Anulare act administrativ . Decizia 647/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 647/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Primăria Municipiului H, Primarul Municipiului H, cu sediul în H,-, județul V,în contradictoriu cu intimata SC, " SRL H, având ca obiect
anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 177/CA a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 23 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 177/CA din 22 iunie 2009, Tribunalul Vasluia admis excepția de nesoluționare, prin decizia, a contestației formulate de reclamanta "" H și, în consecință, a admis cererea formulată de către reclamanta "" H, în contradictoriu cu pârâtele Primăria H și Primarul municipiului H, dispunând trimiterea cauzei pârâtului Primarul municipiului H, în vederea soluționării contestației formulate de către reclamanta "" H împotriva actelor administrativ-fiscale contestate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâți, solicitând anularea actelor administrativ-fiscale constând în raportul de inspecție fiscală nr. 10777, emis la data de 28.04.2006, de către Primăria H, și în decizia de impunere nr. 11313 din 02.05.2006, prin care s-a stabilit, la o valoare de inventar a clădirii folosite ca și spațiu comercial d e 103.458 lei, un debit de 15.445,66 lei, compus din impozitul pe clădiri, pentru anii 2007 și 2006, penalități și majorări de întârziere, acte împotriva cărora au fost formulate mai multe contestații, potrivit reglementărilor fiscale, ce nu au fost însă niciodată soluționate de către organul competent, în speță de Primarul municipiului
La termenul din 22 iunie 2009, instanța a invocat excepția nesoluționării, prin decizie a contestației nr. 12847 din 20.05.2006, formulată de reclamantă în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală, excepție pe care a cercetat-o cu prioritate, reținând că, în urma controlului la care a fost supusă reclamanta, în perioada 17-28 aprilie 2006, Primăria H-Serviciul Venituri a emis raportul de inspecție fiscală nr. 10777/28.04.2006 și declarația de impunere nr. 11313/02.05.2006, prin care a stabilit în sarcina reclamantei, cu titlu de obligații fiscale suplimentare, obligația de plată a sumei de 1.614,78 lei cu titlu de impozit pe clădiri, cu dobânzi și majorări de întârziere, că aceste acte au fost comunicate reclamantei la data de 15.05.2006 și că împotriva lor, în condițiile art. 205 Cod procedură fiscală, s-a formulat contestație, ce a fost înregistrată la Primăria H sub nr. 12847 din 20 mai 2006.
Constatând că, deși din conținutul acestui înscris rezultă, indubitabil, în pofida unui limbaj nonjuridic, voința reclamantei de a contesta legalitatea și temeinicia actelor administrative-fiscale menționate, tribunalul a reținut că pârâtul Primarul municipiului H, organul în drept să soluționeze contestația, conform art. 209 alin. 4 Cod procedură fiscală, nu a rezolvat până în prezent această contestație, prin decizia, deși această obligație este reglementată în mod expres de norma legală citată, obligație ce trebuie realizată în condițiile art. 210 din același act normativ.
Constatând că în cauză contestația reclamantei nu a fost soluționată, prin decizie, și că acest fapt echivalează cu o nesoluționare a contestației, și având în vedere că, potrivit art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003, instanța poate judeca doar contestațiile îndreptate împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor, prima instanță a găsit acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată sub acest aspect și a dispus ca pârâtul Primarul municipiului H să se pronunțe asupra contestației reclamantei în condițiile de reglementare evocate.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâții Primăria H și Primarul municipiului H, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a apreciat că înscrisul depus de reclamantă la data de 16.05.2006 este o contestație la acele administrativ-fiscale ce a emis și că nu se putea dispune soluționarea acestei cereri printr-o decizie, emisă de Primarul Municipiului H, întrucât se face referire la raportul de inspecție fiscală nr. 11924/2006, document inexistent, în condițiile în care cererea înregistrată sub nr. 12847/16.05.2006 a fost soluționată, asemenea cererii de lămurire a unor aspecte neconforme, prin adresa nr. 12487 din 29 mai 2006, pe care administratorul societății reclamante a primit-o, conform mențiunilor făcute în cuprinsul confirmării de primire.
Apreciind totodată că înscrisul în cauză nu are valoarea unei contestații, întrucât reclamanta nu face referire la sumele stabilite și înscrise de organul fiscal în actele încheiate în luna aprilie 2006, în condițiile în care modul de calcul a valorii spațiului închiriat de la Primăria H și reevaluare acestuia nu au fost stabilite prin raportul de inspecție fiscală, ci printr-un alt act, în condițiile în care motivele de fapt și de drept nu sunt delimitate, recurenții susțin că au procedat în mod corect la respingerea contestației, raportat la dispozițiile art. 217 din nr.OG 92/2003.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că reclamanta a făcut obiectul unei verificări fiscale, că, în urma acestor verificări, în sarcina ei au fost stabilite obligații fiscale suplimentare și că contribuabilul nu a fost de acord cu constatările și măsurile dispuse de organul de control.
Este de asemenea necontestat că s-au formulat, de către contribuabil, mai multe cereri, cu privire la acest control fiscal și la actele de impunere emise și că ele nu excelează sub aspectul clarității și rigorii cerute de Codul d e procedură fiscală, tot astfel cum nici acțiunea nu aduce lămuririle necesare și nu limpezește situația de fapt și de drept din prezenta cauză.
Cu toate acestea, în mod justificat prima instanță a reținut că reclamanta se plânge de faptul că organul competent nu s-a pronunțat cu privire la "numeroasele contestații și cereri depuse de noi" și că nepronunțarea asupra acestora împiedică cercetarea cauzei pe fond.
Contrar opiniei exprimate de recurenți,Curtea constată că prima instanță nu a reținut faptul că cererile reclamantei îndeplinesc condițiile de formă și de conținut cerute de art. 206 Cod procedură fiscală, și cu atât mai puțin că acele contestații sunt întemeiate, ci doar faptul că ele nu au fost soluționate de organul competent, în forma și în condițiile prescrise de art. 209-211 Cod procedură fiscală, respectiv prin decizia motivată, emisă de conducătorul autorității publice emitentă a actului de impunere.
Ca atare, în rezolvarea cererilor ce le-au fost adresate, recurenții vor avea deplina libertate de a verifica și a stabili dacă cererile adresate de către "" H îndeplinesc sau nu condițiile cerute de art. 206 Cod procedură fiscală, dacă ele au fost formulate sau nu în termenul legal, ori dacă există temeiuri de fapt sau de drept care să justifice anulare,a în tot sau în parte, a actelor administrativ-fiscale vizate, singura constrângere impusă de lege și reținută de instanță fiind aceea că soluționarea cererilor privitoare la taxe și impozite să se facă prin decizie, emisă în condițiile art. 209-211 Cod procedură fiscală, independent de opinia pe care autoritatea publică competentă o are în legătură cu acea solicitare, sau de caracterul ambiguu sau nejuridic al solicitării; rigorile Codului d e procedură fiscală trebuind urmate și într-o astfel de situație, în care cererea nu ar îndeplini condițiile de admisibilitate impuse de actul normativ ce guvernează raporturile juridice fiscale.
Drept urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, cu o rezervă în ceea ce privește dispoziția de trimitere a dosarului cauzei pârâtului Primarul Municipiului H, care urmează a se pronunța doar pe baza actelor deținute de autoritatea publică pe care o conduce,și că este obligatoriu ca procedura administrativ-fiscală să se finalizeze prin emiterea unei decizii, indiferent de neregularitatea sesizării sau de orice alte incidente de ordin procedural sau de drept material, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâților ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Primăria H și Primarul mun. H împotriva sentinței nr. 177/CA/22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- --- - -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
18.12.2009
2 ex.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
