Anulare act administrativ . Decizia 698/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 698/CA/2009 -
Ședința publică
din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - Președinte secție
- Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant - titular al CABINETULUI DE AVOCAT, din O,-.3, județul B împotriva Sentinței nr. 228/CA din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, în contradictoriu cuintimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,--4și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O,cu sediul în O, str. - nr.2-4, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 26.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2009, apoi pentru 10.12.2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 228 din 25.03.2009, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamantul - titular al Cabinetului de Avocatură împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate, instanța a reținut că în urma controlului efectuat la Cabinetul individual de avocat -, s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 16.05.2008, înregistrat sub nr. 70.858.
În urma controlului, s-a stabilit că suma de 34.817 lei RON (348.171.264 lei ROL), reprezentând contravaloare avans și rate autoturism achitate către SC SA, aferentă anului 2004, nu constituie cheltuială deductibilă, întrucât mijlocul fix este supus amortizării după data de 26.05.2006 când a intrat în patrimoniul cabinetului.
Prin același act de control, a fost considerată cheltuială nedeductibilă și suma de 1095 lei reprezentând contravaloarea unui costum de haine.
Împotriva acestui act de control, reclamantul a formulat contestație pe cale administrativă, respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 78/23.07.2008.
Instanța a constatat că, raportat la suma de 34.817 lei RON (348.171.264 lei), a fost recalculat venitul net impozabil și impozitul pe venit aferent fiind emisă în acest sens decizia de impunere nr. 70.862/16.05.2008, privind impozitul pe venit stabilit suplimentar, întrucât din factura fiscală nr. -/26.05.2006, emisă de SC România SA, rezultă că autoturismul Mercedes Benz a intrat în patrimoniul cabinetului la această dată, când a fost întocmit și un proces verbal de predare-primire, astfel că, amortizarea urmează a fi calculată, începând cu luna iunie 2006, prin deducerea sumei de 4651 lei lunar.
În acest sens instanța a reținut că în suma de 223.226 lei aferentă facturii fiscale anterior menționată este inclusă și suma de 34.817 lei achitată anterior cu titlu de avans și rate.
Deși reclamantul susține contrariul, sunt aplicabile în speță prevederile art. 24 alin.1 și 11 lit. a și art. 48 alin. 4 și 7 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, din cuprinsul cărora rezultă explicit că amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune, în cazul de față luna următoare intrării acestuia în patrimoniul cabinetului, respectiv din luna iunie 2006.
Referitor la suma de 1095 lei, ce reprezintă contravaloarea unui costum de haine, instanța a reținut că într-adevăr profesia de avocat presupune o ținută adecvată însă, potrivit art. 48 alin. 7 lit. a din Legea nr. 571/2003, sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal, nu sunt cheltuieli deductibile.
Întrucât este evident, că bunul achiziționat în baza facturii -/22.11.2005, este destinat personal, iar pe de altă parte, având în vedere că legea nu prevede nici un fel de excepții, s-a constatat că nu există un temei legal pentru a considera această cheltuială ca fiind deductibilă.
Pentru aceste considerente, și văzând prevederile legale incidente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen și legal timbrat reclamantul - titular al Cabinetului de AVOCATURĂ, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a analizat acțiunea formulată în baza unui temei legal, aceasta inspirându-se din motivele invocate de pârâte prin întâmpinările depuse.
Instanța de fond greșit a reținut că legal a fost calculat venitul net impozabil și impozitul pe venit aferent, conform declarație de impunere și având în vedere factura fiscală emisă de SC SA din 26.06.2006, rezultă că autoturismul ca mijloc fix a intrat în patrimoniul cabinetului la acea dată, iar amortizarea se calculează începând cu luna iunie 2006, fiind aplicabile dispozițiile art.24 alin.1 și XI lit. a raportat la art.48 alin.4 și 7 din Legea nr.571/2002, iar suma de 1.095 lei reprezentând contravaloarea unui costum a fost considerată cheltuială nedeductibilă.
Instanța de fond nu a analizat natura contractului încheiat între Cabinetul de Avocatură și la 30.11.2004, care este un contract prin care cabinetul dobândește un drept de proprietate asupra autoturismului și fără de care nu ar fi fost posibilă achiziționarea acestuia la 26.05.2006, iar suma achitată de cabinet este o parte din preț și nicidecum sau avans.
Organul fiscal dă o interpretare eronată în ceea ce privește autoturismul și-l încadrează ca și mijloc fix, ori din câte se știe un autoturism este mijloc mobil.
Întrucât suma - lei a fost plătită la 30.11.2004, recurentul consideră că aceasta este deductibilă ca și cheltuială aferentă anului 2004 și nu pentru anul 2006, cum a reținut organul de control.
Este nelegal ca în anul 2008, când s-a efectuat controlul, să se constate că suma achitată în anul 2004 nu este deductibilă și să fie purtătoare de taxe, iar în 2006 să devină deductibilă, deoarece caracterul deductibil înlătura plata taxelor aferente acelei sume de la data plății, respectiv 2004.
privește momentul în care se deduc cheltuielile deductibile, care nu este identic cu cel al cheltuielilor deductibile, acestea fiind anterioare, dar ele pot fi amortizate numai de la data intrării bunului în patrimoniul cabinetului.
Având în vedere dispozițiile art.45 și 68 din Cod procedură fiscală recurentul arată că dobânzile și penalitățile puteau fi calculate numai de la data când titularul cabinetului a luat cunoștință de decizia de impunere.
Referitor la contravaloarea costumului de haine în sumă de 1.095 lei se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că aceasta nu este o cheltuială deductibilă întrucât o astfel de ținută este pentru uzul personal și nu pentru desfășurarea activității de avocatură.
Recursul nu este motivat în drept cu referire la dispozițiile art.304 Cod Procedură Civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și din oficiu în baza dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța constată că sentința atacată este temeinică și legală.
Prin contractul de cesiune încheiat între în calitate de cedent și CABINET INDIVIDUAL în calitate de cesionar, la data de 24.11.2004 (fila 18), cedentul cesionează certificatul de participare - societate automobil, precizându-se că suma de - lei reprezintă rate achitate la zi.
În baza acestui contract de cesiune încetează calitatea cedentului de titular al certificatului de participare, iar cesionarul preia acest certificat de participare, cu toate drepturile ce derivă din calitatea de titular al acestuia, aspecte menționate expres în contractul de cesiune, precizându-se totodată prin acest contract că următoarele rate privind achiziționarea unui autoturism vor fiu achitate de către cesionar, până la finalizarea contractului.
Prin urmare, în baza acestui contract de cesiune, recurentul a preluat obligația de a achita ratele ulterioare până la dobândirea unui autoturism de la SC în baza certificatului de participare deținut anterior de către, căruia i-a achitat suma de - lei reprezentând ratele achitate de către acesta până în momentul cesionării.
Dreptul de proprietate asupra autoturismului nu a fost obținut de către recurent în baza contractului de cesiune, ci doar la data de 26 iunie 2006, dată la care SC ROMÂNIA SA a emis factura fiscală nr.- pentru autoturismul marca Mercedes Benz și a întocmit procesul verbal de predare primire în aceeași dată.
Conform dispozițiilor art.24 din Legea nr.571/2003, cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor acestui articol.
2 al art.24 prevede că mijlocul fix amortizabil îl reprezintă orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a ) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative; b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
În speță, autoturismul Mercedes Benz achiziționat de recurent de la SC SA este deținut de către acesta și utilizat în scopul desfășurării activității de avocatură a cabinetului, a avut o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului, în forma în vigoare la data de 26.05.2006 și are o durată normată de utilizare mai mare de un an, situație în care acesta se încadrează la categoria mijloacelor fixe amortizabile.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.571/2003 la alin.4 prevăd că, condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt următoarele: să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite și să respecte regulile privind amortizarea prevăzute în titlul II.
În speță, suma de 34817 lei este o cheltuială aferentă exercițiului financiar al anului în cursul căruia a fost plătită, respectiv anul 2004, însă pentru a putea fi dedusă această sumă trebuie respectate dispozițiile legale privind amortizarea întrucât, așa cum am arătat mai sus, autoturismul achiziționat de recurent reprezintă un mijloc fix amortizabil.
Dispozițiile art.24 alin.11 din aceeași lege prevăd că amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune, lucru care putea fi realizat de către recurent doar în momentul în care a intrat în posesia acestui autoturism.
Prin urmare, cheltuielile cu achiziționarea bunurilor amortizabile nu sunt deductibile la data efectuării lor, acestea reprezintă cheltuieli în avans și se înregistrează în contabilitate ca și cheltuieli în avans în anul în care se efectuează plata acestora și se recuperează pe calea amortizării fiscale.
Ca urmare a faptului că în urma controlului efectuat în anul 2008 s-a constat că pentru anul 2004 suma de - lei a fost cuprinsă ca și cheltuială deductibilă în declarația de impunere, în mod nelegal, organul fiscal a recalculat impozitul pe venitul datorat pe anul 2004, prin modificarea bazei de impunere, ca urmare a neacceptării la deducere a acestor cheltuieli și întrucât acest impozit era scadent la data de 16 septembrie 2005, în mod corect s-au calculat majorări de întârziere și penalități de la această dată.
În ceea ce privește cheltuiala în sumă de 1.095 lei aferentă achiziționării unui costum, prima instanță în mod corect a apreciat că aceasta nu reprezintă o cheltuială deductibilă întrucât dispozițiile fiscale prevăd faptul că sunt admise la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului și care sunt efectuate în interesul direct al activității, ori în speță costumul de haine achiziționat de recurent nu reprezintă un bun destinat exclusiv realizării venitului, ci un bun destinat folosinței personale a titularului cabinetului avocațial.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurentul reclamant - titular al CABINETULUI DE AVOCAT, din O,-.3, județul B împotriva Sentinței nr. 228/CA din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,--4 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, str. - nr.2-4, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond
Red.dec. S - 17.12.2009
Tehnored. 17.12.2009 - 5 exemplare
Emis / expediat - 3 comunicări
1.rec. recl. - titular al CABINETULUI DE AVOCAT, din O,-.3, județul B
2.intimații pârâți B,cu sediul în O,--4și
3.ADM.A MUN. O,cu sediul în O, str. - nr.2-4
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
