Anulare act administrativ . Sentința 649/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 649
Ședința publică din 04.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF), GARDA FINANCIARĂ (GF), MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (MFP), PREȘEDINTELE AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, FINANȚELOR PUBLICE și COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE () -fond după casare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 04.02.2010.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Garda Financiară și Comisarul General al Gărzii Financiare, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desființarea Deciziilor nr. 304.238/23.08.2006 și nr. 304.570/28.08.2006 emise de pârâta Garda Financiară, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 11.438 RON (5.719 RON x 2 luni) ce i se cuvine cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 14.06.2004 a fost numit în funcția publică de conducere de comisar șef al Comisariatului Regional al Gărzii Financiare, că în conformitate cu legislația specifică beneficiat alături de toți comisari din cadrul Gărzii Financiare de stimulente lunare pentru activitatea desfășurată, de la data numirii în funcția de conducere și până în luna iunie 2006.
În privința cuantumului stimulentului ce i-a fost stabilit, reclamantul menționat că, începând cu luna decembrie 2005 acesta început să se diminueze, în sensul că, dacă în luna noiembrie 2005 fost de 5000 RON, în luna decembrie 2005 fost de 3000 RON, în ianuarie 2006 - 3500 RON, în februarie 2006 - 2500 RON, în martie 2006 - 2700 RON, în aprilie - 0 RON, în mai 500 RON, iar în iunie 500 RON.
Reclamantul a precizat că, la data de 25 august 2006 luat cunoștință despre existența Adresei nr. 304.238/23.08.2006 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care au fost comunicate sumele stabilite drept stimulente pentru personalul de conducere din cadrul Comisariatului Regional B pentru luna mai 2006, că la data de 30 august luat cunoștința despre existența Adresei nr. 304.570/28.08.2006 Gărzii Financiare privitoare la stimulentele stabilite pentru luna iunie 2006, iar împotriva modului de stabilire stimulentelor a formulat contestații, în conformitate cu prevederile art. 21 din OG nr. 2/2006, acestea fiind respinse, cu motivarea că "pentru comisarul șef al Comisariatului Regional este competent să acorde stimulente președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală".
Argumentele invocate de reclamant în susținerea nelegalității și netemeiniciei deciziilor atacate sunt următoarele:
Nici la stabilirea stimulentului, dar nici la soluționarea contestațiilor nu s- ținut seama de criteriile de repartizare stimulentelor stabilite în Cap. 3 pct. 8 din Normele metodologice prevăzute în Anexa 5 din HG nr. 1538/2003, pentru stimulentele aferente lunilor mai și iunie 2006 nefiind avut în vedere niciun criteriu, cel puțin niciun criteriu legal, decizia fiind luată în mod arbitrar, pentru răspunde altor cerințe decât cele ce au stat la baza înființării fondului de stimulente pentru personalul Gărzii Financiare;
II. Potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2006 și art. 2 alin. 2 din HG nr. 1583/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, Comisarul General al Gărzii Financiare, în calitate de ordonator de credite, avea obligația de soluționa contestația în legătură cu stabilirea stimulentelor, iar în situația în care ar fi considerat că soluționarea contestației depășește atribuțiile sale legale ar fi trebuit să o transmită spre soluționare organului competent.
Competența de stabili stimulentul pentru comisarii șefi ai Regionale ale Gărzii Financiare aparține ministrului finanțelor publice, iar nu președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cum în mod eronat a arătat Comisarul General în răspunsurile la contestație.
În acest sens, s- făcut trimitere la disp. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, art. 1 alin. 1 din OG nr. 8/2005 pentru stabilirea unor măsuri de preluare Gărzii Financiare și Autorității Naționale Vămilor în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, precum și unor măsuri de reorganizare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
III. Răspunsul la contestație nu are avizul organizației sindicale, deși acest aviz era obligatoriu potrivit art. 31 alin. 3 din OG nr. 2/2006.
Reclamantul susținut că îndeplinit, în conformitate cu atribuțiile stabilite în fișa postului, criteriile prevăzute în art. 8 din Norma metodologică privind constituirea și utilizarea fondului de stimulente stabilit în condițiile OUG nr. 91/2003, normă aprobată prin HG nr. 1538/2003, că îndeplinirea acestor criterii este dovedită de faptul că a primit descărcare de gestiune fără rezerve din partea Curții de Conturi pentru anul 2005, că fost evaluat "foarte bun" în urma evaluării activității din anul 2005, precum și de faptul că nu s- reținut în sarcina sa vreo încălcare legii sau deontologiei profesionale.
Referitor la suma de 11.438 RON pe care solicită, reclamantul a precizat că reprezintă stimulentul ce i se cuvenea potrivit legii pentru fiecare din lunile mai și iunie - 6219 RON, din care fost scăzută suma stabilită ca stimulent - 500 RON: (6219 RON - 500 RON) x 2 luni = 11438 RON:
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. OG nr. 2/2006, OUG nr. 91/2003, OG nr. 8/2005, HG nr. 1538/2003 și Legea nr. 554/2004.
La data de 24.10.2006 s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care s- invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe motiv că cele două acte administrative a căror desființare se solicită au fost emise de Garda Financiară - Comisariatul General, fiind semnate de Comisarul General, iar sumele pe care reclamantul le- primit cu titlu de stimulente pe lunile mai și iunie 2006 au fost repartizate de Comisarul General al Gărzii Financiare.
Pe fondul cauzei, s- solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că valoarea stimulentelor acordate reclamantului pe lunile mai și iunie 2006 fost stabilită în mod corect, cu respectarea prevederilor legale, respectiv cele cuprinse în Cap. 3 pct. 8 și Cap. 4 pct. 9 din HG nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, care instituie doar posibilitatea și nu obligativitatea acordării lunare stimulentelor în cuantumul maxim de 3 salarii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.10.2006, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând argumentele invocate de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General a formulat întâmpinare, prin care a susținut că pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu au calitate procesuală pasivă, prin raportare la obiectul acțiunii reclamantului reprezentat de "Deciziile nr. -/23.08.2006 și nr. -/28.08.2006 emise de Garda Financiară".
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că adresele nr. -/03.08.2006 și nr. -/18.08.2006 nu constituie acte administrative de stabilirea stimulentelor aferente lunii mai, respectiv iunie, ci răspunsuri la contestațiile formulate de reclamant în legătură cu stimulentele acordate pe aceste luni.
Pârâta invocat tardivitatea contestației reclamantului împotriva modului de stabilire stimulentului aferent lunii mai 2006, depusă la Garda Financiară - Comisariatul General în data de 03.08.2006, față de data de 17.07.2006, când i- fost comunicat acestuia actul administrativ de stabilire stimulentului pe luna mai 2006.
În privința stimulentului aferent lunii iunie 2006, pârâta menționat că actul administrativ de stabilire a cuantumului acestuia a fost comunicat reclamantului la data de 15.08.2006, cu adresa nr. -/14.08.2006, iar contestația a fost depusă la Garda Financiară - Comisariatul General la data de 18.08.2006, în termenul de 5 zile prevăzut de art. 31 alin. 2 din OG nr. 2/2006.
Referitor la competența de acordare a stimulentelor, potrivit Normelor metodologice privind constituirea și utilizarea fondului de stimulente stabilit în condițiile Ordonanței de Urgență Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, prevăzute la Anexa nr. 5, Cap. 4 din HG nr. 1538/2003, pârâta susținut că aparține, pentru comisarul șef al Comisariatului Regional B, președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care, după trecerea Gărzii Financiare în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, preluat prin HG nr. 1538/2003, pentru Garda Financiară, atribuțiile ministrului delegat pentru coordonarea autorităților de control.
În ceea ce privește repartizarea stimulentelor aferente lunilor mai și iunie 2006, pârâta Garda Financiară a susținut că au fost acordate numai pentru activitatea desfășurată în aceste două luni, în raport de îndeplinirea criteriilor menționate la Cap. 3, pct. 8 din Normele metodologice prevăzute la Anexa 5 din HG nr. 1538/2003, iar nu pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2005, astfel că susținerile reclamantului referitoare la evaluarea din luna decembrie 2005 și la faptul că pentru anul 2005 i s- acordat descărcare de gestiune de către Cartea de Conturi nu au legătură cu obiectul cauzei.
În concluzie, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant împotriva adreselor nr. -/23.08.2006 și nr. -/28.08.2006, ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice formulat întâmpinare la data de 22 noiembrie 2006, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că emitentul actului administrativ atacat este Garda Financiară, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că dispozițiile cuprinse în Cap. 4, pct. 9 din HG nr. 1538/2003 prevăd doar posibilitatea acordării stimulentului în cuantum de 3 salarii de bază brute, iar nu obligativitatea acordării în fiecare lună în cuantum maxim.
La data de 21 noiembrie 2007, reclamantul a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită: anularea parțială a Deciziilor nr. -/14.07.2006 și nr. 304.474/14.08.2006 emise de Garda Financiară - Comisariatul General, respectiv anularea primei poziții de la pct. 9 din fiecare decizie, anularea Deciziilor nr. -/25.08.2006 și nr. -/30.08.2006 emise de Garda Financiară - Comisariatul General, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 11.438 RON ce i se cuvine pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006.
Totodată, reclamantul învederat instanței că renunță la judecată cu privire la excepția de nelegalitate disp. art. 29 alin. 1, 4, și 6 din HG nr. 208/2005, invocată la data de 24 ianuarie 2007.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 674/27.02.2008, prin care a dispus: admiterea excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, Ministrului Finanțelor Publice și Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală -, respingerea acțiunii față de aceștia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtei, admiterea în parte acțiunii precizate, anularea în parte a deciziilor nr. -/14.07.2006 și nr. -/14.08.2006, respectiv prima poziție de la pct. 9 din fiecare decizie, anularea deciziilor nr. -/25.08.2006 și nr. -/30.08.2006, obligarea pârâților Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către reclamant sumei de 11438 RON cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Garda Financiară - Comisariatul general și Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar prin Decizia nr. 1187/3 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s- dispus: admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca tardivă contestației formulate de reclamant pentru drepturile bănești aferente lunii mai 2006, casarea cu trimitere a sentinței atacate, referitor la capătul de cerere privind drepturile bănești pentru luna iunie 2006, către aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs reținut următoarele:
Actul administrativ de stabilire a stimulentelor pentru personalul de conducere din cadrul Comisariatului Regional B, pentru luna mai 2006, i-a fost comunicat intimatului-reclamant cu adresa nr. - din 14 iulie 2006.
Împotriva modului de stabilire a stimulentelor pentru luna mai 2006, intimatul-reclamant a depus contestație la Garda Financiară - Comisariatul General, înregistrată sub nr. 304.238 din 3 august 2006.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 31 alin. 2 din OG nr. 2/2006, contestația reclamantului împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai a fost tardiv formulată, fiind înregistrată peste termenul de 5 zile.
Prin urmare, soluția instanței de fond în ceea ce privește stimulentele acordate reclamantului pentru luna mai 2006 este nelegală, impunându-se modificarea hotărârii în acest sens.
În mod corect instanța de fond reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă cu privire la stimulentele pentru luna iunie 2006, întrucât președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală are competența să acorde stimulente pentru comisarii șefi ai comisariatelor regionale și pentru Comisariatul Municipiului B, la propunerea comisarului general.
Pe fondul cauzei, legislația aplicabilă în speță este Capitolul 4 pct. 9 din HG nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare (text în vigoare la data sesizării instanței), prin care se stabilește cuantumul lunar al stimulentelor care poate fi de cel mult 3 salarii de bază lunare brute, pentru comisarii Gărzii Financiare care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuțiile de conducere, coordonare, supraveghere și control al activității operative Gărzii Financiare.
Având în vedere aceste dispoziții, care se coroborează cu art. 21 din OG nr. 2/2006, rezultă că legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării de stimulente în funcție de criteriile menționate expres în Capitolul 3 pct. 8 din HG nr. 1538/2003 (text în vigoare la data sesizării instanței).
Apreciind că reclamantului i se cuvin stimulente lunare în cuantum de 3 salarii, instanța nu a avut în vedere prevederile legale enunțate.
Întrucât sarcina probei incumbă reclamantului, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca acesta să facă dovada îndeplinirii criteriilor stabilite de legiuitor prin HG nr. 1538/2003, pentru luna iunie 2006.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza trimisă spre rejudecare fost înregistrată sub nr-.
Potrivit disp. art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și considerentele deciziei de casare, privitoare la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor bănești aferente lunii iunie 2006, Curtea încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri în dovedirea îndeplinirii criteriilor stabilite de legiuitor prin HG nr. 1538/2003, prin încheierea din data de 01.10.2009, înscrisurile fiind depuse la dosarul cauzei ( 19-54).
Procedând la rejudecarea cauzei, în limitele stabilite prin hotărârea instanței de recurs, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală fost soluționată în prima fază procesuală, prin Sentința civilă nr. 674/27.02.3008, în sensul admiterii acesteia atât în ceea ce privește plata stimulentelor aferente lunii mai 2006, cât și a stimulentelor aferente lunii iunie 2006.
Împotriva acestei sentințe reclamantul nu a declarat recurs, iar criticile recurenților Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală nu au vizat dispoziția instanței de admitere acestei excepții.
În aceste condiții, sub acest aspect, cauza intrat în puterea lucrului judecat, instanța investită cu rejudecarea cauzei urmând să dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu consecința respingerii cererii reclamantului, formulată în contradictoriu cu acești pârâți, având ca obiect anularea parțială a Deciziei nr. -/14.08.2006, anularea Deciziei nr. -/30.08.2006 și obligarea la plata sumei de 3500 lei reprezentând stimulente aferente lunii iunie 2006, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Referitor la cererea precizată, formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară, Comisariatul General al Gărzii Financiare și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. -/14.08.2006 emisă de Garda Financiară, respectiv a primei poziții de la pct. 9, anularea Deciziei nr. -/30.08.2006 emisă de Garda Financiară și obligarea la plata sumei de 3500 lei reprezentând diferență stimulente aferente lunii iunie 2006, Curtea reține că este întemeiată, după cum se va arăta în continuare:
Prin Decizia nr. -/14.08.2006 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General s-au propus stimulente pentru conducerea comisariatelor regionale pentru luna iunie 2006, conform HG nr. 1538/2003, anexa nr. 5, cu următoarele precizări cuprinse în "Nota" ce face parte integrantă din prezenta decizie:
"(1) Potrivit pct. 9 din Anexa nr. 3 stimulentul poate fi acordat în cuantum de cel mult 3 salarii;
(2) Fondul de stimulente constituit permite acordarea stimulentului în cuantum de 3 salarii",
În cazul reclamantului propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare a fost de 4000lei, sumă ce a fost diminuată la 500 lei în etapa aprobării propunerilor de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin președintele acesteia de la acea dată, printr- rectificare olografă, sub semnătură, fără o motivare în acest sens și doar în situația reclamantului, în condițiile în care propunerile au vizat un număr de 18 comisari din cadrul comisariatelor regionale.
Motivarea reprezintă obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ și trebuie să permită instanței exercitarea controlului jurisdicțional asupra elementelor de fapt și de drept care au reprezentat baza de exercitare puterii de apreciere autorității.
În speță, motivele care au determinat diminuarea cuantumului stimulentului pe luna iunie 2006, de la 4000 lei la 500 lei, și numai în cazul reclamantului, în condițiile în care fondul de stimulente constituit permitea acordarea acestuia în cuantumul maxim de 3 salarii, trebuiau prezentate, în mod clar și precis, întrucât deciziile privind stabilirea și acordarea stimulentelor nu pot fi emise arbitrar, ci în raport de criteriile prevăzute la Cap. 3, art. 8 al Anexei 5 din HG nr. 1538/28.12.2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Dovada îndeplinirii de către reclamant a criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea stimulentelor s- făcut cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ( 33-51 dosar), esențială în acest sens fiind propunerea Comisarului al Gărzii Financiare B de acordare stimulentului în valoare de 4000 lei pe luna iunie 2006, acesta fiind cel care putea aprecia cel mai bine activitatea desfășurată de reclamant și contribuția efectivă a acestuia la activitățile întreprinse în domeniile de competență ale Gărzii Financiare.
În aceste condiții, decizia de reducere stimulentului pentru luna iunie 2006 fără nicio motivare și fără fi justificată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea stimulentelor, este arbitrară, abuzivă și emisă cu exces de putere, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În raport de aceste considerente, Curtea va dispune admiterea cererii precizate, formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în sensul anulării în parte Deciziei nr. -/2006, anulării Deciziei nr. -/30.08.2006 și obligarea pârâților la plata către reclamant sumei de 3500 lei reprezentând diferență stimulente aferente lunii iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Respinge cererea precizată, formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat " ", cu sediul în B, str. - - nr. 25,. 5, sector 2, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, Ministrul Finanțelor Publice, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, str. - nr. 17, sector 5 și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, str. - nr. 17, sector 5, având ca obiect anularea parțială a Deciziei nr. -/2006, anularea Deciziei nr. -/30.08.2006 și obligarea la plata către reclamant sumei de 3500 lei reprezentând stimulente aferente lunii iunie 2006, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Admite cererea precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, Comisariatul General al Gărzii Financiare, cu sediul în B, A I nr. 6,. 15, sector 3 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, rejudecată după casare.
Anulează în parte Decizia nr. -/14.08.2006 emisă de Garda Financiară, respectiv prima poziție de la pct. 9.
Anulează Decizia nr. -/30.08.2006 emisă de Garda Financiară.
Obligă pârâții Garda Financiară, Comisariatul General al Gărzii Financiare și Agenția Națională de Administrare Fiscală pârâților la plata către reclamant sumei de 3500 lei reprezentând diferență stimulente aferente lunii iunie 2006.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 9 ex.
10.03.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
