Anulare act administrativ . Decizia 693/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 08.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.693
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.214/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar T, Comisia Municipală de Aplicare a Legii Fondului Funciar T și Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul Pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta intimată Comisia Municipală de Aplicare a Legii Fondului Funciar T consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantului recurent depune la dosar un înscris reprezentând o speță similară soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate Comisia Municipală de Aplicare a Legii Fondului Funciar T solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.214/25.II.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului - împotriva pârâților Comisia Județeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar T prin Prefect, Comisia Municipală de aplicare a Legi Fondului Funciar prin Primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, având ca obiect cereri, întemeiate pe prevederile art. 6 din Legea nr.9/1998, raportat la art.5 și art.8 din Legea nr.290/2003 ca prin hotărâre judecătorească, să oblige pârâta Comisia Locală de Fond Funciar T la propunerea spre validare Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar a cererii adresate de către reclamant de punere în posesie a terenului înscris în CF 41360 T nr.top.27664/1 în suprafață de 360 mp, solicitat prin compensare în schimbul suprafeței de 2,2 ha. (22.000 mp.), iar această pârâtă să fie obligată să comunice către pârâta, propunerea de compensație solicitată de către reclamant în termen de maxim 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că, Legea nr.290/2003, instituie o procedură specială privind acordarea de măsuri reparatorii cetățenilor români, precum și moștenitorilor legali ai acestora, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a unor foste teritorii ale României.
Conform art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003, în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptățite vor depune la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art.6 din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre Românie și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, cereri proprii, însoțite de acte doveditoare autentice sau de declarație autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Apoi, potrivit art.8 alin.2 din lege, Comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale constituite în baza legii nr.9/1998, republicată, precum și solicitantului, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, poate face contestație la comisia centrală, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și le va aproba sau respinge. Hotărârea comisiei centrale se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului B, solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor județene sau a municipiului B, după caz, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă cu puterea evidenței, faptul că sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, doar hotărârile Comisiei Centrale de aprobare sau respingere a contestațiilor ce i-au fost adresate de către partea nemulțumită de modul în care comisiile județene le-au rezolvat cererile care le-au fost adresate.
Or, reclamantul, nu face dovada că a îndeplinit condițiile prevăzute de art.8 raportat la art.5 din Legea nr.-, în senul că s-a adresat comisiei județene și a depus înscrisurile care să ateste că în momentul refugiului din de Nord a avut în proprietate bunuri pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii, mai mult nu s-a adresat nici Comisiei Județene de Fond Funciar, pentru a contesta refuzul transmis de către Comisia Mun. de Fond Funciar sub nr.3017/3.01.2006, deși potrivit art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, împrejurare față de care acțiunea a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta acțiune.
În cauză a declarat recurs reclamantul - solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare, recurentul arată că prin acțiune a solicitat instanței, să oblige conform art.2 alin.1, art.6 a Legii nr.290/2003 și a dispozițiilor art.480, art.1073-1077 cod civil și art.274 coroborat cu art.111 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, critică sentința recurată, în principal pentru neexaminarea temeinică a cauzelor de refuz a pârâtei 2 de a propune pârâtei 1 așa cum a solicitat, să se propună spre atribuire în compensație terenul descris anterior, mai critică hotărârea recurată și pentru reținerea eronată a situației a probelor administrative, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu s-a pronunțat legal asupra unor mijloace de apărare și asupra unor dovezi administrative, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii raportat la temeiul Legii nr.290/2003.
Așa cum s-a arătat în cuprinsul înscrisurilor depuse la Judecătoria Timișoara, reclamantul a solicitat să fie propus către Comisia Județeană înființată în baza Legii nr.290/2003 la atribuirea către subsemnatul a terenului din vecinătatea casei, teren în compensație cu terenul deținut de antecesorii săi în de Nord conform dispozițiilor Legii nr.290/2003.
Astfel conform dispozițiilor din însăși titlul Legii nr.290 din 27.06.2003 Publicat în Partea I nr.505 din 14.07.2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora,sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, solicitat instanței să oblige pârâta 2 să propună pârâtei unu să îi atribuie teren în compensare această cere a subsemnatului fiind de altfel și o cerere care în cazul în care va fi admisă, ar relaxa bugetul de stat întrucât în cazul în care nu îi este atribuit teren în compensare Statul Român va trebui să îi plătească contravaloarea a 22.000 mp de teren intravilan ceea ce nu este ă sumă de neglijat.
Ori acestea fiind temeiurile de drept legale ce le-a invocat în susținerea cererii, coroborate cu starea de fapt descrisă și dovedită în actele dosarului și în special în cartea funciară nr.41360 T cu nr.top.27664/1 în suprafață de 360 mp, apreciază că nu există nici un considerent temeinic și legal pentru care să fie refuzat în a i se întocmi actele și formalitățile prin care îi este propus spre compensare terenul solicitat în schimbul dreptului de proprietate ce s-a născut odată cu apariția Legii nr.290/2003.
Reținerea eronată a stării de fapt de către prima instanță de judecată se materializează în cuprinsul sentinței recurate prin însăși incorecta și lacunara analizare și interpretare a probatorului administrat.
Întrucât dispozițiile Legii nr.290 din 27.06.2003 prevăd expres în cuprinsul art.2 (1) Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în vederea avizării. Metodologia avizării de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a propunerilor de atribuire în natură se va stabili prin norme metodologice.
Art.8 (2) Comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz Hotărârile privind recunoașterea drepturilor. Acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, precum și solicitantului.
În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 poate face contestație la Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Revine și precizează, faptul că, în contextul în care reclamantul are cerere depusă în baza Legii nr.290 din 27.06.2003 care prevăd expres în cuprinsul art.2 (1) "Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în vederea avizării" coroborat cu aspectele învederate în răspenultimul aliniat al întâmpinării depuse de către Comisia Județeană în care se precizează că "obligarea Comisiei Județene de a adopta o Hotărâre cu privire la propunerea de atribuire în natură a terenului respectiv este imposibilă fără îndeplinirea demersurilor legale de către Comisia Local", prin urmare consideră că legitima cerere de chemare în judecată prin care solicită să fie obligată Comisia Locală să propună Comisiei Județene atribuirea terenului care a făcut dovada că este liber de sarcini și este în proprietatea Statului Român, după care Comisia Județeană se va pronunța printr-o hotărâre ce îi va fi comunicată reclamantului cât și Autorității pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în vederea avizării.
În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003. Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și solicitanților.
Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Propietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Atâta timp cât Comisia Județeană este în imposibilitate de a pronunța o hotărâre fără îndeplinirea demersurilor legale de către Comisia Locală, solicită admiterea cererii sale.
În vederea soluționării cererilor, comisiile Județene pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară sau din străinătate.
Consideră că, atât timp cât, aliniatul din lege mai sus precitat îndreptățește Comisia Județeană să solicite din oficiu acte și informații oricăror instituții publice, această Comisie avea obligația să solicite Comisiei Locale informații cu privire la terenul solicitat de reclamant, în compensare și în același timp avea și posibilitatea să oblige această Comisie Locală să își îndeplinească "demersurile legale" așa cum se exprimă pârâta Comisia Județeană în cuprinsul întâmpinării în penultimul aliniat care de altfel este o copie fidelă a răspenultimul aliniat, în care Comisia Județeană se repetă și arunca întreaga vină pe Comisia Locală.
În urma interpretării logico sistematice a acestor norme de drept singurul remediu pentru a-i fi soluționată cererea nu consta decât în recunoașterea tuturor normelor legale și principiile de drept înserate anterior, prin urmare instanța va trebui să oblige pârâta Comisia Locală să propună Comisiei Județene să îi atribuie terenul solicitat în compensare întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este obligația de a face, această cerere promovând-o întrucât terenul de șase luni dat de lege pentru a-i fi soluționată cererea a expirat de mult și reclamantului ni i-a fost emisă hotărârea pentru a se putea adresa justiției conform dispozițiilor art.8, alin.5 din Legea nr.290/2003.
În concluzie, susține ca întemeiat motivul de recurs în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor Legale anterior enunțate întrucât aceste dispoziții legale, ca orice dispoziții a legilor civile pot fi aplicate ele urmând să reglementeze raporturile juridice civile derivând din actele civile încheiate anterior promovării prezentei acțiunii, sub aspect consideră că sentința pronunțată este nelegală și se impune desființarea ei.
Desigur, nu se poate face abstracție de faptul că, textele legale precitate, și însuși rolul judecătorului se fundamentează pe dispozițiile art.31 alin.2 din Constituția României, care enunță: "Autorității publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal".
Cum, în concepția legii fundamentale, instanțele judecătorești sunt autorității publice, acestea sunt datoare să respecte dreptul la informare a părților, în proces, cu privire la problemele de interes personal ale acestora. Prin urmare, ar fi evidențiat neconstituționalitatea, înlăturarea dispozițiilor care garantează părților exercițiul dreptului la obținerea tuturor informațiilor în proces, și prin care judecătorul este ținut să furnizeze acele informații menite să lămurească toate aspectele cauzei, cu scopul atingerii adevărului și a.
Cu alte cuvinte, nu poate fi nelegală obligația de serviciu a judecătorului, de a crea situația propice pentru exprimarea părților, în drept să simtă și să vadă că schimbul de informații și discursul judecătorului nu sunt de natură descriptivă, ci de natură activă.
C puțin pentru argumentele ce preced, limitele sau constrângerile impuse de normele juridice procedurale, contrare statutului și rolului de judecător, și celui al părților din proces, trebuie înlăturat, cu scopul de elucidare a situației conflictuale și de identificare a elementelor adevărului.
În această idee, nu trebuie uitat că art.1203 Cod civil lasă " care nu sunt stabilite prin lege, la luminile și înțelepciunea judecătorului" și nici că "lacuna legis" nu înlătură culpa judecătorului pentru "denegare de dreptate" ținut să judece și într-o asemenea ipoteză, conform imperativului prevăzut de art.3 Cod civil.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit acțiunii introduse la Judecătoria Timișoara, reclamantul și-a justificat în drept acțiunea pe dispozițiile art.5 și 8 din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947.
Potrivit art.5 alin.1 din lege, persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, până la data de 1 mai 2007, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art.6 din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată.
Art.8 alin.2 din Legea nr.290 /2003 dispune că, Comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordarea de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/ și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 precum și solicitantului.
Art.8 alin.3 din aceeași lege prevede că, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii nr.290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea legii nr.-. Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și solicitanților.
Art.8 alin.5 al legii dispune că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Deci prin dispozițiile acestei legi speciale, s-a creat o procedură administrativă obligatorie pentru soluționarea cererilor vizând drepturile reglementate prin conținutul acesteia, dispunându-se că acțiunea în contencios administrativ pot fi introdusă numai împotriva hotărârilor emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ este specifică acesteia, conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, constituind un fine de neprimire așa cum se deduce din dispozițiile art.11 din lege, o dispoziție cu caracter general fiind cuprinsă și în art.109 alin.2 Cod procedură civilă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, urmând a însoți acțiunea în contencios administrativ. Cum în cauza de față acțiunea reclamantului nu îndeplinește această cerință, legală, bine a fost respinsă prin sentință și în consecință, constatându-se că prin motivele de recurs susmenționate nu s-a demonstrat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, sub aspectul soluționării acțiunii pe excepție, recursul se respinge ca nefondat.
Curtea de Apel Timișoara constată că sunt irelevante, criticile din recurs privind caracterul justificat al cererii reclamantului și abuzul autorităților publice în soluționarea acesteia atâta timp cât reclamantul nu și-a valorificat drepturile sale conform procedurii instituite printr-o lege specială, de la care nu se poate deroga.
Rolul activ al judecătorului, invocat prin recurs, nu poate suplini nerespectarea de către reclamant a unor dispoziții legale imperative, astfel că și aceste critici din recurs sunt nefondate, motiv pentru care acesta se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 214/25.II.2008 pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 11.VI.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /19.06.2008
Tehnored. /04.07.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pătru Răzvan, Olaru Rodica
