Anulare act administrativ . Decizia 675/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 675/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva sentinței nr.2057/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată și consilier juridic - pentru pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerii ca temeinice și legale a Deciziei nr.109/27.12.2005, precum și a măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală și prin Decizia de impunere nr.228/10702/28.09.2005.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în concluziile scrise și expuse pe larg și oral. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 5.950 lei conform facturii nr.63/24.04.2008 depusă la dosar.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.2057/CA/2007 Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL D împotriva pârâtei A anulat parțial Raportul de inspecție fiscală din 28.09.2005, cât și Decizia de impunere nr.228/10702/28.09.2005 întocmite de pârâtă cât privește suma de 71.797 lei reprezentând impozit pe profit, suma de 83.759 lei reprezentând TVA, suma de 19.183 lei reprezentând majorări și penalități aferente impozitului pe profit și suma de 13.878 lei reprezentând majorări și penalități aferente TVA.
S-au menținut în rest raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.
S-a dispus restituirea de către pârâtă către reclamantă a sumei de 71.797 lei reprezentând impozitul pe profit, a sumei de 83.759 lei reprezentând TVA, suma de 19.183 lei majorări și penalități aferente impozitului pe profit și suma de 13.878 lei majorări și penalități aferente TVA, achitate în plus de către reclamantă către bugetul de stat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei majorări de întârziere începând cu achitarea sumelor plătite în plus și până la data achitării efective a sumelor.
S-a respins în rest acțiunea.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din concluziile raportului de expertiză contabilă instanța reține următoarele:
Cât privește deducerea din profit a cheltuielilor aferente contractelor de comisioane în sumă de 60.000 lei au corespondent material în actele comerciale și financiare ale - SRL pe șase luni ale anului 2003 (perioadă menționată în cele două facturi). Veniturile înregistrate de agentul economic s-au majorat pe perioada 01.01. -30.06.2003 cu 11.840.210.000 lei, respectiv cu 98,2% față de perioada 01.01.-30.06.2002, consecința contractelor de import și vânzare-cumpărare în țară ce au fost obiectul operațiunilor de intermediere și comision consemnată în cele două contracte pe care organele de inspecție fiscală le- au tratat ca nerelevante, iar cheltuielile ocazionale ca nedeductibile fiscal.
Este nefondată susținerea pârâtei referitor la nedeductibitatea acestor cheltuieli de 66.000 RON prin invocarea art.9 al.1 din Legea 414/2002 și ale pct.9,1 și 9.14 din HG 859/2002, întrucât art.9 al.1 lit.s din Legea 414/2002, se referă la cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, prestări servicii asistență, care cheltuielile în sumă de 66.000 lei reprezintă sume pentru intermediere, fiind contracte de mandat și intermediere și nu contracte de prestări servicii.
Așa cum arată expertul, beneficiarul - SRL D justifică legalitatea și deductibilitatea acestor cheltuieli prin majorarea semnificativă a veniturilor prin vânzarea mărfurilor ce au înregistrat o creștere la 30 iunie 2003 (perioadă ce a ocazionat aceste cheltuieli) cu 11.840.210.000 lei (respectiv 96%), iar la 31.12.2003 cu 24.144.175 lei respectiv - 76% față de 31.12.2002.
Ca atare, suma de 66.000 fiind aferentă unor contracte de intermediere comisionul este deductibil, iar determinarea impozitului pe profit în sumă de 16.500 lei aferent cheltuielilor în valoare de 66.000 RON nu are bază legală, fiind în contradicție cu prev.art.7 al.1 și art.9 al.1 din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit.
Cu privire Ia deductibilitatea cheltuielilor cu deplasările în străinătate reclamanta are drept furnizori principali firme din Italia, iar potrivit disp.art.21 pct.2 lit.e din Legea 571/2003 se prevăd drept cheltuieli deductibile "cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate de către salariați și administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți. Cheltuielile cu diurna de deplasare nu se regăsesc la art.21 pct.4 lit.p din Legea 571/2003 ca fiind nedeductibile, natura acestor cheltuieli fiind precizată expres de către legiuitor. Potrivit HG nr.518/1995 modificată și completată prin HG nr.420/1998, HG 436/2002, nr. 1570/2003, HG 90/2004, sumele plafonului pentru cazare pentru Germania este de 15Q Euro/zi, iar potrivit disp.art.11 al.1 din 116 518/1995 (cu modificările aduse potrivit disp.HG 420/1998) valuta necesară pentru acoperirea unor eventuale cheltuieli neprevăzute. precum și a celor pentru convorbiri telefonice, telex, comisioane de schimb, diferență de tarif cazare și alte asemenea, necesare îndeplinirii misiunii, se acordă în limita unei sume de până la 50% din totalul diurnei și a plafonului de cazare, Ia care are dreptul personalul.
Din raportul de expertiză financiar contabilă rezultă față de cheltuielile înregistrate în contabilitate de 938.275.062 lei, cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil pe perioada decembrie 2003 -august 2004 în sumă de 385.703.062 lei, iar impozitul pe profit aferent cheltuielilor nedeductibiie de 385.707.062 lei potrivit art.2 și 7 din Legea 414/2002 și art. 17 și 19 din Legea 517/2003 este de 9.642 RON (119).
Se reține că față de impozitul stabilit de organele de control de 197.114,820 lei ROL rezultă un impozit determinat în plus de obligația suplimentară de 100.688.055 lei ROL (10.068 RON).
Cu privire Ia cheltuielile cu bunurile degradate, pentru bunurile degradate nu au fost întocmite procese verbale de scoatere din funcțiune și nici procese verbale de casare și dezmembrare (fapt înscris și în raportul de inspecție fiscală pag.5) și având în vedere disp.art.19 din Legea 571/2003 potrivit căruia profitul impozabil se calculează ca diferența dintre veniturile realizate din orice sumă de cheltuielile aferente în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, precum și operațiunea contabilă efectuată în luna octombrie 2005 de înregistrare asupra veniturilor a sumei de 171.000 RON, reiese că societatea nu datorează la 31.12.2005, impozitul stabilit de organele fiscale de 27.376 RON, acesta fiind și achitat la 31.12.2005 (120).
Cu privire la impozitul pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile cu autoturismele, se reține că autoturismele sunt deținute și utilizate de către societate în vederea obținerii veniturilor impozabile, astfel că cheltuielile sunt integral deductibile fiscal, potrivit prev.art.24 al.2 coroborat cu art.21 al.1 din Legea 571/2003.
În raportul de expertiză contabilă se reține că având în vedere caracterul integral deductibil al acestor cheltuieli de 784.732.581 lei, determinarea obligației fiscale privind impozitul pe profit ca sarcină suplimentară în sumă de 20.890 RON nu are corespondent legal.
Cât privește TVA aferent autoturismelor, în cuantum de 38.710 lei se au în vedere disp.art.145 al.3 din Legea 371/2003 și art.145 al.8 din Legea 571/2003, în sensul că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată s-a făcut în baza facturilor fiscale, care cuprind informațiile prevăzute de art.155 al.8 și sunt emise pe numele persoanei, de către o persoană impozabilă înregistrată la plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
În cuprinsul raportului de expertiză se arată că în mod legal societatea a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 38.710 RON, întrucât limitarea impusă la deductibilitatea cheltuielilor cu autoturismele, se referă la cheltuieli de funcționare, întreținere și reparații aferente și nu la cheltuieli cu achiziționarea acestora, cum eronat au justificat organele de control.
Referitor la taxa pe valoare adăugată în sumă de 12.540 lei aferentă cheltuielilor cu comisioanele în urma operațiunilor taxabile de intermediere și comisioane, au fost obținute venituri, iar facturile purtătoare de TVA erau emise pe numele societății reclamante de către persoane impozabile, înregistrate ca plătitoare de TVA, cuprinzând elementele prevăzute la pct.24 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile fiscale.
Ca atare, având în vedere și mențiunile privind impozitul pe profit, la 31.12.2005 reclamanta nu mai datorează TVA stabilit de organele fiscale de 32.509 lei, neîncadrându-se în prevederile art.21 al.4 lit.c din Legea 5711/2003,
Cu privire la dobânzile și penalitățile aferente sumei de 19.183 RON aferente impozitului pe profit și 13.878 RON aferente taxei pe valoare adăugată urmează calea obligației principale, ori dacă obligațiile principale nu sunt datorate, nu se pot calcula penalități și dobânzi.
Față de cele reținute mai sus și văzând și răspunsul expertului contabil reiese că reclamanta a achitat către bugetul de stat impozit pe profit în sumă de 71.797 lei, taxă pe valoarea adăugată în sumă de 83.759 lei a fost corect dedusă, obligațiile conexe majorării de întârzieri și penalități în sumă de 19.183 RON aferente impozitului pe profit și 13.878 RON aferente taxei pe valoarea adăugată nu sunt datorate.
Așa fiind, în baza art.205 și urm, de OG 92/2003 raportat Ia dispozițiile legale reținute în considerentele sentinței, se admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta FP. H, va anula parțial atât raportul de inspecție fiscală din 28 septembrie 2005 cât și decizia de impune nr.228/10702/28.09.2005 întocmită de pârâtă cât privește suma de 71.797 lei reprezentând impozit pe profit, suma de 83.759 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, suma de 19.183 lei reprezentând majorări și penalități aferente impozitului pe profit și suma de 13.878 lei reprezentând majorări și penalități aferente taxei pe valoarea adăugată.
Reiese că în total, reclamanta nu datorează suma de 188.617 lei calculată și achitată în plus în baza celor două acte contestate.
Se respinge în rest acțiunea cât privește diferența de la 188.617 RON până la suma de 201.298 RON solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Întrucât aceste sume au fost achitate de reclamantă în toată această perioadă reclamanta fiind prejudiciată prin plata sumelor nedatorată, în baza art.120 al.1 și 2 coroborat cu art.119 și rap.la art.116 al.5 și art.117 din OG 92/2003 va dispune restituirea de către pârâtă către reclamantă a sumelor reținut în plus și nedatorate și achitate în plus de către reclamantă către bugetul de stat.
A obligat pe pârâtă să achite reclamantei majorări de întârziere începând cu data achitării sumelor plătite în plus și până la data achitării efective a sumelor, având în vedere disp.art.120 al.3 din OG 92/2003 potrivit căruia în situația în care diferența rezultată din corectarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează majorări de întârziere pentru suma datorată după recorectare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la stingerea acesteia inclusiv.
În cauză este vorba de o corectare a deciziei de impunere însă dispusă de instanța de judecată, întrucât pârâta refuză să-și corecteze greșelile reținute din cuprinsul raportului de inspecție fiscală și ulterior cuprinse în decizia de impunere contestată.
În baza art.276 Cod Procedură Civilă și având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.500 lei reprezentând onorarul inspectorului contabil din totalul sumei de 6.000 lei onorar.
Diferența de la 188.617 lei la 201.298 lei solicitată în acțiunea introductivă s-a respins.
S-a mai reținut că sumele de mai sus au fost achitate de, astfel că a fost prejudiciată prin plata sumelor nedatorate, așa încât în baza art.120 alin.1 și 2 coroborat cu art.119, 116 și 117 din nr.OG92/2003 s-a dispus restituirea acestora reclamantei, calculându-se și majorări de întârziere.
Împotriva hotărârii astfel pronunțată a declarat recurs pârâta H, solicitând modificarea, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr.109/27.12.2005 și Deciziei de impunere nr.228/10702/28.09.2005, invocând în drept dispozițiile art.304(8) și art.304 (9) Cod pr.civilă.
Pârâta a criticat în esență hotărârea:
-instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că a înlăturat în totalitate apărarea pârâtei, motivându-și sentința doar pe concluziile raportului de expertiză, respectiv calcularea impozitului pe profit aferent comisionului de intermediere, calcularea impozitului pe profit aferent cheltuielilor cu deplasările în străinătate, la impozitul pe profit aferent cheltuielilor cu bunurile degradate, la impozitul pe profit aferent cheltuielilor cu autoturismele;
-în mod greșit s-a calculat TVA aferentă comisioanelor și a bunurilor degradate.
S-a invocat în acest sens Decizia nr.V/15.01.2007 a referitor la posibilitatea deducerii TVA și a diminuării bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative cuprind mențiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realității.
Reclamanta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și actele normative aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind suma de 16.500 RON reprezentând impozit pe profit aferent comisioanelor de intermediere vânzări, reclamanta nu le datorează.
Pentru operațiunile de intermediere au fost încheiate contracte de comision cu - SRL și - SRL, contracte ce aveau ca obiect tratarea de afaceri comerciale potrivit art.405 Cod comercial, obiectul operațiunilor de intermediere constituindu-l obligația de a face. poate pretinde comisionul doar în momentul încheierii actului juridic pe care l-a intermediat. Or, în speță, comisioanele în sumă totală de 66.000 RON au fost plătite după ce actele juridice pe care le-au intermediat prestatorii.
Din raportul de expertiză financiar contabilă (obiectivul 1 al instanței și răspunsul nr.1 la obiecțiunile pârâtei), rezultă că în urma operațiunilor de intermediere și comision consemnate în contractele de comision, au fost obținute venituri impozabile al căror cuantum s-a dublat în perioada 01.01.2003 - 30.06.2003 față de aceeași perioadă a anului 2002, în condițiile în care societatea nu are personal salariat pentru realizarea acestor operațiuni.
Cheltuielile cu comisioanele sunt aferente veniturilor impozabile, așa încât aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit.
Cât privește suma de 19.711 RON reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor cu deplasările în străinătate, din actele dosarului rezultă că reclamanta are drept furnizori principali firmele din Italia, din Italia, BECH din Germania, situație în care, în vederea efectuării tranzacțiilor este necesară prezența frecventă a acestora.
Potrivit art.9 alin.7 lit.h din Legea nr.414/2002 coroborat cu pct.9.9 lit.b din nr.HG859/2002 sunt deductibile cheltuielile pentru administratorii societăților comerciale care nu au calitatea de angajat, cheltuieli ocazionate de deplasarea în străinătate privind transportul și cazarea acestora.
Expertul contabil a concluzionat că față de impozitul stabilit de organul fiscal de 19.711 RON rezultă un impozit determinat în plus ca obligație suplimentară de 10.068 RON, invocat în mod nelegal de pârâtă.
Referitor la suma de 27.376 RON reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile aferente bunurilor degradate este o plată nedatorată, aceasta fiind achitată la 31.12.2005 potrivit răspunsului de la 3 din raportul de expertiză.
Suma de 20.890 RON reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor cu autoturismele, nu este datorată.
Dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.571/2003 prevăd că în ce privesc cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
În condițiile în care autoturismele sunt deținute și utilizate în vederea obținerii de venituri impozabile, cheltuielile de amortizare sunt integral deductibile fiscal conform art.24 alin.2 coroborat cu art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003.
Nici suma de 38.710 RON reprezentând TVA aferentă autoturismelor nu este datorată.
Din dispozițiile art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 "dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate... "
Suma de 12.540 RON reprezentând TVA aferentă cheltuielilor cu comisionul este nedatorată, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.22 pct.4 și 5 lit.a din Legea nr.345/2002 privind TVA, întrucât cheltuielile cu comisioanele au fost destinate realizării de operațiuni taxabile în legătură cu activitatea economică a societății.
Referitor la suma de 32.509 RON reprezentând TVA aferentă bunurilor degradate, conform dispozițiilor art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 invocate de organele de control, nu sunt aplicabile, deoarece din raportul de expertiză contabilă rezultă că operațiunea inițială de scoatere a bunurilor degradate din patrimoniul societății a fost stornată, iar bunurile au fost valorificate, operațiune în urma căreia unitatea a realizat operațiuni taxabile.
Cu privire la dobânzile și penalitățile de întârziere aferente în sumă de 191.656 RON nu se datorează potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale".
Cât privește interpretarea dată de PRIN Decizia nr.V/15.01.2007 nu poate fi reținută în speță, deoarece aceasta nu poate fi aplicată unor raporturi juridice existente anterior pronunțării deciziei, iar pe de altă parte nu s-a contestat autenticitatea facturilor fiscale verificate de pârâtă cu ocazia controlului fiscal.
Nici critica recurentei privind obiectivitatea raportului de expertiză contabilă efectuat nu poate fi primită. Aceasta a formulat obiecțiuni la expertiza inițială la care s-a răspuns, după care nu au mai cerut alte probe, respectiv o nouă expertiză. Critica generală a expertizei este fără relevanță.
Având în vedere considerentele enunțate, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în considerarea dispozițiilor art.312 alin.1 teza a II a va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H - D împotriva sentinței civile nr.2057/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei " "D suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./15.07.2008
Jud.fond -,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
