizată prin încheierea nr. 74/PJ/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj -N la 14 august 1992 ( 17-18). Conform Statutului corelat cu dispozitivului hotărârii judecătorești menționate anterior asociația a avut ca scop sprijinierea publicațiilor de limbă maghiară, acordarea de ajutoare materiale sub formă de burse în scopul perfecționării profesionale a ziariștilor, stabilirea de relații de colaborare cu diferite instituții, asociații și fundații.
Ulterior la data de 29 iunie 2005 asociația a decis în adunarea generală, între altele, modificarea statutului inițial discutată și hotărâtă la adunarea generală din data de 16 mai 1996 în sensul constatării faptului că Asociația Culturală este continuatorea de drept a Institutului de și SA din C, institut care a funcționat între anii 1920-1948 și că asociația în fapt a preluat activitatea vechiului institut, dată la care s-a mai hotărât că aceasta să fie formalizată în sens juriudic aspect care nu a fost îndeplinit (procesul-verbal al ședinței încheiat la data de 29 iulie 2005-121).
Urmare acestei hotărâri Statutul asociației, autentificat sub nr. 739/22.08.2005 de notar public, a fost modificat corespunzător înscriindu-se la cap. IIIScopulcă Asociația Culturală este continuatoarea de drept a activității desfășurate între anii 1920 - 1948 de către Institutul de și SA ( s Rt.) din C, că asociația își desfășoară activitatea în spiritul antecesoarei ei, instituție spirituală și culturală de bază a comunității maghiare din România, care a avut drept scop principal editarea de ziare, cărți, manuale și lucrări monografice în limba maghiară, destinate membrilor comunității și altor cititori de limbă maghiară, și care a fost desființată în mod abuziv de regimul comunist prin naționalizare în anul 1948. S-a mai menționat că în spiritul acesteia și având aceleași scopuri Asociația Culturală a reluat, sub același nume --, încă de la înființarea ei în anul 1992 întreaga acrtivitate a predecesoarei ( 122-126).
Prin încheierea civilă nr. 3260 din 24 august 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N s-a admis cererea fosmulată de asociație și ca o consecință s-a luat act de modificările intervenite în actele de constituire aleAsociațiai Culturale conform procesului-verbal al adunării generale din data de 29.07.2005 și ale actului adițional autentificat de notarul public sub nr. 739/22.08.2005 care face parte din cuprinsul acestei încheieri, în sensul modificării componenței conducerii asociației și a adoptării noului statut al asociației ( 120).
Curtea notează că procedura urmată de Judecătoria Cluj -N era prevăzută de OG 26/2000 așa cum a fost modificată prin OG nr. 37/2003.
Procedura de soluționare a cererii de autorizare și înscriere a modificărilor actului constitutiv precum șiîÎncheierea pronunțată în cazul aplicării prevederilor art. 33 alin. 2 corelat cu art. 8-12 din OG nr. 26/2000 are natura juridică a procedurii necontencioase prev. la art. 331 și urm. pr.civ. deci o procedură prin excelență necontradictorie.
Această încheiere nu a fost atacată până în prezent de reclamantul Consiliul Local al municipiului C-N, deși hotărârea judecătorească a omologat actul constitutiv al Asociației Culturale din care rezulata că aceasta este continuatoarea de drep a fostului Institut de și SA ( s Rt.) din
Reclamanta reproșează astăzi Comisie că a reținut exclusiv constatările Judecătoriei Cluj -N privind aceste modificări fără să ceară asociației să prezinte o hotărâre judecătorească adoptată conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 83/1999.
Curtea reține că o atare critică nu este întemeiată, Consiliul fiind pe deplin edificat că prin încheierea judecătorească antamată mai sus judecătoria care a decis autorizarea funcționării acesteia a constat, chiar dacă nu forma și în termeni sacramentali, că asociația este continuatoarea în fapt în drept a fostului titular al dreptului de proprietate, respectându-se astfel exigențele prevăzute la art. 1 alin. 3 din OG nr. 83/1999.
Că este așa, rezultă fără echivoc din dispozitivul încheierii civile nr. 3260/2005 unde Judecătoria Cluj -N dispune că statutul face parte integrantă din această hotărâre.
Curtea mai notează că analiza făcută de Consiliu a avut în vedere și Adeverința eliberată sub nr. 3/28.01.2008 de către Uniunea Democrată a din România () unde se certifică faptul că persoana juridică de drept privat Asociația Culturală a fost înființată la C-N în anul 1990 cu scopul de a continua activitatea Institut de și, care a funcționat la C între anii 1920-1948, și cxare a fost deființat abuziv în anul 1948 ( 102-103) precum și memoriul reclamantei unde se explică pe larg istoricul înființării institutului, activitatea desfășurată de membrii acestuia în cadrul comunității maghiare din România, măsura abuzivă a desființării acestuia precum și necesitatea și motivele care au stat la baza înființării asociației prezente în vederea continuării activității desfășurate de vechiul institut ( 104-109).
Așa fiind, Curtea apreciază că la soluționarea cererii de retrocedare nu mai era necesară prezentarea unei alte hotărâri judecătorești adoptate de instanța care a autorizat entitatea de drept privat solicitantă din care să rezulte formal, odată în plus, același lucru care rezultă fără echivoc din încheierea judecătorească din anul 2005.
Mai mult, Curtea poate aprecia dacă o atare cerință nu a fost îndeplinită întocmai pe baza și cu aplicarea procedurii judiciare de față, care conferă toate garanțiile și exigențele în materia dreptului la un proces echitabil configurate de dispozițiile art. 21 din Constituția României și ale art. 6 parag. 1 dinConvenția pentru apărarea dreptului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, din economia dispozițiilor legale mai sus citate reiese că dreptul de proprietate suspus restituirii trebuia să fi aparținut comunității minorităților naționale din România în sensul art. 1 alin.1 și alin.3 din OUG nr. 83/1999 pentru a putea fi restituit foștilor proprietari.
Or este fără putință de tăgadă că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu înscris sub cu nr. top. 172 din CF 4616 C-N a aparținut Institut de și SA așa cum rezultă din înscrierea de sub B1 (22, 27).
Că pârâta Asociația Culturală C-N este continuatoarea de fapt și de drept a fostului Institut de și SA rezultă fără echivoc din memoriul prezentat de aceasta la Comisie la care s-a adăugat date și informații referitoare la activitatea desfășurată de asociație și de fostul institut (35-90).
Toate aceste constatări sunt întărite de poziția constantă a care conform statutului acesteia este organizația unională a comunității naționale a maghiarilor din România și care apără și asigură reprezentarea publică a intereselor întregii comunități (actul nr. 21/K/25.09.2008 150-151). În acest context această organizație precizează că la nivelul comunității maghiare din România nu există o altă entitate juridică de drept privat care să revendice statutul de continuatoare în fapt și în drept al fostului institut.
Așa fiind, Curtea constată că Decizia Comisiei prin care s-a aprobat restituirea în natură a imobilului din litigiu către pârâta Asociația Culturală C-N ținând seama că aceasta a dovedit atât în fața acesteia cât și în fața Curții că este continuatoarea (succesoarea) fostului Institut de și SA este temeinică și legală.
Drept urmare, în temeiul art. 2 alin. 2 din OUG nr. 83/1999 corelate cu prevederile art. 29 și ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului C-
Ca o consecință a acestei soluții, reclamantul fiind găsit în culpă procesuală, în conformitate cu prevederile art. 274.pr.civ. va fi obligat să plătească pârâtei Asociația Culturală C-N suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial ( 158).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului C-N, împotriva Deciziei nr. 163 din 28.05.2008, emisă de pârâta Comisia Specială de a Imobiliare care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România privind și pe pârâta Asociația Culturală " " C-
Obligă reclamantul să plătească pârâtei Asociația Culturală " " C-N suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED.
DACT. /
5 EX./27.10.2008.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
