Anulare act administrativ . Sentința 675/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.675

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 02 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, REPREZENTAT PRIN MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect anularea Deciziei nr.406 din 28 04 2009.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 01 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face partea integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea consectiv pentru 29 01 2010 și la data de azi, 05 02 2010.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 29.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Naționale a Penitenciarelor, și Ministerul Justiției și Libertăților solicitând anularea Deciziei nr. 406 din 28.04.2009 emisă de Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 406 din 28.04.2009 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor este încunoștințat că a fost sancționat disciplinar cu,amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani", sancțiune care are la bază Referatul nr. - din 27.04.2009 al comisiei de disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În conținutul art. 33, lit. f din 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate este prevăzut, sub sancțiunea nulității absolute, ca actul administrativ de sancționare a funcționarului public să cuprindă instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea să poată fi contestat.

Prin prevederile art. 2 din decizia de sancționare care i-a fost înaintată este încunoștințat că în caz de nemulțumire are dreptul de a se adresa Curții de APEL BUCUREȘTI în termen de 6 luni potrivit prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, după ce a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de art.7 din același act normativ.

Conform acestei dispoziții a înaintat o contestație către Ministerul Justiției și Libertăților (organul ierarhic superior) în care a solicitat anularea deciziei prin care a fost sancționat. În urma acestei contestații a primit un răspuns, la limita celor 30 de zile, prin care Ministerul Justiției și Libertăților își declina orice responsabilitate îndrumându-l direct către instanța de judecată.

Având în vedere că prin raportarea strict la prevederile art. 66 din legea nr. 293/2004, fără să se aibă în vedere 2856/C/2004, prin care comisia de disciplină este obligată să numească instanța competentă Ia care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea să poată fi contestat, Ministerul Justiției și Libertăților încearcă punerea sa în imposibilitatea de a contesta această sancțiune.

Apreciază că, în situația în care Ministerul Justiției și Libertăților consideră că decizia de sancționare nu întrunea toate elementele prevăzute în art. 33 din 2856/C/2004, aceasta trebuia anulată de drept fără nicio altă procedură.

Pe cale de excepție, invocă excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, pornind de Ia următoarele considerente:

În primul rând, dacă în evaluarea culpei sale, comisia de disciplină a avut în vedere raportarea art.64 Ia art.63 din Legea 164/2001, atunci se poate observa că potrivit dispozițiilor art.63 alin. 3 din Legea 293/2004,Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei", dar și a dispozițiilor art. 33 indice 1 din 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate:,Aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, pentru faptele care constituie abateri, conform prevederilor Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor."

Având în vedere faptul că obligația de a face ar fi luat naștere la data intrării în vigoare a Legii 14/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv la data de 17.02.2008, iar decizia de sancționare a fost emisă la data de 28.04.2009, Ia mai mult de 1 an de la data la care trebuia anunțată casa de pensii.

Pentru aceste motive, consideră că dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară era prescris chiar anterior datei formulării sesizării (05.03.2009).

Mai mult decât atât, sesizarea comisiei este întocmită fără respectarea dispozițiilor art. 22 din 2856/C/2004, în sensul că aceasta nu cuprinde abaterea disciplinară de care se face vinovat (conform art. 61 din Legea 293/2004) și ce obligație, din cele prevăzute la art. 46 nu am respectat.

Potrivit art. 22 alin. 2 din 2856/C/2004:,Sesizarea trebuie să cuprindă:

numele, prenumele, domiciliul și, după caz, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea;

numele, prenumele și, dacă este posibil, compartimentul în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată;

descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;

arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

data și semnătura.

Ori, în sesizare nu se arată la care din sancțiunile prevăzute de art. 61 se referă și nici ce obligație din cele prevăzute la art. 46 încălcat, faptele sesizate nu sunt prevăzute ca și abateri disciplinare, iar comisia de cercetare disciplinară, în nici un caz nu era competentă să califice faptele sesizate.

Față de acestea, singura soluție legală, față de dispozițiile art. 23 din același act normativ, era ca după primirea sesizării, comisia de disciplină, în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 22, și a faptului dacă se referă Ia abaterile disciplinare prevăzute în art. 61 din Legea nr. 293/2004, să claseze sesizarea.

Face mențiunea că aceste aspecte au fost relevate comisiei de disciplină în întâmpinarea depusă în apărarea sa, însă aceasta nu s-a pronunțat pe aceste aspecte, încălcând dispozițiile legale invocate mai sus.

De asemenea în art. 33 alin. 2 lit.,c"din 28561C/2004 este prevăzut și faptul că, sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ de sancționare, emis de persoana competentă, pe baza propunerii cuprinse în referatul comisiei de disciplină trebuie cuprinse în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Acestea lipsesc cu desăvârșire fiind folosită generic expresia,comisia le-a respins ca total nefondate" fără a face vorbire despre motivele care au determinat această soluție.

Pe de altă parte, propunerea comisiei de disciplină în baza căreia a fost emisă Decizia nr. 406 din 28.04.2009 are ca temei dispozițiile art. 63 din Legea 164/2001 cu modificările ulterioare. Așa cum se poate observa, modificarea acestui articol s-a făcut prin art. 1, pct.6, din Legea 14 din 14.02.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.127 din 19.02.2008, dată la care eu eram deja încadrat în noul loc de muncă.

Or în speță, această dispoziție astfel modificată nu-i este incidentă, întrucât Ia data modificării (14. 02.2008 eu eram deja încadrat în baza legii civile vechi.

Prin urmare, apreciază că în cazul său, se aplică dispozițiile legale în vigoare Ia data încadrării sale, conform regulii cristalizată în adagiul tempus regit actum.

Având în vedere faptul că, la data încadrării sale în noul loc de muncă art.63 din Legea 164/2001 nu îi îngrădea dreptul să nu fie încadrat într-o instituție publică cu grad profesional, apariția modificării legii nu îi este opozabilă, deoarece așa cum se menționează în art.63, alin. 2,Prevederile alin.1 se aplică din ziua în care militarul s-a prezentat la unitatea/instituția în care a fost încadrat.

Conform principiului stabilității prevăzut atât în Constituție, cât și în Codul civil, nicio lege nu se aplică retroactiv, fiecare cetățean având obligația să-și regleze conduita în funcție de norma care se află în vigoare. În acest sens, dacă Ia încadrarea sa legea a permis cumulul salariului cu pensia, este clar că normele art. 63 din Legea 164/2001 se aplică numai persoanelor care se vor încadra în condițiile legii de Ia data modificării acesteia.

Ca o similitudine referitor Ia acest principiu, în situația în care, prin lege, crește vârsta de pensionare, nu poți solicita persoanelor care s-au pensionat pe legea veche să se reîncadreze și să restituie sumele încasate ca pensie, până la îndeplinirea noilor condiții de pensionare.

În plus, devine incidentă și,teoria drepturilor câștigate", conform căreia din moment ce s-a câștigat un drept salarial (pensia printr-o lege aflată în vigoare la acel moment, de la acest drept nimeni nu poate deroga ca urmare a apariției unei norme juridice ulterioare, care chiar dacă ar conține alte dispoziții, acestea produc efecte pentru situații juridice noi, ulterior intrării ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi, conform art.1 din Codul Civil.

Tot în Legea 164/2001, art.7, alin. 1, se arată faptul că "Drepturile de pensii sunt imprescriptibile. ", iar în art.26, alin. 1, se menționează că "Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până Ia data pensionării", alin. 2 "Persoanele prevăzute la alin. 1 pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective", articole de lege care nu au fost modificate de la încadrarea mea.

La 02.11.2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a în această cauză.

Excepția invocată se întemeiază și pe următoarele dispoziții legale:

Conform prevederilor art. 2 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor "Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și sediul în municipiul B".

Potrivit art. 72 din Legea nr. 293/2004:,Sancțiunile disciplinare prevăzute Ia art. 70 se aplică de ministrul justiției și libertăților cetățenești, de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unității din subordinea acesteia, Ia propunerea comisiei de disciplină, în funcție de competențele prevăzute Ia art. 20."

Potrivit art. 20,Numirea și eliberarea din funcție, precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcțiile de director general, director general adjunct și director în sistemul administrației penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției și libertăților cetățenești. Pentru celelalte funcții de conducere, precum și pentru funcțiile de execuție din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile de penitenciare, se dispun, după caz, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, potrivit competențelor legale."

La 21.01.2010, pârâta Administrația Naționale a Penitenciarelor a depus întâmpinare solicitând, mai întâi, anularea cererii ca netimbrată.

În motivare, pârâta a arătat că potrivit art. 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 1 din acest act normativ prevede că "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege".

Pe fond, se impune respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Prin Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 406/28.04.2009, domnul -, ofițer în cadrul Penitenciarului Spital Colibași, a fost sancționat cu,amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 61 lit. a și p și, implicit, pentru nerespectarea art. 4 alin. 2 și 46 lit. a din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din sistemul penitenciar, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd următoarele:

,Art. 61. Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:

manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

p. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 46".

,Art. 46. Funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare are următoarele obligații:

să cunoască și să respecte principiile generale prevăzute de Constituție și de celelalte legi, precum și să apere valorile democrației;"

,Art. 4 alin. 2. Personalul din sistemul administrației penitenciare este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, prevederile reglementărilor interne și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională."

Reclamantului i se impută faptul că nu a respectat prevederile art. 64 din Legea nr. 146/2001 privind pensiile militare de stat, și anume obligația de a aduce la cunoștința organului de pensii modificarea intervenită în situația sa socio-profesională.

Concret, reclamantul nu a anunțat organele competente despre faptul că acesta cumulează salariul cu pensia militară.

Mai mult, domnul - a declarat în scris că nu a respectat dispozițiile art. 64 din Legea nr. 164/2001, în mod conștient, în deplină cunoștință de cauză.

Sancțiunea a fost aplicată de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, urmare a sesizării din data de 05.03.2009 a directorului Penitenciarului Spital Colibași și Ia propunerea Comisiei de disciplină din aparatul central, formulată prin referatul nr. - din 01.04.2009, în urma parcurgerii procedurii disciplinare reglementată în Ordinul ministrului justiției nr. 2856/c/2004.

Prin urmare, sancțiunea a fost aplicată în termenul legal de maxim 90 de zile de Ia data sesizării abaterii, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004.

Cu privire la motivele invocate de reclamant în acțiunea sa, arată următoarele:

1. În mod total eronat afirmă reclamantul că ar fi prescris dreptul de aplicare a sancțiunii disciplinare, considerând că termenul ar curge de la data angajării sale în sistemul administrației publice.

În realitate, deși este adevărat că obligația de a anunța organele competente despre faptul că acesta cumulează salariul cu pensia militară îi revenea personal, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 14/2008, este ușor de priceput faptul că instituția la care acesta lucrează nu poate să știe dacă el și-a îndeplinit sau nu respectiva obligație.

În aceste condiții, întrucât instituția angajatoare a luat cunoștință de neîndeplinirea obligației de către reclamant abia în 19.01.2009 și 20.01.2009, este indubitabil faptul că dreptul de a se aplica sancțiunea disciplinară nu este prescris.

2. În ceea ce privește susținerile reclamantului potrivit cărora sesizarea nu ar cuprinde descrierea faptei care constituie obiectul sesizării, este ușor de observat chiar din sesizare care este fapta ce i se impută: cumularea salariului cu pensia militară, prin încălcarea dispozițiilor art. 64 din Legea 164/2001, respectiv prin neîndeplinirea obligației de a înștiința casa de pensii de modificarea intervenită în situația sa socio-profesională.

Așadar, reclamantul nu dorește altceva decât să inducă în eroare instanța de judecată, dând o interpretare "originală" textelor legale.

Încadrarea faptei mai sus menționate într-una dintre abaterile pentru care sunt sancționați funcționarii publici cu statut special este de competența Comisiei de disciplină, nu a celui care sesizează comisia.

3 Având în vedere aspectele menționate mai sus, este greșită și aprecierea reclamantului în legătură cu necesitatea clasării sesizării de către comisia de disciplină.

4. Nu este adevărat nici faptul că decizia de sancționare nu ar cuprinde motivele pentru care apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile ar fi fost înlăturate.

De fapt, apărările reclamantului au fost înlăturate tocmai motivat de faptul că acesta a recunoscut încă din timpul cercetării că nu și-a îndeplinit obligația legală de a anunța casa de pensii despre cumularea salariului cu pensia.

5. Este mai mult decât evident că și reclamantului i se aplică dispozițiile legale privind necumularea pensiei cu salariul, astfel cum reiese din dispozițiile art. 63 din Legea nr. 164/2001:

,1. Deciziile de pensie ale pensionarilor militari rechemați în rândul cadrelor militare în activitate sau încadrați în instituții ale sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională ca funcționari publici cu statut special cu grad profesional se revocă."

Prin urmare, un angajat al unei unități penitenciare care nu respectă statutul special de funcționar public din sistemul administrației penitenciare, legislația și codul deontologic aduce în mod indubitabil atingere prestigiului instituției publice al cărei angajat este.

Atitudinea reclamantului atrage, deci, după sine, părerea că angajații sistemului penitenciar nu respectă legea în mod intenționat.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Este adevărat că potrivit art. 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare."Dar potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, printre altele, cererile privind drepturile decurgând din executarea contractului de muncă, inclusiv cele privind soluționarea conflictelor de muncă.

Această normă este specială astfel încât aplicând-o cu prioritate, Curtea a considerat că cererea reclamantului nu trebuie timbrată.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 2 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor "Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și sediul în municipiul B".

Având în vedere că ordinul a cărui nulitate se invocă nu este emis de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea va admite excepția lipsei calității sale procesuale pasive și va respinge cererea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Din probele administrate, Curtea reține că prin Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 406/28.04.2009, reclamantul, ofițer în cadrul Penitenciarului Spital Colibași, a fost sancționat cu,amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 61 lit. a și p și, implicit, pentru nerespectarea art. 4 alin. 2 și 46 lit. a din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din sistemul penitenciar, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd următoarele:

,Art. 61. Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:

manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

p. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 46".

,Art. 46. Funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare are următoarele obligații:

să cunoască și să respecte principiile generale prevăzute de Constituție și de celelalte legi, precum și să apere valorile democrației;"

Concret, reclamantul nu a anunțat organele competente despre faptul că acesta cumulează salariul cu pensia militară.

În privința excepției prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, Curtea observă că potrivit dispozițiilor art.63 alin. 3 din Legea 293/2004,Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei".

Pe de altă parte, în baza art. 33¹din 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate:,Aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, pentru faptele care constituie abateri, conform prevederilor Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor."

Termenul de prescripție curge de la data săvârșirii faptei, și nu de la data la care organul competent a cunoscut săvârșirea faptei.

Având în vedere faptul că obligația reclamantului de a anunța organele competente despre faptul că acesta cumulează salariul cu pensia militară a luat naștere la data intrării în vigoare a Legii 14/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv la data de 17.02.2008, iar decizia de sancționare a fost emisă la data de 28.04.2009, Ia mai mult de 1 an de la data la care trebuia anunțată casa de pensii, Curtea consideră că dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară era prescris chiar anterior datei formulării sesizării (05.03.2009).

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va admite excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, va admite cererea și va anula Decizia nr. 406 din 28.04.2009 emisă de pârâta Administrația Naționale a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.

Respinge cererea formulată de reclamantul -, domiciliat în Pitești, B-dul -, -. B,. 10, județul A împotriva pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Admite excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii.

Admite cererea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2.

Anulează Decizia nr. 406 din 28.04.2009 emisă de pârâta Administrația Naționale a Penitenciarelor.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /5 ex./12.02.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

#Judecator Bicu Vasile

Anulare act administrativ . Sentința 675/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 675/2010. Curtea de Apel Bucuresti