Anulare act administrativ . Decizia 649/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 649/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, domiciliați în I,-, -.5,.A,.3,.1, județul I, în contradictoriu cu intimații: Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul I, Primăria Municipiului I, Primarul Municipiului I, și, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței 372/ca/11.05.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 23 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 371/ca/11.05.2009 Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtelor Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul și Primăria Municipiului
A respins acțiunea formulată de reclamanții și ambii domiciliați în I,-, Bloc 5,.A,.3,.1 în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul I, cu sediul în municipiul I, B-dul - cel M și nr. 11, județul I, Primăria Municipiului I, cu sediul în municipiul I, B-dul - cel M și, nr. 11, județul I, Primarul Municipiului cu sediul în municipiul I, B-dul - cel M și nr. 11, județul și cu domiciliul în I,-, Bloc 956,. A,. 4,.14, județul
Au fost obligați reclamanții în solidar la plata către pârâtul sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței reține instanța că autorizația de construcție fost eliberată de autoritatea competentă - Primarul Municipiului cu respectarea cerințelor Legii 50/1991.
Faptul că prin realizarea lucrărilor de mansardare s-au adus serioase prejudicii apartamentului aparținând reclamanților, fapt confirmat și de expertiza tehnică depusă la dosar (degradări finisaje interioare, degradarea parchetului, a zugrăvelilor și deprinderea rozetei din ipsos de la lustra din camera de zi) sunt rezultatul modalității defectuoase de realizare construcției și nu datorită eliberării autorizației.
De altfel chiar din conținutul raportului de expertiză rezultă faptul că principala cauză fisurilor apărute este aceea că nu s-au respectat dispozițiile din proiectul de execuție (cele trei găuri care au fost inițial proiectate fi făcute în grinda de beton au fost efectuate în planșeu).
Al doilea motiv invocat de reclamanți era acela că pentru obținerea autorizației fost folosită nelegal declarație dată de un mandatar al acestora care avea doar un drept de administrare asupra apartamentului.
Art. 7 alin.1 din Legea nr. 50/1991 indică documentele necesare fi depuse în vederea obținerii unei autorizații de construcție. La lit. de la acest articol se precizează faptul că titularul cererii pentru obținerea autorizației trebuie să depună la dosar dovada titlului asupra imobilului.
În anexa 1 la Legea nr. 50/1991 legiuitorul dă definiție dreptului de execuție al lucrărilor de construcții și anume:
"Dreptul real sau, după caz, dreptul de creanță privind imobilul, care conferă titularului dreptul de obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire sau de desființare. Dovada dreptului asupra imobilului se face prin actul, denumit titlu, prin care se atesta dreptul de proprietate (precum contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de donație, certificatul de moștenitor, actul administrativ de restituire, hotărâre judecătorească) sau printr-un contract de concesiune, contract de cesiune, contract de comodat. Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de închiriere se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și cu acordul expres al proprietarului de drept".
În cazul autorizației nr. 583/29.05.2008 titularul acesteia - depus la autoritatea publică competentă contractul de comodat încheiat cu asociația de proprietari, contract ce avut la bază declarațiile autentice ale tuturor proprietarilor de imobile din acel bloc.
Este adevărat că reclamanții nu și-au exprimat în forma prevăzută de lege acest acord însă consimțământul din partea acestora fost valabil exprimat de către mandatarul (fila 70 dosar).
Prin contractul de comodat se transmite spre folosință temporară și gratuită un bun unei alte persoane (1560 Cod civil) iar capacitatea cerută de lege pentru comodat este aceea de a încheia acte de administrare.
Ori prin procura autentificată sub nr. 37 din 26.04.2006 la. reclamanții au acordat către mandatarul acest drept de administrare cu drepturi depline, în conținutul contractului de mandat fiind și dreptul de încheia contracte de închiriere sau comodat.
Mai trebuie adăugat și faptul că potrivit dispozițiilor art. 1536 cod civil actele de conservare sau de administrare pot fi încheiate de mandatar chiar în baza unui mandat general (ceea ce nu cazul în această speță, dreptul de administrare fiind expres acordat).
Rezultă că mandatarul acționat în limitele mandatului acordat iar acordul dat de acesta în formă autentică își produce pe deplin efectele juridice.
altă problemă ridicată de reclamanți este aceea obturării ferestrelor de la hol și baie prin realizarea lucrării, în acest fel fiind încălcate normele de igienă aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997.
Instanța nu poate reține nici aceste susțineri ale reclamanților deoarece documentația tehnică depusă de către pârâtul fost avizată și de organul de sănătate publică (aviz sanitar nr. 20834/5.12.2007).
De asemenea susținerile reclamanților confirmate de expertiză tehnică efectuată indică faptul că prin lucrarea de mansardare sunt obturate doar ferestrele de la holul și apartamentului.
Dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 536/1997 obligă la existența ferestrelor doar în cazul încăperilor principale de locuit și bucătăriilor, nu și în cazul celorlalte camere.
La ultimul termen de judecată pârâtul a depus la dosar dispoziția de șantier prin care s-a luat măsura retragerii peretelui mansardei cu 1,9. pe ambele laturi în vederea asigurării ventilării și iluminării în continuare holului și băii de la apartamentul reclamanților.
Un ultim aspect de nelegalitate al autorizației invocat de către reclamanți este acela că în urma realizării lucrărilor de mansardare fost dezafectat podul ce aparținea reclamanților, aceștia nefiind de acord nici cu distrugerea și nici cu înstrăinarea lui.
Instanța reține faptul că deși existența podului este menționată în contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia reclamanții au dobândit proprietatea apartamentului, aceștia nu au făcut în nici un fel dovada că au avut autorizație de construcție pentru acest pod și implicit acordul tuturor locatarilor blocului în vederea dobândirii proprietății.
Împotriva sentinței civile 372/ca/11.05.2009 a Tribunalului Iași au declarat recurs reclamanții și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Susțin recurenții că instanța în mod greșit a apreciat că manifestarea consimțământului la modificarea construcției prin ridicarea unei mansarde (operațiune în urma căreia proprietar al mansardei să devină o terță persoană decât proprietarii de apartamente din blocul cu mai multe apartamente), ar constitui un act de conservare ori de administrare.
În conformitate cu prevederile art. 488 și urm. din Codul civil, tot ceea ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar orice act de cedare a dreptului la ceea ce s-a adăugat lucrului inițial, nu constituie un act de administrare ori de conservare, ci un act de dispoziție.
Modificarea construcției prin aplicarea unei mansarde peste ultimul etaj al blocului nu este un act de conservare ori de administrare, ci este un act de dispoziție pe care poate să-l facă numai proprietarul. Dreptul de a hotărî modificarea construcției aparține numai proprietarilor de apartamente; fiind vorba despre un bloc cu mai multe apartamente, acordul de modificare a construcției trebuie să provină de la toți proprietarii care dețin cote-părți din dreptul de proprietate comună pe cote-părți forțată și perpetuă.
Astfel, o altă greșeală de interpretare a actelor juridice deduse judecății și de încălcare și aplicare greșită a legii, o constituie considerarea drept competentă a asociației de proprietari să acorde un așa zis comodat pentru construcția de mansardă. în primul rând, asociația de proprietari este constituită, în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007, numai pentru administrarea condominiumului, administrarea părților de folosință comună ale blocului, iar nu pentru a săvârși acte de dispoziție constând în modificarea construcției și adăugirea unui nou nivel peste cele existente din construcția inițială a blocului. Apoi, asociația de proprietari nu este nici proprietară și nici beneficiară a vreunui drept de dispoziție asupra părților comune ale clădirii, pentru a avea competența de a acorda dreptul de a se construi asupra blocului.
Dat fiind că pentru modificarea construcției și pentru cedarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor ce se vor adăugi prin executarea mansardării, numai proprietarii de apartamente au căderea de a manifesta consimțământul, fiind vorba despre acte de dispoziție, atât pretinsul act de comodat încheiat cu asociația de proprietari, cât și acordul de mansardare dat de către mandatarul G (care avea numai o procură de administrare pentru ca să închirieze și să dea în comodat apartamentul proprietatea noastră), sunt lovite de nulitate, iar emiterea autorizației de construcție prin luarea în considerare a unor astfel de acte nelegale, este la rândul ei, nelegală.
Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9. pr. civ.). Prima instanță a mai reținut că autorizația ar fi fost legal emisă, în condițiile în care soluția prevăzută în proiectul de construire și în realizarea faptică a lucrării de construcție s-a procedat la obturarea ferestrelor de la hol și de la baie, pentru că documentația tehnică a fost avizată de către organul de sănătate publică și că art. 18 din Ordinul nr. 536/1997 obligă la existente ferestrelor doar în cazul încăperilor principale de locuit și a bucătăriilor, nu și în cazul celorlalte camere.
Faptul că s-a dat un aviz nu împiedică instanța de contencios să verifice corectitudinea acestuia. Este obligatoriu ca instanța de contencios să cenzureze legalitatea actelor pregătitoare ce stau la baza emiterii actului administrativ atacat.
Cerințele art. 18 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății sunt standarde minime pentru asigurarea condițiilor de igienă, însă, aceasta nu înseamnă că la un bloc construit anterior anului 1989 unde, pentru asigurarea iluminării minime și a aerisirii, s-a prevăzut un funcțional cu fereastră la hol și la baie, să se permită unui terț să obtureze aceste deschideri de și lumină.
Susținerea instanței este valabilă pentru activitatea de proiectare a unor noi locuințe, iar nu pentru modificarea unor locuințe existente, ignorându-se modul în care s-a conceput iluminarea și aerisirea prin proiectul inițial de construcție a blocului.
În condițiile în care din partea reclamanților în calitate de proprietari ai apartamentului de la ultimul etaj, nu există un acord de închidere a ferestrelor (act care nu mai poate fi considerat sub nici o formă ca un act de conservare ori de administrare, ci este în mod indubitabil un act de dispoziție, pentru că înseamnă o modificare a bunului principal aflat în proprietate exclusivă) atât avizul sanitar, cât și autorizația sunt nelegale.
Dispoziția de șantier unde se face o modificare a proiectului inițial fără a înlătura obturarea ferestrei de la hol, nu elimină nelegalitatea autorizației de construire.
Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9. pr. civ.), precum și ca urmare a aprecierii greșite a probelor administrate. Dintr-o pretinsă deficiență de construire a podului, care se poate să aparțină proprietarului anterior, prima instanță autorizează lipsirea reclamanților de dreptul de proprietate.
Prima instanță, deși reține că actul recurenților de dobândire a dreptului de proprietate menționează în mod expres și dreptul de proprietate asupra podului (dreptul fiind intabulat în cartea funciară), ceea ce constituie o dovadă necesară și suficientă a dreptului de proprietate, susține că autorizația de construire emisă pârâtului este legal emisă de vreme ce reclamanții nu au făcut dovada obținerii unei autorizații de construire a podului și că raportul de expertiză confirmă că podul a fost realizat fără a fi respectate dispozițiile legale în materie de disciplină în construcții.
Prin faptul că prima instanță autorizează lipsirea recurenților de un drept de proprietate asupra unui bun pe care îl aveau atât în proprietate, cât și în posesie, bun ce a fost distrus fără acordul recurenților, a săvârșit o încălcare a dreptului recunoscut prin art. 480 din Codul civil, cât și prin prevederile art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ceea ce înseamnă că a pronunțat o hotărâre contrară legii.
Prin întâmpinare, intimatul a răspuns pe larg criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În cauză a fost introdusă, persoana care a cumpărat două dintre apartamentele construite în temeiul autorizației de construcție a cărei desființare s-a cerut, situație în raport cu care recurenții au susținut că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Nelegalitatea autorizației de construcție emisă de autoritatea administrativă se impune a fi analizată în raport de respectarea sau nu, de către emitent, a dispozițiilor Legii 50/1991, iar nu prin prisma aspectelor de fapt invocate, care țin de modul de executare a construcției de respectarea proiectului prezentat la emiterea autorizației.
Astfel, conform art. 7 alin. 1 din Legea 50/1991, pentru emiterea unei autorizații de construcție se impun a fi depuse, în copie, următoarele documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și /sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c) documentația tehnică - DT;
d) avizele și acordurile stabilite prin certificat;
e) dovada privind achitarea taxelor aferente, certificatul de urbanism și autorizației de construcție;
Din documentația depusă în cauză rezultă că au fost prezentate actele prevăzute în textul de lege citat, recurenții aducând, însă, în discuție aspectul conform căruia asociația de proprietari nu era competentă să încheie un contract de comodat pentru construcția de mansarde, precum și că acordul dat de către mandatarul recurenților nu ar fi valabil, nefiind dat în legătură cu un act de conservare sau administrare, în limitele mandatului acordat.
În primul rând, având în vedere că suprafața pe care urma să se edifice mansarda este una de folosință comună, în privința sa asociația de proprietari, constituită conform Legii 230/2007, era în drept să încheie contractul de comodat și să-și exprime acordul pentru ridicarea construcției.
Contractul de comodat încheiat între și asociația de proprietari avut la bază declarațiile autentificate ale tuturor proprietarilor de apartamente din bloc, consimțământul recurenților fiind exprimat de către mandatarul lor,
Ori, în cuprinsul procurii acordate de către recurenți lui Gh. se prevede expres posibilitatea ca acesta să încheie, în numele lor, contracte de comodat în legătură cu imobilul (deci în legătură cu apartamentul și, cu atât mai mult, în legătură cu părțile comune ale blocului) și, ca atare, acordul exprimat de acesta la încheierea contractului de comodat privind podul blocului este unul valabil și situat în limitele mandatului.
Având în vedere natura contractului de comodat (de transmitere a folosinței temporare a unui bun) prin încheierea lui nu se poate considera că s-a efectuat un act de dispoziție asupra bunului, nici de către asociația de proprietari și nici de către mandatarul recurenților.
Revenind, însă, la aspectele ce pot fi analizate de către instanța de contencios administrativ în această cauză, Curtea constată că autorizația de construcție s-a eliberat cu respectarea cerințelor prevăzute de legea specială, din documentație nelipsind nici unul dintre actele prevăzute, forma și conținutul acestora fiind legale:
- contractul de comodat a fost încheiat de către asociația de proprietari în baza acordului tuturor proprietarilor, dat în forma cerută de lege și, prin natura nu constituie un act de dispoziție, acest act se înscrie în categoria celor prevăzute în anexa 1 la Legea 50/1991 și poate fi luat în considerare, ca și "titlu", la eliberarea autorizației de construcție;
- acordul recurenților, în calitate de proprietari ai unul apartament de bloc, fost dat de către mandatarul acestora, în baza unui mandat valabil și a cărui întindere acoperă și posibilitatea încheierii unui contract de comodat;
- actele încheiate cu beneficiarul autorizației de construcție nu au caracter de acte de dispoziție, nu sunt de natură să înstrăineze proprietatea asupra părții comune din imobil.
În consecință, Curtea apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nu au fost încălcate sau greșit interpretate dispozițiile legilor speciale incidente în cauză (Legea 50/1991, legea 230/2007) și nici cele ale Codului civil).
Cât privește neintroducerea în cauză, la instanța de fond, a cumpărătoarei a două dintre apartamentele de mansardă construite în baza autorizației de construcție a cărei nelegalitate a fost invocată, Curtea constată, pe de o parte, că această solicitare nu a fost formulată în fața instanței de fond, iar pe de altă parte, că, raportat la obiectul acțiunii - anularea unui act administrativ emis pe numele lui, iar nu pe numele cumpărătoarei, introducerea în cauză se justifică doar pentru opozabilitatea hotărârii, criteriu avut în vedere de către instanța de control judiciar.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de și împotriva sentinței nr. 372/CA/11.05.2009 a Tribunalului Iași sentință pe care o menține.
Obligă pe și să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
