Anulare act administrativ . Decizia 69/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 69/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Tg. M, str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței nr. 256 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 256 pronunțată la data de 21.04.2009 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de SC. Elemente SRL în contradictoriu cu DGFP M și s-a anulat pct. 1 din Decizia nr. 10/24.09.2007 emisă de pârâtă în ceea ce privește respingerea contestației pentru suma de 32.334 lei și a s-au menținut celelalte dispoziții din decizie.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 1/08.12.2006 au fost stabilite obligații fiscale în sarcina reclamantei, respectiv, a fost diminuată cu suma de 32334 lei suma reprezentând de rambursat, pentru că achizițiile reflectate în facturile enumerate prin care s-au achiziționat 3 autoturisme nu pot fi acceptate ca fiind destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, nefiind îndeplinite cerințele art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003. S-a mai constatat că, cheltuielile cu amortizarea autoturismelor în cauză, în sumă de 25.857 lei diminuează pierderea fiscală. În baza acestui raport a fost emisă decizia de impunere nr. 977/21.12.2006, iar contestația formulată împotriva ambelor acte a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 10/24.09.2007. S-a considerat că nulitatea absolută a acestei decizii este neîntemeiată iar nerespectarea dispozițiilor art. 92. pr. fiscală ar putea atrage doar nulitatea relativă a actului încheiat fără discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabilului. Or, în această situație, trebuia dovedită vătămarea suferită însă, cum reclamanta are posibilitatea contestării celor două acte, o asemenea vătămare nu există. Mai mult, împrejurarea că putea fi prezentat actul adițional nr. 44/2006 de reziliere a contractului nu poate atrage anularea actelor, pe de o parte, întrucât el poate fi prezentat direct în fața instanței, iar pe de altă parte, chiar prezentat nu produce nici un efect juridic fiind încheiat ulterior perioadei controlate. Referitor la TVA, instanța a reținut că, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că, reclamanta în calitate de persoană impozabilă a utilizat 3 dintre autoturismele din activele sale prin punerea la dispoziție în mod gratuit altei persoane, iar această operațiune este considerată din perspectiva fiscală a TVA ca fiind prestare de serviciu cu plată, deci utilizarea este în folosul operațiunilor sale taxabile. S-a constatat că pentru aceste operațiuni nu este anulat dreptul reclamantei de a deduce TVA aferent acestor bunuri. Cu privire la pct. 2 din decizie, instanța a constatat pertinente concluziile expertului și anume că, pentru amortizarea mijloacelor fixe nu este suficientă deținerea acestuia ci și utilizarea în activități direct generatoare de venituri sau activități administrative potrivit art. 24 Cod fiscal. În consecință, în legătură cu diminuarea pierderii fiscale, acțiunea nu este întemeiată, organele fiscale au constatat în mod justificat că suma de 25.857 lei cheltuială în perioada februarie - septembrie 2006 cu amortizarea celor trei autoturisme este nedeductibilă fiscal.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP În considerente se arată că TVA în valoare de 32.334 lei nu se justifică a fi rambursată întrucât cele trei autoturisme nu îndeplinesc condițiile pentru a fi acceptate drept achiziții destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, conform art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal. În speță, reclamanta a achiziționat trei autoturisme, două au fost puse la dispoziție pentru folosință gratuită unei persoane juridice afiliate în chiar ziua achiziționării lor, 18.01.2006, în baza contractului de comodat nr. 1/18.01.2006, iar cel de-al treilea, achiziționat la data de 06.03.2006, a fost, de asemenea, pus la dispoziție tot cu titlu gratuit aceleași persoane juridice în baza contractului de comodat nr. 2/10.03.2006. Cu privire la rezilierea contractelor, în raportul de inspecție s-a precizat că până la finalizarea controlului nu a fost prezentat nici un document din care să rezulte rezilierea acestora. Doar cu prilejul soluționării contestației a fost depus actul adițional nr. 44/01.10.2006 prin care s-ar fi reziliat contractele de comodat însă se constată că este încheiat de aceeași persoană fizică ca și reprezentant al ambelor părți nepurtând vreun număr de înregistrare de la ce-a de-a doua societate implicată. Pentru aceste argumente, recurenta apreciază că nu se impune rambursarea sumei de 32334 lei reprezentând TVA aferent achiziționării celor trei autoturisme.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor pr. civ. ca orice alt mijloc de probă, expertiza judiciară nu are o valoare juridică infailibilă iar instanța de judecată poate respinge concluziile expertului în măsura în care acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probă sau acestea sunt contradictorii.
Conform art. 145 alin. 3. fiscal (Legea nr. 571/2003)Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă;
De asemenea, art. 129 alin. 3 din același act normativ prevede sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:
a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziție, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial.
Reclamanta a achiziționat la data de 18.01.2006 două autoturisme, în aceeași zi fiind încheiat și contractul de comodat nr. 1 cu SC. Consult SRL, ambele societăți având același administrator. Cu aceeași societate a fost încheiat și contractul de comodat nr. 2 din 10.02.2006 pentru autoturismul achiziționat de reclamantă la data de 06.03.2006.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. 3 întrucât, aceste dispoziții fac parte din capitolul "operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a TVA" iar în cuprinsul art. 145, așa cum era el în vigoare la data nașterii dreptului de deducere, nu se regăsește această excepție, neavând, în fapt, nicio relevanță. În mod greșit judecătorul fondului și-a însușit concluziile expertului, fără a le cenzura în raport de dispozițiile legale în materia deducerii TVA.
Mai mult, reclamanta a încheiat contractele cu titlu gratuit înainte de a-și exercita dreptul de deducere, în chiar ziua achiziționării lor fără a face vreo dovadă că bunurile respective erau într-adevărdestinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.Față de această situație, coroborată cu faptul că reclamanta și-a preconstituit actul adițional prin care încetau cele două contracte de comodat ulterior controlului efectuat de organele fiscale, duce, cu evidență, la concluzia că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere pentru aceste trei autoturisme.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de DGFP M va modifica integral sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de SC. Elemente SRL în contradictoriu cu DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 256 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de Elemente SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-28.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
